Hai salut! Acum vad ca n-am mai scris din decembrie 2010. E ceva… Ce-i si mai palpitant e ca nici nu am despre ce sa scriu. Oare nu mai am ganduri sau m-am cenzurat prea mult de cand au inceput sa ma citeasca multi cunoscuti? Uneori e bine sa taci. Mi-am luat cateva scatoalce cu blogul asta. Si cand te mai gaseste si mama pe Google si-ti atrage atentia ca ai mancat o litera intr-un articol, deja se-mpute treaba. Si ma mai si intreaba lumea cand mai scriu ceva si ma simt obligata acum.:) Dar chiar n-am ce sa scriu.

Am descoperit ca e asa de simplu sa nu gandesti prea mult incat imi place. De la inceputul anului duc o viata de semi-indobitocire. Caci fericiti cei saraci cu duhul si nu-i deloc o gluma. Nu mai fiti smecheri sa tineti cu dintii de IQ si sa va ganditi mai departe de ziua de azi, ca iese pe dos.

N-am idei. Si e bine. Am obosit de atatea idei, incat am invatat, la sfatul psihologului meu drag (ca am si d’asta), sa-mi golesc mintea si acum cred ca plutesc intr-o oarecare inconstienta. Placerile mele constau in a bea o cafea la Gloria Jean’s. Bine, doua. Macadamia, ca aia face toti banii. Alta placere e si fuga asta de idei, ca nu mai stiu sa continuu care-mi sunt placerile. Merg si eu prin mall-uri, ca orice piti mica, probez toale si ma bucur de masurile mele pe care am ajuns sa le gasesc la reduceri ca nu le ia nimeni, avand in vedere ca romancele au inceput sa aiba fundul mai mare decat trebuie.

Imi petrec 90% din timp la spital, gandind si asa mai mult decat mi-as dori, iar cand vin acasa, nu-mi doresc altceva decat sa zac uitandu-ma neincetat la un serial fara substanta. A fost o perioada frumoasa, n-am ce zice. E interesant sa n-ai nimic in cap. Am obosit si de asta. De exemplu, ieri mi-am petrecut toata ziua cu o buna prietena pe care am tarat-o pana la epuizare prin toate sex shop-urile Bucurestiului, in care ne-am intalnit cu toti investitorii straini cu buget special alocat pentru mouth gag-uri si cravase in forma de inimioara, inele pentru penis care as fi putut sa jur ca-s shaibe ruginite si costume pentru cei cu fantezii pedofilice. In acelasi timp, ma intrebam si eu ce caut in lumea asta, nefiind platita, si m-a tentat sa-mi iau un costum de calugarita pentru Halloween. Si realizez ca fraza pe care tocmai am incheiat-o e posibil sa nu aiba subiect si predicat sau prea mult subiecte si predicate, dar mi-e lene sa ma gandesc sau sa ma uit in urma. Totusi, chiar daca nu-s bisericoasa, am zis sa nu risc, mai ales ca vine si Pastele, sa comit vreo nefacuta si sa ard in flacarile Iadului daca ma joc de-a calugarita.

Si pentru ca sunteti absolut interesati de nimicurile pe care le scriu acum, o sa mai scriu cateva. Mhm… stati ca nu-mi mai vin nici nimicuri in cap. N-am chef de nimic. Dar sunt sexy, recunosc. Imi place sa merg pe tocuri, sa ma fac frumoasa si sa beau un vin si sa vad cum balosesc animalele de barbati fara esenta. Dar si de asta mi-e lene.

Sunt cam ametita. Azi am dormit pana la 10, ceea ce nu se intampla niciodata. Acum imi beau cafeaua. Cu lapte. Ca pana acum nu am avut voie lapte, ca am tinut o dieta din aia de pitzi disociata, chiar daca n-aveam nevoie, dar mi s-a parut interesant. Plus ca vreau sa mananc o pizza. Dar mi-e ca nu mai intru in pantalonii mei sexy masura 36. Gizas, cum am ajuns.

Sunt super ametita si e tare sa scrii despre nimic. Viata mea e prea concentrata in jurul spitalului, nu am mai avut o vacanta de 1 an de zile si ultima vacanta a fost la Paris si a fost sinistra. V-am povestit de vacanta mea la Paris? Nu cred… Eh…:) A fost interesanta. Am mancat mult sushi prost, am baut vin pe podul cu lacate, cu o prietena draga, cu prietenul ei francez frumos si cu un Peculiar din trecut. Stiti treaba cu lacatele, nu? Am aflat si eu ulterior ca lacatele prinse de pod sunt incuiate de cate un cuplu. Si se zice ca daca incui lacatul si arunci cheia in Sena, dragostea va fi pentru totdeauna si alte labe d’astea. Bine ca n-am stiut asta atunci, ca ma vedeati acum inecandu-ma in Sena in cautarea cheii potrivite. De fapt nu a fost sinistru, a fost frumos. Chiar foarte frumos. Ma rog, pana am ajuns sa fug pe strazile Parisului, ca asa e romantic, zbierand de nervi si incercand sa scap de psihopatul de Peculiar. Pana am dat de niste negri dubiosi care l-au facut pe Peculiar sa para apa de ploaie.

Ma rog. Si de atunci n-am mai avut timp de nicio vacanta. Am invatat tot 2010 si ceva din 2009, am iesit mult si am reusit sa ajung la faimoasa greutate de 58 de kg/1.78m si era multumita, ca asta am vrut. Chiar daca aratam ca iesita din hepatita, vorba prietenei mele bune care imi citeste blogul si se ingrozeste.

Apoi a urmat o alta perioada in care m-am bucurat ca prietena mea se marita (de fapt nu ca se marita, ci ca era fericita), urmata o alta perioada in care alergam pe strazile Bucurestiului de aceasta data dupa aceeasi prietena care nu s-a mai maritat pana la urma. Norocul ei. Pot sa zic asta acum, ca e de acord cu mine si sper sa nu-mi ia capul.

Printre perioadele de mai sus a mai urmat una cu inmormantari la care preotul cu tatuaje si dus la sala se sms-uia pe sub altar si cerea mai multi bani pentru ca avea rate la iPhone, iar preotul mai cu experienta isi punea pantofii invers (aka stangul in dreptul si dreptul in stangul) si a incercat sa tina un discurs emotionant din care nu am inteles nimic si ma busea rasul.

Apoi perioada plina de boli psihice (ale altora, ca ale mele n-au fost diagnosticate inca), care m-a epuizat si m-a facut sa mor dupa o vacanta intreaga la cap. Sper sa-mi si iasa, ca toata ziua ma suna pacientii, de vreme de numarul meu de telefon a ajuns acum la toti infractorii. Si cica am spor din ala de bataie si stress, dar care nu-mi acopera nici tigarile.

Eh, dar partea frumoasa, in afara de toate cele de mai sus, e ca am un Peculiar frumos, maca-l-ar mama, cu care plec saptamana viitoare intr-o vacanta de 2 saptamani pe insule inedite in care a nins anul asta pentru prima oara in ultimii 10 ani, deci nici sa ma bronzez n-o sa-mi iasa. Si Peculiarul meu perfect pentru starea mea de spirit mi-a inseninat ultimul an din viata, mai ales cand se stergea cu prosopul meu si inca sper sa totusi nu mi-a folosit si periuta de dinti.

Asa ca dupa ce imi incarc bateriile in vacanta, planuiesc sa incep sa gandesc din nou, si poate o sa scriu si chestii inteligente. Pana atunci, va pup pe nasuc si nu ma urati ca sunt frumoasa si cu capul gol.:)

Johnny, la gente esta muy loca!