The dark side doesn’t really have any cookies

Ma intreb, cat se poate de serios, unde vor ajunge generatiile astea noi, cool, emo. Citeam ieri, in EVZ, despre fata de 12 ani care s-a aruncat de la etajul 10 “pentru ca nu mai putea”, tocmai fusese parasita de iubit. Da, iubit la 12 ani. Al treilea la rand, in ultimele trei. I-a lasat un bilet mamei, in care isi cerea scuze ca a fost asa o povara. Fatuca facea parte, Dumnezeu s-o ierte, din generatia emo.

Imi amintesc cum faceam misto la inceput, cand mi-a spus un prieten ceva de emo. Ma amuza ideea, insa mai mult pentru ca nu imi venea sa cred ca ar putea fi adevarat.

E plin pe strazi de ei. Sunt copii din ce e in ce mai deprimati, din ce in ce mai suparati pe viata si mai obsesivo-compulsivi. Au un site cu “It doesn’t hurt me… you wanna feel how it feels?” si e plin de filme despre “cum sa fii emo”.

In afara faptului ca nu vad ce probleme existentiale ai la varsta de 10 ani. In mod evident, acest “curent” a pornit de la niste copii cu probleme psihice destul de seriose. Restul care a urmat a fost reprezentat de pustii prosti si nesupravegheati, carora li s-a parut cul sa se taie, sa arate suparati pe viata si, ulterior, chiar sa devina suparati pe viata. Au reusit sa-si autoinduca un anumit comportament pentru ca, mai tarziu, sa-l insufle si altora.

Pe vremea mea, erau la moda bentitele, pantofii de lac, corzile si creta colorata. Astazi e la moda sa te tai, sa te sinucizi, sa ai parul in ochi, sa ai carbune la ochi, sa pari furios sau deprimat chiar daca nu ai motive sa fii.

Pe vremea mea se purta optimismul, se purtau rochite, pantaloni cu turul la genunchi. Se purtau pantofi de lac, nu conversi negri pictati cu pete de sange. Se purtau codite, nu 220W style.

Ma jucam cu prietenii, saream coarda, alergam, radeam, ma jucam cu papusi, masinute, pictam si ma uitam la desene animate, nu ma intalneam cu prietenii ca sa ne taiem in grup si sa punem pariu pe “al cui sange se coaguleaza mai repede”.

In cazul fetei care s-a sinucis, colegii ei si-au impartit veste tragica prin sms:

“Badescule sti k a murit andrada sa aruncat de la etajul 10 si a kazut in kap.”

Ceva mai sinistru si mai infernal ca asa ceva nu am mai vazut de multa vreme. Imi dau seama cat sunt de deranjati acesti copii si cum, intr-o societate plina de astfel de comportamente, nu au nici o sansa sa-si revina.

In afara faptului ca nu realizeaza gravitatea evenimentului, batjocura e la ordinea zilei. Asemenea vesti se dau prin sms ka asa e kul. Nu ma scandalizez ca adopta aceasta modalitate. Ma scandalizez ca nu realizeaza cum omoara toate valorile, cum respetul se dezintegreaza. Acesti copii sunt marcati pe viata si vor deveni adulti fara simt de responsabilitate, fara notiuni de baza ale comportamentului uman si fara discernamant. Iar asta mi se pare foarte grav.

Sa spunem ca sunt copii, ca sunt usor de manipulat, ca le place sa faca parte din anumite cercuri “cul”, ca sunt prosti, iar asta e o varsta la care iti mai poti permite sa fii prost, dar parintii ce pazesc?

Ce fac parintii acestor copii? Nu-i vad? Cred ca problema de aici pleaca. Oricata influenta ar avea mediul asupra unui individ, educatia primita acasa va fi de baza. Copiii lui 2008 sunt mult prea rebeli, nascuti din parinti poate mult prea tineri, mult prea needucati sau poate doar neputinciosi psihic, indiferenti etc.

Cei care mai au inca parinti mai scipitori in ceea ce priveste punctele de mai sus, nu stiu ce fel de relatie trebuie sa aiba cu copiii lor. Violenta, interdictii peste interdictii, lipsa discutiilor calme, lipsa sfaturilor parintesti, razvratirea copiilor etc. Motivele sunt multe.

Cu siguranta mama fetei de 12 ani, pe langa faptul ca este nenorocita pe viata, se mai simte si vinovata ca n-a stiut, ca n-a putut, ca n-a aflat, ca etc. Poate ca ar trebui sa fie, acest eveniment nefericit, un semnal de alarma pentru parintii care ignora orice comportament deviat al copiilor lor pe motiv ca “sunt copii”.

Cat despre acesti emo , vorba lui Andrei Craciun, nu va e, ma, rusine?!

 

Vand bilete, dar nu despre asta e vorba

Ca tot ma plangeam eu ca n-am castigat niciodata nimic si cand am castigat, mi s-a furat in termen de 3 zile, am castigat 2 bilete la… la… din nefericire, doar Kylie Minogue. Era simpatica pe vremea copilariei mele, dar i-a trecut. Si eu mi-am bagat mintile-n cap. Asa ca va anunt ca voi fi sambata, intre orele 19-20, in fata Stadionului Cotroceni (care oricum nu mi-e clar unde e, insa prea departe de Cotroceni nu cred ca e), unde le voi vinde la suprapret.

