Daca vreti sa aveti o relatie sanatoasa, nu va incurcati cu un blogger. Pana la urma tot se va ajunge la „ori eu, ori blogul!”.
In primele zile poate fi frumos, pana descopera cat poate sa posteze intr-o singura zi. La inceput vor fi cateva posturi timide ca inca nu stie despre ce e vorba. Apoi descopera si alte bloguri pe care este crucial sa comenteze chiar daca nu are nimic de spus. In acest fel, isi lasa link-ul peste tot si il viziteaza si pe el cineva. Cand va avea parte de primul comentariu la primul sau post, veti iesi sa sarbatoriti. Mare eveniment, mare! Te vei bucura totusi pentru ca veti petrece quality time impreuna. Chiar daca tu stii ce e ala trafic si sitemeter, taci din gura. Nu-i da idei! Oricum le va descoperi si singur.
In urmatoarele zile zareste Blogroll-ul. Ce-o fi ala? Se duce pe alte bloguri si descopera. Incepe sa interactioneze cu alti bloggeri inraiti si ajung la o intelegere. Tu ma pui in blogroll-ul tau, eu te pun in al meu. Mai comenteaza de cateva ori si la ce-o-fi-orice-ceva.wordpress.com (nu cred ca exista). La al 5-lea comentariu deja se simte fata/baiatul obligat sa-l puna in blogroll. Cine refuza sa o faca dupa 5 comentarii, la revedere. Nu ne mai piedem timpul sa comentam aiurea pe la bloggeri care nu vor sa ne promoveze.
Afla ce e ala trafic. Afla si ca exista clasamente in functie de trafic. Da-i si promoveaza blogul! Nu conteaza ce contine sau ce nu contine. Posturile despre nimic au in general cel mai mare rating. Asa ca postam despre nimic. Nu ne trebuie calitate, ci cantitate. Cu X nu avem ce discuta si nu mai comentam niciodata pe blogul lui. Nu vrem sa-i facem trafic daca nu ne pune in blogroll. In scurta vreme, blogul devine viata sa. Titlul posturilor trebuie gandit in asa fel incat lumea sa dea click (sa creasca traficul). De exemplu, va gasi denumiri abstracte sau fara niciun fel de legatura cu ce scrie pentru a face introducerea zilei in care el a mancat omleta cu verdeata.
Inca nu te poate ignora total asa ca te suna sa vada ce faci, aparent. Daca tot te-a sunat, hai sa-ti mai povesteasca si ce mai zice Google analytics de blogul lui. O seara romantica va deveni aceea in care veti cauta impreuna pe net IP-urile celor care au lasat comentarii pe blogul lui. Ia uite tu, din toata tara ma viziteaza! Sunt popular!
Mai gaseste un text dragut pe google, scris de altcineva, ii da un paste. Se mai gaseste si cate o pipita cu gura mare si mintea goala care sa scrie un „Wow! Cat de profund! Simt ca te cunosc atat de bine!”. Evident, pipita nu intelege nimic din text. Nici el nu stie ce scrie acolo. Dar cu cat e mai abstract, cu atat pare mai inteligent.
Nu mai fiti asa naive, dragele mele! Daca nu intelegi un text, ori voi sunteti proaste, ori autorul e. Cum aveti o stima de sine destul de scazuta, credeti ca voi sunteti proastele. E, uneori se intampla sa fie putin pe dos. Cand nu intelegi un text, lasati-l asa, nu va mai apucati sa comentati despre cat de grozav e.
Intalnirile vor fi inlocuite de nopti si ore petrecute pe blog. Zi-mi ce sa mai scriu. Spune-mi ce vor alea sa citeasca. Mai bine hai sa ne plimbam, iubitule. Nu, trebuie sa scriu pe blog acum. Daca tot vrei trafic, vezi ca posturile cele mai idioate au cea mai mare priza la public. Scrie despre meciul lui FC Arges cu… cu cine joaca, nu ma pricep la fotbal. Ah, nici tu nu te pricepi la fotbal? Nu-i nimic. Google.
Cand isi va mai aminti ca mai existi si tu prin viata lui, iti va spune ca te iubeste atat de mult incat iti va face o declaratie de dragoste cum n-ai mai auzit… pe blog! „Buna dimineata!” si primul sarut al zilei vor fi inlocuite de „Ai citit ce-am scris pe blog? De ce nu? Esti suparata pe mine? Nu vrei sa stii ce scriu?”.
Cel mai rau e atunci cand aveti amandoi blog. Daca tu scrii ceva, orice, se nasc discutii. Ai scris despre mine? Dar despre cine ai scris? Cand ai facut asta? Vorbesti des cu aia din blogroll? Te place ala ca vad cat de mult comenteaza pe blogul tau. Azi de ce n-ai mai scris nimic? Nu vrei sa citesc eu, asa-i? Dar cate alte bloguri mai ai? Ce ascunzi?
Nu veti mai discuta despre dragoste, plimbari, concedii, bani, preocupari omenesti, nu-ti va mai povesti cum a fost ziua lui. Toate discutiile se vor rezuma la blog pana ce, intr-o buna zi, iti va spune „Iubito, te parasesc pentru blog!”. Sa nu te simti jignita. Nu inseamna ca te-a parasit pentru alta femeie. E mult mai rau de atat.
Se va da o lupta pentru locul intai in marele si importantul clasament din care oricum nu castiga nimeni nimic. El va fi pe locul 15 si va scrie la greu, orice prostie, ca sa urce in top. Hai sa ne vedem, sa vorbim, mi-e dor de tine. Esti nebuna? Nu vezi ca-s pe locul 8?! Mai am asa putin! Lasa-ma acum, vorbim mai tarziu.
