Asta simt. Sunt total epuizata. Nici sa scriu nu mai stiu. Nici sa respir nu mai am timp. M-am nascut in tara gresita si incerc sa scap, dar se pare ca ma cam infunda. Sunt istericoasa de cata mizerie mi-e in cale. Incerc sa incep sau incep sa incerc demersurile pentru a-mi lua talpasita, insa e mai laborios decat as fi crezut.

„Acte”, cuvantul de care mi-e cea mai mare sila. Si cu totii am trecut prin „acte” si „secretare”, alt cuvant de care mi s-a luat. Ce ne-am face fara preamaretele secretare care ne conduc viata?!

Cand eram mai mica (nu acum mult timp, ca tot nu-s mare), stiam ca o sa termin facultatea, o sa-mi trebuiasca diploma si ceva semnaturi probabil, niste bani si o directie in care s-o apuc. M-am gandit ca cea mai mare problema va fi banul, insa secretarele si actele bat banii.

De vreo 8 luni incoace asta e tot ce fac: acte si secretare. Si n-am ajuns nici macar la jumatatea drumului. Ar fi fost mult mai simplu sa ma duc sa culeg capsuni peste hotare decat sa ma fac medic.

Acum va urma un catharsis din care nu va intelege nimeni nimic, nici macar eu, dar care imi va fi benefic. Pot sa injur? Nici asta nu prea pot sa mai fac in voie pe aici, ca blogul meu a ajuns la toti cunoscutii si necunoscutii mei. Baga-mi-as picioarele in ea de tara nenorocita si infecta, plina de secretare nefutute si idioate, care nu stiu sa scrie o diploma si o adeverinta si carora le-as da foc cu acte cu tot! Ceva mai bine acum…

Evident ca le-a luat un an sa-mi elibereze diploma si inca vreo 2 luni sa o pot ridica, multe tipete, urlete si prostie. Dar am zis sa incerc. Ma duc la facultate. Acolo mi se spune ca nu de acolo iau diploma, ci de la rectorat. Ma duc la rectorat. Aici mi se spune ca da, aici e diploma, dar mai intai trebuie sa fac o foaie de lichidare (+tipete si urlete ca nu am facut-o acum 1 an, cand eram prea preocupata de meseria mea ca sa mai alerg dupa 3 hartii). Foaia de lichidare o iau de la facultate, evident. Ma duc la facultate, din nou. La secretariat: domnisoara, nu vedeti ca programul incepe la ora 13?! Zbang, usa in nas. Evident ca nu am plecat pana nu mi-au spus, peste 30 de minute, ca nici macar ele nu au foi de lichidare. Intr-un final, am cumparat-o. De la xerox.

„Vedeti ca va trebuie 100 de stampile ca sa fie gata.” Incerc sa nu ma enervez. Vad ca una din stampile e de la secretariat. Ma intorc la secretara, care iar tipa la mine ca ea nu are acum program cu publicul. Ma stampileaza intr-un final.

Urmatoarea oprire: Biblioteca I, unde bibliotecara era tare plictisita, ma pune sa fac nu stiu ce cerere si ma tine de vorba juma de ora, sa-mi spuna cat de rau ii pare pentru mine, ca am mult de alergat. Asa ca se ofera sa ma ajute si sa-mi spuna trebuie sa ma duc pe J.L. Calderon pentru una din stampile. Fac ochii mari, nu zic nimic. La doamna Nela. Doamna Nela cu stampila pentru magazia de sport. Dar ce treaba am eu cu J.L. Calderon si cine este aceasta doamna Nela?!

Oprirea 3: Biblioteca II, unde mi se spune iar de doamna Nela, care acum se pare ca ar fi in concediu.

Oprirea 4: Sala de imprumut pentru ani mici, unde ii ia doamnei 45 de minute sa imi caute fisa si imi spune iar de doamna Nela, care de aceasta data e de gasit chiar la sala de sport, in curte. Prea simplu, ma gandesc…

Oprirea 5: Sala de imprumut pentru ani mari, unde vine aceeasi doamna de la sala de imprumut pentru ani mici, doar ca ma pune sa ocolesc toata cladirea, ca sunt sedii diferite.

