Desi cand am creat sondajul din articolul anterior aveam cu totul alte intentii despre ce urma sa scriu, respectiv multumire, fericire si alte baliverne, ar fi trebuit sa-l impart in mai multe sondaje ca sa pot trage o concluzie statistica.

Am sa las momentan intentiile initiale si am sa va spun un lucru deloc uimitor: toata lumea vrea sa afle adevarul.

Cele mai multe voturi au fost pentru varianta „Doresc sa stiu adevarul, indiferent cat de nefericit m-ar face acest lucru.”

Daca tot vreti sa stiti adevarul, vi-l spun eu: toata lumea vrea sa afle adevarul, dar nimeni nu-l spune. Toata lumea minte. Iar daca vrem sa ne intelegem intre noi, e nevoie si de minciuni.

Ca sa-l citez pe marele expert in microexpresii faciale, domnul detector de minciuni Paul Ekman, daca te intorci cu sotia de la o petrecere si te intreaba daca ea a fost cea mai atragatoare femeie din incapere, ii spui ca nu, au mai fost 3 femei mult mai interesante. E adevarul. Si la ce ajuta? Macar de ar fi inutil, dar este de-a dreptul daunator.

Un alt adevar este ca nu vrem sa stim adevarul mereu. Nici macar cei care au votat ca asta vor, indiferent cat de nefericiti i-ar face acest lucru. Cine vrea sa fie nefericit? Sa fim seriosi…

Adevar: daca reduci totul la minciuna sau adevar, nu ai in cine sa ai incredere niciodata. Pur si simplu nu ai. Cu totii mintim. Si e ok. Asta e viata. Daca vrei sa fii ok, accepta ca si tu esti mincinos. Pana la urma, minti si atunci cand afirmi ca spui mereu adevarul. E imposibil. Si da, „the little white lies” tot minciuni sunt.

Acum poti sa alegi sa fii total neincrezator si sa risti sa nu crezi pe cineva care este intr-un moment sincer cu tine. Sau poti sa ai incredere in oamenii la care tii si da, sa risti sa fii deceptionat, dar sa fii si multumit pana una, alta.

Eu adopt totusi varianta numarul 3: 40% incredere, 60% indoiala. Astfel, Peculiarul mi-a promis ca in februarie plecam in Grecia. Momentan e inca decembrie. Pana in februarie multe se pot intampla. Da, mi-a promis, chiar asta vrea sa facem in momentul in care promite. Asta nu inseamna ca maine va fi aceeasi situatie.

Asadar, 40% e posibil sa plecam, 60% nu. Daca vom pleca, va fi ok, doar asta imi doream. Daca nu vom pleca, iar va fi ok, ca ma asteptam si la aceasta varianta.

De ce am impartit asa procentele? Pentru ca cei mai multi oameni, indiferent de cat de bine ii cunosti, caci nu are legatura cu asta, nu reusesc sa se tina de cuvant pe termen lung. Atata timp cat nu traim intr-o cutie, nevoile, dorintele si situatiile se schimba in permanenta. Nu poti controla oamenii, nu poti controla mereu nici situatiile in care te gasesti. Iar uneori, nu te poti controla nici pe tine.

Avem nevoie de minciuni, sa fim seriosi.

„Te voi iubi toata viata!” = minciuna. De ce e minciuna? Nu pentru ca n-ar putea sa fie asa, ci pentru ca habar n-ai ce vei face maine, daramite pana la sfarsitul vietii. Dar e o minciuna de care avem nevoie uneori, ca sa ne fie bine in prezent. E draguta, vorba aia.:) Si, in acelasi timp, poate fi si un adevar. Din nou, nu neaparat pentru ca asa va fi, ci pentru ca atunci cand el iti spune asta, chiar o crede. Da, in acest moment simt ca te voi iubi toata viata. Asta nu inseamna ca voi simti la fel si mai tarziu. Nu ca nu as vrea, dar in viata sunt 99% variabile si doar 1% constante. Si nu ar trebui sa o luam personal.

Daca nu sunteti de acord cu afirmatiile de mai sus, faceti un exercitiu. Alegeti un necunoscut si petreceti cateva zile cu el, incercand sa nu va mintiti nicio clipa, indiferent de cat ar fi adevarul de dureros. Spuneti-va mereu unul altuia tot ce ganditi, fara cenzura. Evident, nu va fi nici acest lucru posibil, ca si eu am o colega care nu inseamna nimic pentru mine si cred ca este sinistru de urata, in timp ce ea afirma in stanga si in dreapta ca este frumoasa si deosebita. As putea sa-i spun cat de urata e, dar ar fi ceva subiectiv si malefic in acelasi timp. Crede ca e frumoasa si e fericita astfel. Foarte bine. Cine sunt eu sa stau in calea fericirii ei?!

Pana la urma, cele mai mari minciuni sunt cele pe care ni le spunem noua insine. Pentru ca astfel ne hranim. Si suntem atat de priceputi la asta, incat nici nu stim exact cu ce ne mintim sau nici nu credem ca ne mintim cu ceva, ca pare foarte real.

Acestea fiind spuse, ma duc sa… nu conteaza ce spun ca ma duc sa fac, ca probabil n-ar fi total adevarat si oricum e irelevant.

Sa petreceti frumos, mincinosi mici ce sunteti!

Pam Pam!