Acum putin timp cred ca am avut o mica vedenie. In urma acestui fapt, preconizez ca piata aromatizatoarelor (sau cum le cheama), alea de fac puf-puf si miros frumos, se va bucura de cresteri fenomenale in urmatorii ani. Revenind si legand treaba de aceste pufaitoare, daca nu mi s-a parut mie… vedenia mea era de marimea unui complex rezidential… langa Glina. Si va zic ca ceva e putred la mijloc si nu e gunoiul.

Cine ar vrea sa locuiasca langa Glina? Lasa peisajul, dar mirosul… mirosul! Oh, odoarea! Oferim piscina, parcare, spatii verzi, terase, apartamente extrem de mari la preturi extrem de mici, promotii, bonusuri si jaluzele. Ma intreb daca apartamentele au geamuri. Si daca au, se deschid?

Eh, pana la urma poate mi s-a parut mie si nu erau decat niste cladiri inalte, in constructie, care semanau cu un complex dintr-asta.

“Universitatea Bath din sud-vestul Angliei va adăuga din acest an în oferta de studii un curs de doi ani despre deces şi funeralii, pus la punct în colaborare cu Asociaţia Naţională a Conducătorilor Serviciilor Funerare, potrivit AFP.” - Asta mi-a placut mult si am zis sa v-o zic si voua. Sunt tare tare tare curioasa ce poate contine un curs de deces, care este programa.

“Cursul îi va învăţa pe studenţi toate aspectele profesiei, de la consilierea persoanelor îndoliate până la legislaţia aferentă, conducerea de servicii funerare, înhumare sau incinerare. Cei interesaţi pot obţine o diplomă de studii superioare dacă mai urmează încă un an în cadrul şcolii. Instituţia are deja în programă un masterat în „deces şi societate“.” - Ha Ha HA HAAA! Deci absolventi de pompe funebre. Deci masterat in deces. Ha ha ha! Tare! Deci bravo. Cum de nu m-am gandit inaintea lor la asa ceva?

Si daca tot sunt la capitolul decese si pompe, mi-am amintit cum ajungem in criza de spatiu si nu mai stim cum sa ingropam mortii. Orizontal, pe diagonala, in genunchi, cu capu-ntre picioare. Si, cum americanii isi ingroapa cetatenii pe vertical si cum, in Romania, asistentele se pozeaza cracite peste un pacient pe moarte, propun sa-i facem bucati pe mortii nostri. Pe principiul “ce are volumul cel mai mic? cubul sau bulina?”, ii transam, sa ocupe mai putin spatiu aka sa incapa mai multi. Zic sa aruncam oasele ca ocupa mult alea si-s mai dificil de rupt in bucati. Si, in final, ne asezam peste ei sa incapa mai bine, ca atunci cand te asezi pe geamantan ca sa indesi hainele.

Si daca tot vand bilete, am si un frigider foarte functional, care zace degeaba. Si mai am si un trenulet electric. Si haine pe care nu le mai port. Mhm…

Sambata, intre orele 16-10, pana la urma, voi fi in fata Stadionului Cotroceni (daca dau de el) si voi pune in vanzare urmatoarele: 2 bilete la Kylie Minogue, la suprapret, un frigider, un trenulet electric, un pupitru lucrat manual (foarte frumos, pe asta nu-l dau usor), o biblioteca, un pat, un birou si o noptiera, plus alte maruntisuri si niste saci cu haine. La trei produse cumparate, ai 50% reducere la al patrulea si un pachet de servetele!

Ce pot sa zic, redecorez…

 

Colectare de arme albe

Daca tot sunt la categoria “colegi”, dupa finalizarea chetei pentru amarata mea colega, strang arme albe de la oricine (frati, bunici, surori, criminali si traficanti) si ma voi juca darts cu doi colegi, pentru ca merita.

Frati fiind, este doar logic sa aiba gusturi diferite in ceea ce priveste muzica. Fara bun simt fiind, este si mai logic sa asculte muzica la maximum. Amandoi, in acelasi timp, muzici diferite.

I-am rugat o data, i-am rugat de doua ori, de trei, patru, x ori. Va rog frumos, unii din noi CHIAR muncesc. Chiar mi-ar prii putina liniste. Stii, sa-mi aud putin gandurile, nu de alta.

Inainte de omucidere, as dori sa explic putin diferenta dintre CASTI si BOXE. Castile se baga in urechi, stii, sa auzi numai tu. CASTILE NU SE PUN PE BIROU, CU MUZICA DACA LA MAXIMUM PENTRU CA MA ENERVEAZA SI TE OMOR! Bun, ma bucur ca am lamurit acest aspect.

Propun sa va intelegeti de acasa cine si ce asculta si sa faceti in asa fel incat sa nu mai aud doua melodii in acelasi timp. Dupa ce am lamurit si asta, va tai castile.

“Firma chiar incurajeaza ascultarea muzicii in casti.” - Da, draga, IN CASTI, dar CASTILE SA FIE IN URECHI.

In plus, esti prost!

“Eu ascult muzica tare pentru ca nu pot sa ma concentrez cand aud sunetul tastelor.” - WTF? Si te concentrezi cand rage muzica? In plus, cum nu auzi tastele daCA CAstile sunt pe BIROU, si NU IN URECHI???

Inca un pont: Thalia e fumata, Rammstein nu e muzica (si are mai mult de 2 melodii), daca mai aud o data trei sud est, va dau cu capul de pervaz si, nu in ultimul rand, de ce anume suferiti daca rezistati atatea ore cu 3 melodii pe repeat?

Mie deja imi pulseaza capul si nu va mai suport!

