Imi amintesc de vremurile in care eram mica si proasta si credeam indarjita ca va veni un print pe un cal alb, ma va iubi pe veci si vom avea o relatie monogama pana la sfarsitul eternitatii, ca sa zic asa. Multe din aceste ganduri s-au daramat de-a lungul anilor. Nu exista printi, asta e evident. Cai albi n-am vazut decat in poze si daca sunt in realitate sigur miros a balegar, nu exista „iubire pe veci”, nu exista monogamie si eternitatea nu numai ca nu exista, dar n-are nici sfarsit, logic.

Insa ce frumos e sa fii mica si sa visezi. Apoi am crescut si dupa ce mi s-au naruit toate aceste visuri am dobandit frustrari si am trait cu impresia ca depinde de femeie daca el insala sau nu. Evident, mi-am mancat o cantitate considerabila de timp si energie pana sa-mi dau seama ca inselatul nu are nicio legatura cu femeia inselata.

Asa ca in aceasta dimineata, din nou la cafea, una din cititoarele mele care m-a gasit pe Facebook si m-a speriat initial, m-a inspirat.

Dragelor, nu exista monogamie. Asta e crudul adevar. Si barbatii n-au nicio vina. Monogamia nu exista si punct. Am vazut noi prea multe filme, am citit prea multe romane de Sandra Brown si am vazut prea multe telenovele in care dragostea invinge. O laba, dragelor. Dragostea nu invinge, ca de, e nevoie de infinit mai mult pentru a tine doi oameni impreuna, iar dragostea nu e decat 0.1%. Si daca speri la o relatie monogama, vei fi tare dezamagita.

Nu suntem fiinte monogame si cu asta basta. Instinctul sexual este, precum ii spune si numele, un instinct. Veti spune da, dar nu suntem animale si ar trebui sa-l controlam. Si asta e drept, dar nu o putem face mereu. Nu numai barbatii insala, nu-s ei mai cu mot. Si noi, femeile, avem fix aceleasi tendinte. Nu avem nevoie decat de conditiile potrivite, la momentul potrivit si la locul potrivit.

In plus, daca ne luptam sa controlam acest instinct nu facem decat sa luptam impotriva propriilor dorinte, a firii noastre. Iar asta inseamna acumularea unor frustrari care se vor rasfrange in final asupra noastra, a relatiilor noastre si asupra celor din jur in egala masura. Nimic bun nu iese din asta. Si asta pentru ca inca mai exista tari in care adulterul se pedepseste cu moartea.

Nimeni nu sustinea mai sus si mai tare decat mine ca „nu voi insela niciodata”. Ei bine, am inselat. Nu e niciun secret si nicio anomalie in asta. Am inselat, nu conteaza de ce, si m-am simtit infect. Eu cu mine. Nu fata de cel inselat, ci eu fata de mine in primul rand. De atunci nu am mai putut sa concep ideea de inselat si m-am gandit ca, daca X ma iubeste, si el s-ar simti mizerabil daca m-ar insela, ergo nu ma va insela daca ma iubeste. Ceea ce iar e fals, caci eu sunt eu si el e el. Gandim diferit si ce e bine pentru mine nu e neaparat bine si pentru voi. Ce ma face pe mine sa ma simt aiurea nu trebuie sa va faca si pe voi sa va simtiti la fel. Iar asta nu e nimic rau/gresit/anapoda.

Si oricat as tine eu cu dintii de convingerile mele, care nu sunt decat niste „texte” dupa care am ales sa traiesc si la care ar fi bine (pentru mine) sa renunt daca sunt momente in care imi fac rau, stiu ca „never say never” este o treaba mai adevarata si mai profunda decat pare. Sunt convinsa ca, oricat de prost ma gandesc ca m-as simti daca insel, daca am conditiile necesare care sa-mi fure mintile (caci i se poate intampla oricui, absolut oricui), momentul potrivit, vulnerabilitatea necesara, „inselatul” poate veni ca piesa potrivita intr-un puzzle in care tocmai aia lipsea.

Asadar, consider ca nici in propria persoana nu poti avea deplina incredere. Nu stii ce vei gandi maine, daramite peste 1 an. Nu stii cum vei reactiona la X lucru, daramita la Y. Sa ne imaginam e usor. Sa tinem cu dintii de niste convingeri iar e usor. Dar in practica, viata ne demonstreaza deseori contrariul.