Oprirea 6: Sala de sport, unde mai alerg juma de ora dupa doamna Nela, care nu era acolo, evident. Mi se spune ca e la Facultatea de Stomatologie. Noroc ca pe drum ma mai intalnesc cu cineva, care imi spune ca doamna Nela e la Facultatea de Stomatologie de fapt. Si uite asa doamna Nela e deja in 4 locuri diferite, cu stampila dupa ea, care trebuie pusa in dreptul casutei „magazie de sport”, pe care eu nu am folosit-o niciodata, fara de care nu imi pot ridica diploma.

Orirea 7: Facultatea de Farmacie. Am dat cu banul, ca in 4 locuri nu puteam sa o caut pe doamna Nela, ca nu ma tineau nervii. Insa suspansul crestea si abia asteptam sa o intalnesc pe aceasta doamna misterioasa despre care nimeni nu stia nimic, dar toata lumea stia tot.

Ma indruma 3 secretare, 2 portari si alti 2 studenti catre magazia de sport, care nu as fi ghicit ca e in spatele unui wc, ascunsa de ochii lumii. Dupa ce urc ceea ce mie mi-au parut a fi 5 km pe scari spiralate, ajung in fata unei usor cu vizor, in spatele careia doamna Nela tricota de zor si motaia la racoare. Eliberator moment. Doamna Nela si stampila ei erau chiar acolo, langa ceea ce avea sa fie un pulover numai bun pentru iarna ce va sa vie. Era asa cuminte, supraponderala si modesta, ca bag mana-n foc ca nu stia cat de cautata si pretioasa este, alaturi de stampila sa mareata.

Oprirea 8: Serviciul Social (care nici nu am inteles cu ce se ocupa si de ce), Oprirea 9: Administratia caminului (la care nu am stat oricum, dar imi trebuia stampila), Oprirea 10: Biroul studenti straini (ca oricum sunt romanca, dar imi trebuia stampila), Oprirea 11: Contabilitate (unde iar nu am inteles ce cautam)

Oprirea 12: Rectorat. Din nou. Ora 13. Intru cu nervii intinsi, dar inca sub control si, in prima secunda, secretara rectorului, care probabil nu fusese intinsa bine de dimineata, incepe sa urle din toti rarunchii, ca sa vin alta data, ca ea are treaba. Pe usa, program: 9-15. Ma uit iar la ceas. Stiti, e ora 13… „Uitati-va mai bine, donsoara dr! Ca pana la 12 se ridica diplomele! Maine!”

Ies, ma uit. Avea dreptate. Era un alt program, scris mic, cu o steluta, conform caruia trebuia sa vin pana la ora 12. Vedeti dumneavoastra, dragi cititori, toate cele 11 opriri anterioare aveau un program anume si deloc comun, mai putin cel al doamnei Nela, care parea sa vegeteze permanent in camaruta ei care nu arata deloc a magazie de sport.

Ies afara, imi aprind o tigara, imi repet cuvinte calde, calme si linistite, intentionand in continuare sa-mi ridic diploma. Afara ma intalnesc cu o fosta colega, care venise cu aceeasi treaba si careia ii comunic starea de spirit a doamnei secretare. Intra si ea. Iese dupa aproximativ 30 de minute, se uita cu mila la mine si-mi spune „Asa e, a zis sa venim maine, nici mie nu mi-a dat-o.” Sigur, si i-a luat 30 de minute si 4 pall mall-uri d’ale mele sa-ti explice asta.

Intru din nou, banuind ca fosta colega a luat diploma, mai ales ca venise si cu mama de mana, sa o apere si sa o imbarbateze. „Doamna draga, eu nu plec de aici fara diploma,” ii comunic pe un ton cat se poate de calm.

„Nu va e rusine? Vedeti teancul ala de dosare? Eu il fac! Cine credeti ca-l face?! Sub nicio forma nu va dau diploma azi. Pentru colega de mai devreme am facut o exceptie!”

Eh, si cam atat mi-a trebuit sa nu ma mai misc de acolo. Iar pe aceasta cale, tin sa o salut, cu colegialitate, desigur, pe fosta colega vaca si nesimtita.