Nu stiti ce e aia muzica, bun simt sau IQ. Inteleg ca munca voastra e putin mai braindead, dar eu am nevoie de liniste pentru ca fac ceva care chiar necesita un IQ>10. Mori!

Asadar, va rog sa depuneti armele la sediul companiei. In weekend voi da o petrecere la care vom juca darts cu colegii mei. Prima runda se va numi “Poke him in the eye!”. A doua va fi “Pinch the scrotum!” si ultima va fi destinata unei morti lente.

Cat m-am saturat de atata lume nesimtita si de toti incompetentii…

 

Colectare de fonduri

Doresc sa lansez o campanie de colectare de fonduri pentru buna mea colega de la PR, care n-are niciodata nimic. Are salariu baban, pentru ca, mai nou, se plateste statul pe mess - 10 oiro/cuvant - insa nu cheltuieste pentru ca are impresia ca eu sunt iubitul ei care ii aduce totul la picioare.

Asadar, apelez la bunavointa cititorilor mei. Haideti sa ajutam un suflet ratacit si nemancat.

Cu aceasta ocazie, doresc sa ii raspund si la cateva intrebari care o macina si o vor macina in continuare. Sper sa-i usurez suferinta:

Nu, n-am o guma.

Nu, n-am un sandvis.

Nu, n-am Cola.

Nu, nu mai am ceai.

Nu, n-am fise de cafea.

Nu, nu cobor sa-ti cumpar ceva.

Nu, n-am marunt.

Nu, n-am servetele.

Nu, n-am ciocolata.

Nu, n-am apa.

Nu, daca ai pofte, nu ti le satisfac.

Nu, n-am sa mai mananc niciodata in fata ta pentru ca nu vreau sa mor subnutrita.

Nu, nu poti bea din cafeaua mea. Ai cafea GRATIS, pe hol. E drept, trebuie sa urci un etaj daca n-ai fise, dar promit ca pe mine nu m-a omorat niciodata. Vei supravietui.

Nu, n-am nimic, niciodata!

Nu, nu esti om de presa. - Oops, my bad, asta nu m-ai intrebat. Mai bine PR. Oops, nici PR nu merge… damn.

Dar am pentru tine o informatie foarte importanta, insa costa. Oricum, te-ai prapadi de ras. Jur. Adica, ma rog, eu ma prapadesc de ras. Tu nu cred ca ai face-o. De fapt, e nasol, ce sa zic. Dar tot e amuzant. Haha, numai cand ma gandesc.

N.B.: Aceasta poveste a inceput sa ma irite intr-o dupa-masa frumoasa de primavara, in care eram atat de lesinata si nemancata, incat ciuguleam 5 biscuiti. Femeia a vrut si ea. Eu am zis ok, insa ma asteptam sa ia 1-2, nu trei pumni. M-am uitat in punga, am intors-o pe toate partile. Era goala. Cu lacrimi in ochi si cu un nod in gat, ma tineam de perete sa nu lesin. Ea, cu zambetul pe buze, mi-a spus: Buni biscuiti!

Eu, in sinea mea moarta de foame: NO SHIT!

Doua ore mai tarziu, ma intreaba: Mai ai biscuiti?

Nu mai am nimic! Mori!

 

Draga domnule Inimaroiu, hai salut!

Cea mai tare campanie electorala, dupa umila mea parere, e aia a lu’ Inimaroiu. Deci in sectoru’ 4 avem bannere cu domnu’ primar care ne intreaba cu font de 38:

Nemultumit de sectorul 4?

Deci m-am ras 2 zile cand am citit. Pentru cei care nu cunosc, mosio Inimaroiu a fost primaru’ sectorului 4 si in ultimii 4 ani. Si, dupa 4 ani, ne intreaba daca suntem nemultumiti de sectorul 4. Pai, cam da. N-ati facut nimic asa ca imi permit sa ma rad la intrebare. E retorica? Si care sunt solutiile posibile?

(a) Si ce daca?

(b) Ha ha ha!

(c) Ma rog.

Domnule Inimaroiu, sunteti ca in bancu’ cu surzii care merg la peste. Il stiti? Mergi la peste? Nu, merg la peste. Ah, si eu care credeam ca te duci la peste.

Inimaroiu - sectorul 4 - o campanie a absurdului.

Deci sunteti super amuzant. Tin sa va felicit pentru un asa dezvoltat simt al humorului.

Dar e ceva ce-mi place la anu’ asta helectoral. E o strada pe langa mine, scurtatura nemaipomenita si destul de circulata. Era plina de gropi. Iti rupeai masina in prima treime a ei. Acum e cam asfaltata. Chiar asa domnule primar? Trei sa vina alegerile ca sa va dezmeticiti?

Mai mult de atat, domnu’ I. si-a tras www pe care a pus poze cu ce-a realizat in cei 4 ani de domnie. Cei 4 ani sunt 2007 si 2008. Si marile realizari includ: Colinde la City Mall, Festivalul de colinde “Azi s-a nascut Hristos!”, Casatorii la City Mall si niscaiva parculete amenajate. Ce n-am inteles este de ce exista un folder cu “Vandalisme” in aceasta categorie. V-ati vandalizat singur?

Propun sa va faceti blog si va dau o leapsa surpriza.

