Ca sa zic asa, daneza e o limba incantatoare. Imi vine sa rad cand ma aud vorbind. Culmea e ca sunt chiar dedicata. Ma rog, nu e chiar culmea, ca o invat ca sa ma scald in bani. Deci mijloacele devin o placere. Gramatica nu e grea deloc. Pronuntia e cu totul alta poveste. E complicat sa-ti rasucesti limba si sa te abtii sa nu vomiti in acelasi timp ca sa poti sa ceri o paine la butic.

ImageIn Bucuresti (cel putin) nu se fac cursuri de daneza pe nicaieri. Ceea ce e bine, zic eu, ca daca s-ar umple si Danemarca de romani asa cum s-a intamplat cu Spania, Franta, Italia and co., m-as muta in Papua Noua Guinee.

Orice limba straina are un cap su o coada. Pana si daneza. Treaba e ca astia care au conceput ceva cursuri, nu i-au gasit nici capul, nici coada. Iar firma care-mi ofera mie materialele este de-a dreptul oligofrena.

Cand inveti orice limba, incepi cu „buna ziua”, „eu ma numesc” etc. Nu si cand inveti daneza.

Seria de cursuri pe care tocmai am terminat-o m-a invatat multe alte lucruri aparte. De exemplu, m-am interesat pe cont propriu cum sa cer paine, ca ei mi-au oferit posibilitatea de a cere varza fiarta. Acum poate n-am fost eu atenta la ce mananca danezii, dar varza fiarta nu pare sa fie pe toate drumurile.

Oricum, cursurile mele sunt o serie de discutii stupide intre oameni si mai stupizi, cu voci relativ infricosatoare. La masa de Craciun, de exemplu, nu invat feluri de mancare sau tacamuri sau chestii tangentiale. La masa mea daneza de Craciun stau 3 oameni. Soacra, nora si un baiat care nu am inteles exact daca e sotul sau vreo ruda a cuiva din acelasi dialog. Soacra o intreaba pe nora cat de mult ii lipseste Spania si ea povesteste cum e viata in Spania. Fix ceea ce cred ca vorbeste orice danez la masa de Craciun. Si ma si ajuta sa stiu daca familiile sunt fericite in Spania, avand in vedere ca eu ma mut in Danemarca. Toate dialogurile sunt cretine oricum ar da-o.

Apoi mai am o relatie intre John si Mette. Mette e gagica, macar atat. Se intalnesc la o petrecere, isi zambesc, nu schimba prea multe cuvinte in daneza sau in orice alta limba, apoi John moare dupa Mette. Inainte sa faca sex, se termina lectiile. Deci n-am aflat nimic. Nici cum sa flirtez in daneza, nici vreo poveste de dragoste de-a lor.

Apoi, la cumparaturi, am gasit alte surse ascunse mai destepte, care ma invata asa:

– Aveti lapte?

– Da. Va dau un litru?

– Cat costa?

– 10 kr.

– Prea scump. Vreau juma de litru sau 1/4. Si as vrea si 2 paini.

Ma invata chestii practice, cum ar trebui sa te invete orice curs de limba: 1, 1/2, 1/4, lapte si ca danezii sunt zgarciti.

Din nefericire, sunt obligata sa urmez cursurile pe care mi le da firma cu pricina, care suna cam asa:

– Aveti lapte?

– Nu.

De asemenea, dupa acest raspuns, pot foarte simplu sa folosesc capitolul de „venting your spleen” si sa o injur pe vanzatoare de mama, copii si soacra. In daneza, desigur. Asta teoretic, pentru ca injuraturile daneze sunt putin dubioase. „Rend mig i røven!” zici cand vrei sa transmiti „Fuck you!”, desi traducerea exacta este „Fuck me in the ass!”. Sau poti sa zici simplu „Fuck you!”: „Rend mig!”, dar de fapt zici tot „Fuck me!”, fara alte adaugiri macar.

Mai am putin si plec pe malul marii, unde voi face cursuri mega intensive. Sper totusi sa se schimbe tonul, caci altfel discutiile cu viitorii mei pacienti danezi vor fi:

– Aud voci care imi spun sa ma omor.

– Ok.

– Si am vedenii cu diavoli si gandaci.

– Aveti lapte?

– Ajutati-ma!

– Nu.

Pam Pam!