„Doamna, calmati-va, e o bucata de carton. Va ia 2 minute sa mi-o dati. Vreti sa va ajut?”

„Ah, ma luati peste picior?! Ma invatati cum sa-mi fac meseria? De mine cui ii pasa? Cu ce sa ma ajutati?! Nici n-am voie sa va las.”

M-am oferit sa dau cu mopul, sa o ajut cu dosarele etc. Nu a apreciat si a zis ca fac misto de ea. Asa ca m-am asezat frumos langa ea si nu am mai plecat timp de 2 ore si jumatate, pana cand mi-a dat diploma. In scarba, probabil cu ceva gresit pe ea, probabil ca voi avea nevoie sa ma intorc dupa ceva si sigur ma injura si in ziua de azi.

Numai bine, acum pot sa ma inscriu linistita in Colegiul Medicilor, doar ca-mi mai trebuie o lista de alte 15 acte si hartii.

Du-te si plateste taxa de cazier, du-te ia timbru pentru cazier. Du-te ia cazierul. Du-te ia alt timbru pentru certificatul medical. Du-te vezi unde sa-ti faci certificatul medical. Gasit locul, du-te fa cerere la alta sectie pentru certificatul medical. Doctorul caruia i-am adresat cererea era in concediu. O luna. Panica, expira cazierul. Amana cu cazierul. Ia intr-un final certificatul medical, care nici macar nu e scris in propozitii. Du-te ia cerere de la Colegiu. Du-te la spitalul platitor (altul decat cel in care lucrez) si ia adeverinta. Du-te si la salarii si ia si de acolo. Stai, nu iti da pe loc. Fa cerere ca sa-ti elibereze adeverinta. Vino peste o luna dupa ea. Ah, au uitat sa o dea la semnat. Revino dupa 2 zile. Fii anuntat ca cei de la primul spital platitor au gresit adeverintele si articolul in bazxa caruia am incetat contractul de munca. Primul spital platitor este in alt oras. Na de vezi! Du-te cauta dosar plic. Azi, 14.07.2011, mare zi de sarbatoare, am cules actele pentru Colegiu.

Du-te scoate taxa de inscriere in Colegiu. Descopera la bancomat ca nu numai ca nu ti-a intrat salariul, dar n-ai nici bani de taxa. Ia-ti la revedere pe luna asta. Gandeste-te ca trebuie sa faci si cerere de concediu pana maine, daca pleci in august-septembrie, si nu stii unde pleci, cand, cat si de ce, dar vrei si mai ai cateva ore sa te decizi. Nici bani nu mai ai, dar e ok. Si daca nu te decizi cand pleci, nici ca mai pleci, ca nu mai poti face cerere saptamana viitoare.

Si du-te si sambata la spital, ca trebuie. Si castiga si bani putini. Si Peculiarul e la el acasa, in vacanta, si nu stie cand vine, asa ca nu stiu eu cand sa plec si poate plec spre el si aflu ca trebuie sa ma intorc dupa 2 zile. Si mai si vopseste-te, ca tot n-ai timp. Ce sa mai zic de tuns si mani-pedi-spa. Si nu-ti vezi nici toti pacientii, ca 2 din ei au facut o fixatie si un delir cu tine. Si mori si de cald ca n-ai aer conditionat.

Si dimineata mi-a picat si usa de la intrare. Si poate la noapte ma invelesc si cu un carton, ca sa fie imaginea completa.

Si dimineata nu apuci nici sa-ti bei cafeaua in liniste, ca vine colegul care ar fi simpatic daca nu ar spune bancuri non-stop si nu ar avea idei de grandoare. Si ziua nu dormi, ca e prea cald. Si nu dormi nici noaptea, ca ti-a aparut o eczema de stres, care te mananca de-ti ies ochii din cap.

Bine ca mai vrei sa pleci din tara, ca te apuca pensia pana reusesti. Si mai esti si de garda in curand si o sa dormi intr-un pat infect de spital, asta daca dormi, ca probabil nu vei dormi deloc. Fuck shit fuck!

Ce fericita trebuie sa fie doamna Nela acum… in camaruta ei obscura si linistita, cu stampila ei mica si rotunda.