Si, fara nicio legatura, mi-am amintit de un afis pe care l-am vazut in holul blocului meu, acum cateva saptamani. Era vorba de renovarea scarii si de o propunere de gresie si faianta. Nu inteleg de ce trebuie gresie si faianta intr-o scara de bloc. Am flashuri cu wc-uri publice. In fine, dupa prezentarea ofertei, scria asa:

“Ramane la latitudinea dvs. daca vreti ca scara noastra sa arate frumos ca la alte blocuri”. Deci foarte tare, foarte de la tara si am murit de ras. Este o adevarata meserie asta de managementul scarii de bloc. Ar trebui sa facem si o facultate despre asta. As angaja si un PR care sa se ocupe de relatiile cu publicul si daca vrei sa locuiesti aici, sa vii la un interviu, la o preselectie. Ca nu oricine poate sta intr-o scara de bloc care va arata la fel de frumos ca la alte blocuri.

Eu, daca as fi manager de scara de bloc, as personaliza casutele postale. As pune poza cu familia pe fiecare, brauleti parfumati din 2 in 2 metri, as customiza si liftul, in care as pune parchet. Pentru intrarea in bloc, as opta pentru marmura neagra, cavou look, si neaparat o icoana mare.

Si mai am cateva idei, dar nu vreau sa-mi fie furate asa ca le voi pastra pentru mine pana voi reusi sa urc atat de mult pe scara profesionala incat sa ajung sa gestionez o intreaga scara de bloc.

Asta face parte din meseriile pe care nu inteleg cine si le-ar dori. Printre astea se mai numara: controlor de RATB si gunoier.

Tu ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Manager de bloc!

Sunt si multe sedinte. Cred ca la urmatoarea ma duc numai ca sa ma rad si ca sa scriu pe blog, sa va povestesc expresia mutarii taranului la oras.

 

Random

Bine v-am regasit, dupa o indelungata pauza in care mi-a fost dat sa vad o reclama la Toi Toi. Pentru cei care nu cunoaste, Toi Toi e unii cu toalete mobile si ecologice. Nu stiu de ce s-au gandit ei ca am fi mai tentati sa urinam in focarul public cu microbi daca ne-ar face o reclama cu o gagaica blonda si buna, cu chilotii-n vine, semiasezata pe o toatela de-a lor. Pe mine m-au ingretosat. Si de ce Toi Toi? Suna a Eustache, tatal lui Courage, the cowrdly dog, cu Buga Buga Buga, insa in varianta toaletistico-ecologico-sanitara.

Cat mai multe camioane cu Tnuva si cat mai multe Tnuve vad pe rafturi. Cica-s bune. Insa m-am hotarat sa nu mananc nimic al carui nume nu-l pot pronunta. A cui o fi fost ideea? Inteleg ca-s israeliene sau asa ceva (mi-e lene sa googlesc), dar totusi… Tnuva? Avem Danone, Napolact, Dorna, Fulga si… Tnuva. Zi “tnuva” cu limba scoasa!

Mai tineti minte reclama la branzele alea topite? Era un land de reclame cu doi copii usor retarzi, care se iubeaua din cauza branzei. Si era una, in mod deosebit, in care baiatu’ manca branza si avea o revelatie… “E draguta. Pacat ca nu e baiat…”. Sigur o stiti. Pacat ca au scos-o, era chiar faina. Adica de la asta creca au prins homosexualii curaj si s-au dat cu Gay Parade. In fine, ideea e ca reclama a fost preluata, evident, de la mama ei care nu stiu care este. Si la mama ei, era in engleza si zicea cam asa: “Pacat ca nu e baiat, as fi invatat-o fotbal.”. Dar romanu’ s-a gandit ca oricum butonam tv-ul cand vin reclamele si n-a mai bagat tot mesajul. Pana la urma, important era sa vezi branza, chiar daca intelegi ca promovam homosexualitatea in randul copiilor de gradinita.

Si a fost si Pastele si pacatoasa ma mai simt caci n-am fost la slujba, insa imi amintesc ultima slujba de Inviere, la care nu stiu ce cautam, unde era un preot care n-avea orchestra sau ce au ei acolo asa ca a pus un CD si a vorbit peste. A vorbit atat de frumos si a la Guta incat a doua oara n-am mai fost. Oricum, e bine ca n-am mers ca mereu iese cu bataie. Slujba de Inviere are doua obiective: sa ii trosnesti doua lu Mariuca de la 2 ca nu ti-a mai adus farfuria de la pomana si sa iesi la agatat, valabil, in ultima vreme, si pentru pensionari. Si pe urma ne batem pe lumina. Mi-ar fi placut sa aprind o lumanare cu bricheta, mult inainte s-o dea preotu’, sa impart intregii multimi ca sa vad care face apoplexie cand afla ca nu era de la preot si ca a luat lumina fake. Imi place la biserica. Toate cucoanele credincioase isi dau cu papornita-n cap pentru aghiasma, lumina, vin, apa, foc, pamant. Pentru ca asta inseamna sa crezi in Dumnezeu pana la moarte. Da, am sa ard in Iad pentru aceste randuri.

Ce imi place mie mult de Paste este traficul. Deci azi am facut juma de ora pana la serviciu, unde oricum batea vantul prin birouri. A fost liber si frumos. Cel putin dimineata ca pe la amiaza s-a mai imputit treaba.