Cred cu tarie ca partenerul de viata ideal nu poseda printre ale sale calitati fidelitatea (in sensul de monogamie). Nici macar nu cred ca dragostea inflacarata e o conditie absoluta a unei relatii de vis. Dragostea se transforma, se schimba, fluturasii traiesc doar o zi.

Vom muri nefericiti daca vom continua sa luptam impotriva infidelitatii. E o caracteristica a omenirii pe care nu o poate schimba nimeni.  Sigur nu veti accepta aceasta idee din start, nici mie nu-mi place, insa pentru pacea si linistea mea psihica si sufleteasca, eu am ales sa nu ma lupt in van cu morile de vant.

Multi dintre voi vor spune „Nu am inselat niciodata” (pentru ca nu ai avut conditiile necesare inca) si „Nu voi insela niciodata” (ceea ce e din start o dovada de prostie… de unde stii ce vei face si in ce conditii?)

Nu exista „nu as face niciodata X lucru”. Avem cu totii capacitatea de a face orice, bun si rau, urat si frumos, josnic si inaltator. Daca ACUM, strict in acest moment, alegi sa nu faci X lucru, asta nu inseamna ca peste 2 ani nu ai putea sa o faci. Gandurile, dorintele si nevoie se schimba de la o zi la alta. Nu exista „te voi iubi pentru totdeauna”, ci „in acest moment, simt ca as vrea sa te iubesc pentru totdeauna.” Si in momentul in care spui asta, poate chiar o crezi si poate chiar o simti, dar tot despre acel moment e vorba. Apoi te simti vinovat mai tarziu daca nu mai simti asta. Inutilitatea promisiunilor…

Nu te cunosti atat de bine pe cat ai vrea sa crezi. Nu poti avea incredere totala nici macar in propria persoana. Sigur multe voci m-ar contrazice aici, asa ca dau un exemplu simplu. Iti plac amandinele enorm. Le adori. Stii cat de mult iti plac si imi spui cat de mult iti plac. Nimeni nu te va putea face vreodata sa nu-ti placa amandinele. Ei bine, iti dau sa mananci amandine 1 saptamana, de 10 ori pe zi, pana ti se face rau si vomiti. Apoi te intreb iar cat iti plac amandinele. „Nu vreau sa mai aud de ele,” imi vei raspunde. Asadar, cum sa mai am incredere in tine daca acum o saptamana imi spuneai cat adori amandinele si acum nu vrei sa mai auzi de ele?

Dupa multe framantari si ganduri si concluzii si analize consumatoare de energie, am ajuns la o concluzie finala: Important nu e daca inseli sau nu, ci cum o faci. Felul in care o faci spune multe despre tine. Si mereu am zis „Slava celui care ma va putea insela fara sa aflu vreodata, fara sa am nici cea mai mica idee”, caci inteligent trebuie sa fie si as fi norocoasa sa am langa mine un om atat de iscusit. Pentru ca e tare greu sa inseli fara ca femeia de langa tine sa simta, insa daca reusesti sa o faci, bravos.

Sustinem ca vrem sa stim adevarul. Si eu inca mai sustin asta. Mai bine o viata adevarata decat una traita in minciuna, nu? Si cu toate astea, cu ce te ajuta adevarul? Daca premisa e ca monogamia nu exista si ca orice e posibil in viata, cu ce te ajuta sa stii daca te insala sau nu, atata timp cat tu nu ai nici cea mai mica idee? Daca reuseste sa te faca fericita si sa nu-ti dea nimic de banuit, ai fi proasta sa-ti sabotezi singura aceasta stare de bine. Si bun, afli adevarul. Te-a inselat. Ori pleci si dai peste altul si altul si altul care va face fix acelasi lucru la un moment dat. Si esti nefericita. Ori il ierti, alegi sa „treci peste” si tot nefericita esti. Asta pentru ca ai vrut adevarul, na adevarul.