Alta treaba care-mi mai place este “curatenia de sarbatori”. Asta e ca treaba cu “m-a tras curentu’”. Deci facem curatenie numai de sarbatori, nu? Romanu’ are, in general, nevoie de un motiv intemeiat pentru a face ceva, orice, asa ca am inventat curatenia de Paste, de Craciun, de primavara etc. Facem curat ca vin sarbatorile si ne facem de ras daca ne vad cu praf pe televizor si a doua oara nu mai vin. Sa se presupune ca ai musafiri si sa nu vada aia jeg, praf si alte alea ca e Pastele si e cu Inviere si d’astea si cu Iisus, iar toata lumea stie ca praful n-a fost lasat pe pamant de Dumnezeu. Ca sexul oral.

Si daca tot e perioada asta faina cu Pastele si 1 mai, am fost si la film, ca e mai liber. Foarte interesant filmu. Erau unii si a venit o ceata si au stat intr-un supermarket pentru ca in ceata era un monstru. Si monstru’ a mancat 3/4 din oameni si 5 au reusit sa fuga. Dar monstrul era mare si ei aveau 4 gloante si au zis ca se omoara. Si unu ia omorat pe ceilalti 4, printre care era si copilu’ lui. Si a plans. Era trist. Si dupa 1 minut a disparut ceata si a venit armata si l-a salvat, dar aia 4 erau deja morti. Ha ha! Vezi? Graba strica treaba. Si a mai plans putin. Si gata. Stephen King, deh.

Am un caine. L-am castrat ca deja nu mai mergea cu Prostamol. Varsta, alea. Nu cred ca l-au castrat bine ca acu alearga dupa fetite mai rau ca inainte. Nu se mai fac medici veterinari ca pe vremuri, dar nici caini.

Acest post este despre nimic si vreau concediu 3 luni si 10 zile. Am racit, Grecia se baga la South Stream si mi-e foame.

 

Cand te-a tras curentu’ ultima oara?

Cum ma agat eu de toate detaliile si cum am capul gol de obicei, tind sa observ niste chestii existente de cand lumea si pamantul care don’t make any sense. De exemplu, vineri a fost foarte cald. Si cum era atat de cald, geamul era deschis. Si cum era cald in continuare, am mai deschis un geam si o colega mi-a spus tare si raspicat “Inchide si tu geamu’ ca ne trage curentu’”. Si, brusc, din cap mi-au disparut toate gandurile si in goliciunea-i imensa, a inceput sa rasune aceasta expresie.

Vocea din capul meu a zbierat “Ce naiba e aia?”. Cum adica ne trage curentu’? Unde ne trage? De ce anume ne trage? “Ne trage curentu’ si racim”, imi spune. Cum adica? Daca esti transpirat si te bate vantu’, te racesti si da, poate iti mai curge nasul.

Si care e diferenta intre “a te bate vantul” si “a te trage curentul”? Nu e acelasi lucru? Daca ignori faptul ca unul te trage si celalalt te bate, mie mi se pare ca ar fi aceeasi treaba. Dar vantul de ce nu poate sa te traga?

Dar daca esti curat, uscat, e cald si e curent, in ce fel dauneaza? Si de e numai romanii au obsesia cu curentul? Numai in Romania e curentul asta rau? Un fel de cookie monster al curentilor de aer.

Daca ti-e cald si vrei sa te racesti, dai drumul la aer conditionat. E mai daunator ala decat curentul. Si AC te bate in cap. Chiar, m-a tras si pe mine aeru’ conditionat intr-o zi. Cred ca treaba cu “m-a tras curentu’” e inca un fixism d’al romanului ceausist.

Si curentu’ asta e un virus, ceva? Tu ce patesti cand te trage curentu’? E grav? Si te trage de unde si te duce unde si ca sa ce? E oare o bacterie care-ti mananca sistemul imunitar?

Acu’, din punct de vedere fizic, geometric, biologic si gramatical, exista o “aura” de aer cald in jurul organismului, si anume caldura emanata de corp. Si vien curentu’ asta si alunga aura si ramai rece? Ok, te racoreste nitel, dar cat de grav poate fi? Si de ce e romanu’ asa speriat de curent?

Iti spun, se cheama manipularea maselor. Nu e domne nici un curent, nu e nici un pericol, nu mori, nu stai in pat cu febra daca te flutura putin vantul. Esti in siguranta! Repeta dupa mine: Nu patesc nimic. E doar un vant cu viteza mai mare, intr-un spatiu inchis. Nu voi muri.

But than again, ce e aia sa te traga curentu’? Cine e acest curent si ce vrea de la noi?

 

Fereastra mea

Rareori imi face face o deosebita placere sa stau in scaun, la birou. Astazi, insa, pare a fi o zi speciala. Nu stiu exact de ce. Nu ma bucur azi mai mult decat ieri ca stau in scaun, ci doar ma bucur mai mult. De ce? Nu stiu.

Cred ca mi-am luat un concediu frumos. Vin la birou, imi fac treaba, dar sunt si putin plecata. Ieri a fost prima data cand am descoperit ce priveliste superba se vede din scaunul meu de la birou. Ploua tare si cerul era atat de intunecat, iar norii erau parca lipiti in relief.

Cladirile din jur sunt putine si nu sunt inalte deloc. E multa verdeata, iar geamurile sunt inalte pana in tavan, tot peretele din fata mea fiind un mare geam. Vad varfurile copacilor si o mansarda frumoasa. La stanga vad acoperisul unui corp rotund, parte dintr-o cladire de alta forma geometrica. Ce bine ca stiu cum se cheama toate treburile astea matematice si arhitecturale. Ideea era ca partea aceea de cladire ma duce cu gandul la Londra sau la acele cartiere americane in care casele au intrarea nas in nas cu trotuarul, unde pe strada nu circula decat masinile vecinului, unei iesi la geam si ii faci cu mana unui cunoscut.

Geamurile sunt de jur imprejurul “turnului”, iar perdelele sunt mereu trase. Imi place sa cred ca e totusi cineva care priveste, la fel ca mine, privelistea superba. Undeva, printre crapaturile perdelelor.

In fata e numai verde si acum vantul bate moderat, urmand sa apara pricipitatii mixte, insotite de adieprintre crengi, lasand sa iasa la iveala acoperisurile ruginii. 90% din priveliste e cer. In fiecare zi cu alta forma si cu alta asezare, norii sunt, poate singurul element variabil din acest birou. Iar mie imi place varietatea.

Si nu va pot spune cat de bine ma simt azi, cand jaluzelele sunt ridicate, cand vad atata cer, atata verde, atata soare si atata viata. Si ascult Vivaldi. In mod paradoxal, Winter Allegro. Spring sau Winter, tot Allegro.

Aproape ca pot sa ignor faptul ca mi-e sete, n-am apa, automatele de cafea, ceai si alte cele nu merg, faptul ca as dormi cateva zile, ca m-as plimba si ca dimineata as da cu ceasul de perete numai sa taca.

E chiar faina privelistea… poate va fac si o poza maine, daca e frumos. Asta e tot ce voiam sa va spun. Ca privelistea face tot salariul meu. M-as plimba pe acoperisuri…

Vad, la fereastra ta tarziu, o lumina si nu stiu daca razi sau daca plangi… Si, as dori sa pot intra, sa alung din preajma ta tot ce-i trist si tot ce-i rau… Si as dori sa fiu acum o romanta cu parfum, sa pot sta in parul tau. Ce vremuri. Peculiar era bebe.

O zi minunata va doresc!

N.B.: Acest post n-are nici o legatura cu nimic. Nu incercati sa-i atribuiti vreun sens. Inca o data, o zi frumoasa sa aveti!

 

Romania, simply surprising

Nu cred ca este nici un secret faptul ca nu e mizerie de tara pe care o urasc mai mult decat urasc Romania si nu e zoaie mai imbacsita ca romanul.

Cu prima ocazie, emigrez in Uganda, imi fac o casa in copac si mananc pamant. Sigur voi fi mai linistita decat in tara noastra fantastica si ugandezii, sau cum ii cheama, nu pot fi mai rau decat romanii.

Romanii sunt niste rudimente. Ei nu se pricep, in principiu, la nimic. Nu-s in stare sa faca nimic ca lumea. Partea proasta este ca tot incearca. Nici macar din maimuta nu mai cred ca ne tragem. Maimutele sunt chiar inteligente.

Daca ar fi sa fac un top al joburilor pe care le fac cel mai prost romanii, ar intra absolut toate, dar, in acest moment, pe primul loc as pune Customer Service-ul. Deci suntem bestiali la partea asta.

Chelnerii au un bun simt de nu-ti vine sa crezi. Vrei sa comanzi ceva? Du-te frate intr-un loc unde exista cineva caruia ii pasa ce vrei tu. Chelnerul are mereu o zi proasta, e suparat si deranjat de faptul ca ai indraznit sa il pui sa faca un drum pana la bucatarie. Si, culmea nesimtirii, ii mai ceri si nota. Din cauza multitudinii de complexe, datorate celor 12 clase lipsa, te privesc inmarmuriti cand li te adresezi. Adica tu, client ordinar, te uiti la mine de parca as fi chelner? Crezi ca esti mai bun ca mine? Sa vad io cine-i mai bun cand iti trantesc un scuipat in supa de taitei!

Taximetristii sunt alta minune a Romaniei. Deci nu numai ca-s cei mai tari, pentru ca au Logan, dar sunt si super importanti si ocupati. Si, cum se grabea Peculiar intr-o dimineata, da sa ia un taxi din STATIA DE TAXIURI! Stii, acolo unde e statie, e mai multe taxiuri. Si era asa, vreo zece. Toate marcile posibile… meridian, cobalcescu, leone etc. Care de care mai taximetrist.

Alege Peculiar un taxi din cele minim 10 si intreaba, din politete, daca e liber. Era liber, in mod evident, dar am zis sa nu ma trantesc ca la tara. Raspunsul vine, tipic romanesc, “NU!”. Cum adica nu? Adica cum trei sa arate un taxi liber daca asta e ocupat? Ma uit in fata, nimeni. Ma uit in spate, nimeni. Era liber.

L-am observat ca era cu cafeaua intr-o mana si cu japita de Libertatea in cealalta. In mod evident, el era ocupat, nu taxiul. Insa intrebarea mea fusese alta. Nu-i nimic, zic. Alt nesimtit. Dar de ce sa-mi stric eu ziua? Iau altul, doar am de unde alege.

Da, am de unde alege. BA NU! Pentru ca, vezi tu, statia de taxiuri nu e locu’ ala de unde iei tu un taxi, ci locu’ in care se intalnesc toti taximetristii, isi beau cafeaua si se uita la poze cu labiile proaspat marite ale Simonei Senz(/s)ual. Si se rad. Ca ei n-au treaba. Ah da, si fac glume prin statie. Si, la cele 2 clase si un permis cat. B, ce glume in afara de “Hahaha! Ai vazut ce numar are ala la masina? hahaha! Ce ratat!” poate avea un taximetrist? In momentele de maxima plictiseala, se bipaie prin statie si se joaca. “Hai ba sa numaram benveurile care trece pe langa noi! Ha ha, sa vezi ce o sa mai ne amuzam!”, “Tarane, le numaram numa p’alea albe.”. “Care numara mai multe castiga”. Haha!