Adevarul e ca „nu treci niciodata peste.” Reminiscente vor exista mereu. Simturile ti se vor ascuti. Si dorinta de a fi langa cel iubit se va transforma in dorinta de a-l prinde pe picior gresit. Si il vei pune invariabil si uneori inconstient sub o lupa. Ii vei analiza fiecare miscare si asta iti va manca toata energia. Si vei cauta inconstient greseli, pentru ca nu vei mai putea avea niciodata incredere, pentru ca ai pornit de la premisa ca „trebuie sa-ti fie fidel.” Si vei cauta pana vei gasi. Si chiar daca nu va fi nimic de gasit, tu tot vei interpreta lucrurile de asa natura incat sa fie ceva flagrant. Asadar, repet: Cu ce te ajuta „adevarul”? Acest adevar dupa care ravnim cu totii. De ce mi-as dori sa-mi fie rau? De ce mi-as dori sa ma chinui singura?

Asa ca revin, important e cum inseli. Daca timp de 1 an el a intrat pe mIRC sa-si caute aventuri, asta spune multe despre ce fel de om e si, cel putin pentru mine, e clar ca nu-mi doresc un astfel de om in viata mea. Dar daca iti spune „m-am indragostit, iarta-ma, am facut o tampenie”? Nu e oare posibil? Crezi ca el a vrut si a cautat sa se indragosteasca? Cand ti-ai controlat tu ultima data astfel de sentimente? Suntem oameni, oameni buni. Asta nu inseamna sa inchizi ochii si sa „treci peste”. Nu inseamna nici sa intorci spatele si sa pleci. Inseamna doar, pentru binele TAU, sa fii constient de cum functioneaza lucrurile si sa iti asumi deciziile pe care le iei. Inseamna sa fii liber sa alegi, dar fara sa fugi de tine si fara sa te ghidezi dupa niste convingeri pornite de la premise gresite. Nu e bine sa pleci, cum nu e bine sa ramai si cum nu e rau sa pleci si nu e rau sa ramai. E pur si simplu o alegere. Nu te judeca pentru ea. E ceea ce simti. Dar asta e deja alta poveste…

Imi amintesc de reactia pe care am starnit-o intr-o zi cand i-am spus unui fost prieten, dupa ce imi spusese „nu te-as insela niciodata”, daca totusi se va intampla, te rog sa te protejezi. A izbucnit in hohote de ras. Hihi haha, e drept, dar vorbeam foarte serios. Pentru ca indiferent ce as alege dupa, pana sa aflu, daca nu te protejezi avem mari sanse sa avem probleme de rang veneric mai importante decat cele de rang moral. Mult timp mi-a repetat cum nu m-ar insela niciodata, pana a facut-o, evident.:) Si problema nu a fost ca a facut-o, ci ca nu s-a protejat. Intamplarea a facut sa nu ne alegem cu boli venerice, dar am fi putut la fel de bine sa nu avem acest noroc.

Eu sunt o persoana practica. Nu ai cum sa-l controlezi niciodata pe cel de langa tine, insa mi se pare important sa stii sa ai grija de tine. Ma inseli, bravo tie, treaba ta. Plec, raman, treaba mea. Insa totul pana la boli venerice.:) Cu moralitatea situatiei ne descurcam cum ne descurcam, dar HIV-ul inca nu a fost eradicat si-ti crap capul tie si familiei tale daca ma pricopsesti cu asa ceva.:) Cata dragoste in vorbele mele…

Ar mai fi discutia despre frustrarile femeilor care cred ca pot face ceva ca sa nu fie inselate, dar deja am scris cam mult pentru ziua de azi. Pe scurt, dragelor, faptul ca el va insala nu are nicio legatura cu voi, niciodata, ci doar cu el. Nu va insala ca sunteti grase, proaste, slute. Va insala ca e alta mai potrivita in acel moment, ca alta ii indeplineste atunci nevoile si dorintele. Nu va mai torturati singure.

Dragelor si dragilor, nu va mai nenorociti tineretea asteptandu-l pe Fat-Frumos cel din basme, ca nu exista. Exista Marian, Gelu sau Gica. Si nu are un cal alb, ci o Dacie alba (ca e mai ieftina daca e alba) care da rateuri. Si nu are un palat pe meleaguri de vis, ci o garsoniera inchiriata in Rahova. Asta daca, Doamne fereste, nu sta cu parintii. Si nu miroase a roze, ci a Marlboro rosu. Si nici nu veti trai fericiti pana la adanci batraneti, ca nu traim in Harap Alb si merele de aur.

Pam Pam!