In mod clar, nici unul din cele 460 de taxiuri nu era disponibil. Pentru ca soferii aveau treaba.

Din categoria “azi m-a scos din sarite”, o introduc pe vita de la curatatorie. Pentru ca mimoza aia habar n-are cine-i plateste salariul, o informam acum. Eu si toti clientii! Si, auzi, fata, stii cine poa’ sa te dea afara? Tot io, fata! Si daca nu mai ai slujba, mergem la mine, in fata blocului, si mancam seminte ca proastele. Lasa fata, mai bine asa, ca oricum nu esti in stare sa faci o treaba pe care si o gaina cu un singur picior si fara ochi ar fi in stare sa o faca.

Ma intreb cate haine distrug spalatoriile zilnic. De fapt, vacile care lucreaza acolo. Nu inteleg de ce te angajezi sa faci ceva ce habar n-ai cum se face. Du-te fata si da cu mopu’ ca acolo n-ai cum sa gresesti asa tare. Am zis sa fiu si io verde si mi-am dus o haina la o spalatorie ecologica. Acu, sa ma ierte cine-o fi, dar nu scrie pe usa ce e aia ecologic la ei. Adica care sunt, mai exact, metodele prin care mi-au curatat ei haina? Nu de alta, dar captuseala este facuta praf si-s curioasa cum au reusit. Adica se plictiseau si au inceput sa traga de ea si sa se invarta? Io zic ca ar fi fost mai amuzant daca luau un cutit.

Din nefericire, nu am luat eu haina de la curatatorie caci acea panarama si-ar fi pierdut inalta functie de maturatoare cat ai zice “mori!”. Din alta nefericire, azi nu am cum sa ajung acolo. Dar, din fericire, am suficienti draci incat sa fac tot posibilul sa ajung in zilele urmatoare si sa o sufoc cu captuseala ramasa.

In plus, as vrea sa vorbesc si cu patronul, daca nu e si asta vreun Gigi Becali, sa-l intreb de ce si-a deschis el o spalatorie de jucarie si ce anume doreste sa obtina din asta. Daca vrea faliment, il ajut cu cea mai mare placere. Iar pe mimoza o intreb simplu si raspicat: “Matale vrei sa mai lucrezi vreodata intr-o spalatorie?” (Haha, mereu mi-am dorit sa zic asta.).

Serviciile, in absolut orice domeniu, in Romania, sunt jenibile. Mi-e sila de toate lucrurile care nu merg niciodata, la nici un nivel. De la curier care n-are chef sa livreze un colet, de la faimosii Mobexpert, Neoset si alte tampenii asemanatoare care, la preturile care este, mai au si tupeul sa nu livreze la timp… si pana la leaderii care habar n-au sa conduca o echipa, pana la jurnalisti care habar n-au sa scrie un articol, pana la specialisti care nu au nici macar bazele domeniului in care sunt specialisti etc.

Nu suntem in stare de nimic. Da, mai exista, pe alocuri, cate unii care se mai pricep la cate ceva. Dar aia or sa moara in curand. Si gata. Prostia e pretutindeni, dar in Romania migreaza toata. Aici se strang ultimele gunoaie, cele mai puturoase si mai infecte forme de viata.

Chiar ca Romania, simply surprising… si, traducerea adaptata, vorba lui Turcescu, Romania, nu-ti vine sa crezi…

 

The Summit aftermath si nu numai

Na ca n-a fost asa cum a comentat cineva la postul despre Summit. Da, s-a desfasurat fara evenimente. Chiar ma mir. La urma urmei, nu ne-am dat pe brazda. In ochii Bushului si ai Putinului, totul a fost mai mult decat ok. Acu daca zicem ca Romania suge, nu or sa ne creada.

Totusi, cetateanul a stat mereu in culise. Dupa toate aberatiile impuse de mai marii tarii noastre, aberatii precum: nu va uitati pe geam, nu stati pe loc, nu va uitati bizar, nu alergati, nu faceti miscari bruste, nu mergeti prin apropierea culoarului unic, nu susotiti, nu carati pungi, genti, valize, nu vorbiti cu presa, nu vorbiti la telefon si nu va scoateti catusele si bila de fier de la picior, am crezut ca am scapat. Cetateanul fu cuminte, la locul lui, nu crea incidente neplacute si nu facu miscari subite.

Oficialii au plecat, Summit-ul a trecut, dar cetatenii tot prizonieri au ramas. Cine a iesit in ultimele 2 zile din barlog, a vazut cat de mirobolant se circula in Bucuresti. Desigur, mereu se circula prost, insa saptamana asta a fost mai rau ca niciodata.

Motivele sunt nenumarate, dar ce pot sa va spun este ca semafoarele Capitalei insorite n-au functionat. Ptiu, bine ca nu ne-am facut de ras pe perioada Summitului. S-o fi impiedicat Putin la plecare de vreun cablu care tinea, mititelul, toata semaforizarea din Bucuresti.

Acu, cu sau fara semafoare, ceva imi spune ca ne-am fi descurcat la fel de bine, caci in faimoasa zona Zoster a Europei de Est nu s-a auzit inca de sincronizare. Noi inca n-am trecut de stadiul in care ne calcam unii pe altii pe trecerile de pietoni.

Dupa cum spuneam, vax luminite verzi, rosii si galbene. Nu-i nimic, exista politia rutiera care este in vacanta. Pentru ca, vezi tu, Summitu’ asta i-a secat pe politistii nostri de putina energie de care dispuneau. Ca urmare, acestia si-au luat un concediu de odihna.

Zeci de intersectii blocate, mii de masini nervoase, mii de soferi suparati si juma de zi necesara traversarii orasului. Acu, sa ma ierte Dumnezeu, n-as fi crezut ca se va intampla asa. De obicei, in halul asta se circula numai cand dirijeaza politia traficul. Numai ea e suficient de inteligenta incat sa incurce si ce nu s-ar putea, aparent, incurca mai mult.

La toate hibele tarii noastre, se mai adauga si faptul ca ne tragem, in mod evident, din maimute. Caci daca ar exista un oarecare bun simt si o oarecare intelegere, imi vine greu sa cred ca toate intersectiile ar fi blocate.

Dar Mitica de la Popesti, mahmur dupa noaptea de betie crunta, se “uh uh uh” la semaforul nefunctional, scarpinandu-se sub brat mai ceva ca Cheetah.

In rest, scuipam, injuram, ne batem, violam, furam etc. Suntem niste bomboane de oameni.

Ah, si mi-am adus aminte si am sa schimb subiectul. Am primit ieri un chestionar de la departamentul de etica. Nu m-am putut abtine sa nu rad, mai ales la partea cu “dupa stiinta mea, furtul este ceva obisnuit printre angajati”. Imi venea s-o bifez, dar am zis sa-mi mentin seriozitatea si profesionalismul. M-a amuzat totusi si tentativa. Or fi controale sau de ce ii intereseaza asa mult ce au angajatii de spus? Adica n-am voie sa ma uit pe fereastra ca se sperie Putin si nu se mai joaca cu noi, dar vrei sa imi fie bine la locul de munca? Eventual, daca as lucra intr-o cutie si mi-ai aruncaun colt de paine o data pe saptamana, as fi fericita.

Toate intrebarile au fost amuzante, insa eu ma intreb cui ii pasa, in Romania, de cum merge treaba. Daca ii pasa cuiva cu adevarat, as avea eu cateva chestii de spus. Chestii care ar putea rezulta in definitivarea contractului meu, dar vreau sa stiu ca s-ar putea rezolva ceva.

Auzi, decizii, follow-up, profesionalism, obiectivitate si multe intrebari despre sef unde as fi inventat eu alte variante de raspuns. Ma lasi?! Arata-mi tu o companie in care parerea angajatului conteaza. Ce e trist este ca si in marile companii e aceeasi birocratie ca cea de la stat. Acolo sa zicem ca inteleg. Mai fosti comunisti, mai fosti securisti, oameni mai ingusti, mai constipati intelectual, insa daca imi indrept privirea spre partea privata, aceeasi balarie. N-ar trebui sa existe totusi o diferenta? Sunt oameni tineri, cu initiativa, creativi si implicati… unde? Cunosc cativa si-s prea putini ca sa puna singuri ceva pe picioare.

Imi plac si initiativele de genul brainstorming si teambuilding si petreceri. Is faine, asa, de felu’ lor. Dar ce-ati zice de un training in loc de 10 petreceri pe saptamana? Nu ma intelege gresit, beau gratis de cate ori am ocazia, dar se simte nevoia si de altceva.

Iar brainstormingul este o placere cand lucrezi cu oameni cu idei fixe. You storm your brain si facem cum zic eu.

Stiti, m-am gandit ca am putea sa…

Mmm, nu, nu cred. E o idee buna, dar eu zic sa facem asa…

In urma studiilor demografice si a analizei profilului cititorului, consider ca…

Mdaaaa, e ok, dar nu.

Stiuuuu! As vrea sa…

NU!

Am ajuns de la trafic la companiile din Romania. Nu-i nimic. Cand ai multe pe cap, ti se mai invart gandurile si haotic.

Muta-te-n Romania, tara tuturor posibilitatilor, si nu intr-un sens bun. Vino alaturi de noi! Plimba-te prin Capitala ca sa faci 5 ore de la Piata Romana pana la Piata Romana. Lucreaza alaturi de noi ca sa o iei razna si sa devii no leguma sau un sclav.

Hai! Avem cele mai tari servicii din lume! Daca nu te scuipa chelnerul intre ochi, considera-te norocos. Daca nu te bate politistul cu bulanul pentru ca ai fluierat o gagica pe strada, considera-te norocos, din nou.

Daca nu gasesti par in mancare, vei avea o zi buna. Si romanii sunt niste scumpi. Daca nu te iau la bataie, e de bine. Daca nu-ti sparg parbrizul cu o bata de baseball, iar e bine. Si lista ar putea continua la nesfarsit. Pentru ca Romania e o tara minunata. Si pentru ca romanii sunt niste rudimente ale omenirii. Si pentru ca iar am ajuns sa scriu despre mizeria din jur.

Ti-e rau? Esti nedreptatit? Esti nefericit? Castigi putin? Mori de foame? Platesti chirie? Esti calcat in picioare de conducerea tarii? Kakaia problema?

Ai o parere? Ha ha ha… ai o parere! LOL!

P.S.: In data de 1 aprilie 2008, pe la orele 17:00, la 2 cm de culoarul unic, in mijlocul unui peisaj mirific alcatuit din jandarmi care mancau seminte si ragaiau in cor, am calcat intr-o voma. Era galbena, cu reflexe verzui si bucati de sunca.