Moare dragostea, moare sexul, mor florile neudate in casa ca el trebuie sa scrie pe blog. Pica internetul? Si ce? Isi cumpara un PDA, un telefon de pe care sa scrie, un „egi”, orice. Se rezolva.
Nu te deranja sa-i spui ca te simti singura si ignorata pentru ca e inutil. Iti va spune ca el pur si simplu n-are atata timp cat ti-ai dori tu sa aiba. Nu va mai plange ca i-a murit pisica, ci ca nesimtita de pe blogspot nu il trece in Blogroll. De ce? Nu-l place? Atunci de ce mai comenteaza pe blogul lui? Ce vrea de la el?
Va renunta si la cafeaua de dimineata ca sa dea cat mai repede drumul la calculator sa vada ce se mai intampla prin blogosfera. Ma intreb ce se va intampla cand se va stinge febra blogurilor… Ce alta obsesie isi va gasi? Cu ce isi va mai irosi viata?
Tu poti sa te mariti cu altul, sa faci si copii, sa te muti din tara… nu va observa decat daca scrii pe blog. Daca vrei sa-l intrebi ceva si sa te asculte, da-i linkul. Nu merge la telefon, nu merge fata in fata. Lui trebuie sa-i vorbesti in limba „bloga”. Daca il confrunti, iti va spune ca e vorba de orgoliul lui de blogger (ca parca nu-mi vine sa zic barbat), ca e doar un amarat de blog si nu e chiar asa important. Provocarea suprema va fi atunci cand ii vei afla parola de la blog si vei sta cu mana pe mouse, cursorul pe „Delete blog”, de fata cu el. Deja va dispera total, il vor trece toate transpiratiile, va avea palpitatii, se va albi la fata, dar nu va lesina ca nu cumva sa stergi blogul in timpul asta.
Nu stii ce sa faci? E simplu. Urmareste-l in timp ce doarme, eventual cand e agitat. Daca incepe sa transpire si sa strige „Nu, nu edita postul!”, „NU sterge blogul!”, „Pune-ma, te implor, in Blogroll!”, paraseste-l. Asa ceva nu se vindeca, iar daca trece de la sine (si pana la urma trece), nu va mai avea nicio importanta. Oricum a fost blogul mai important decat tine.
Izolarea de tot si de toate, ignorarea persoanelor din jur, preocuparea exagerata fata de viitoarele posturi, irascibilitatea crescuta si manifesta mai ales in momentele in care „te iei de blogul lui”, lipsa poftei de mancare, lipsa poftei de orice fel de activitate care nu implica un blog, lipsa somnului datorata noptilor pline de bloguri sunt toate semne de tulburare de personalitate blogoida. Poate iau premiul Nobel pentru Medicina dupa o asemenea descoperire.
Nu incerca sa-l privezi de la marea lui dragoste, blogul, caci e in stare sa te dea si afara din casa. Intelege ca tu esti un nimic mic mic pe langa blogul lui mare mare.
Dragi bloggeri inraiti, fara viata si perspective de viitor, va anunt cu durere in suflet ca:
1. Blogul nu face copii. Puteti sa va convingeti si singuri… ar fi probabil singurul lucru ramas caci, in rest, il iubiti ca pe ochii din cap.
2. Blogul nu gateste. Repet: blogul NU gateste! Nu, nu va puteti hrani numai cu posturi si comentarii.
3. Chiar daca nu vreti copii, va aduc la cunostinta ca blogul nu face nici macar sex, protejat sau neprotejat.
4. Blogul nu va iubeste, nu va spala hainele, nu va saruta, nu va raspunde, nu va suna sa va intrebe ce mai faceti, nu va alinta. Chiar daca uneori vi se pare, chiar nu va vorbeste.
Blogul nu face nimic, nu stie nimic. Nu exista mancaruri care sa contina „blog” in nume, nu exista BlogTV, nu exista masini cu nume de Blog.
As infiinta Bloggerii Anonimi, o asociatie care sa va vina in ajutor. Dependentele omoara. Buna, eu sunt uncinevaobsedatdeblogsifaraviata.wordpress.com si sufar de blogomanie. Aplauze! Au trecut 3 zile de cand nu am mai postat nimic. Aplauze! Si tot asa pana veti ajunge la „Astazi mi-am sters singur blogul.”. Aplauze si iar aplauze!
Acum, STUPOARE, BLOGUL NU E VIU! Cei care credeau otherwise, cred probabil si in Mos Craciun. Va doresc o viata frumoasa, linistita si lipsita de orice eveniment real alaturi de blogul vostru de suflet. In timp ce voi veti deschide o sticla de sampanie scumpa la citirea mesajului „New comment is awaiting moderation”, noi, oamenii, vom sarbatori lucruri cu adevarat importante.
mai 30, 2007 at 5:04 pm
Tu ai ce ai cu posturile astea kilometrice. Ma duc sa-mi sarbatoresc foamea si poate-mi zici ce mai scria in insemnarea aia care avea ca titlu „Nu aprindeti lumina” ca n-a prins feedreader-ul meu decat inceputul :D.
mai 30, 2007 at 7:32 pm
:))Bine zis. Mi-am adus aminte ca vazusem pe undeva „Cum sa lecuiesti un fanatic” de Amos Oz;(bine nu are nicio legatura) …bloggeri fanatici ce sufera de aceasta ~tulburare de personalitate blogoida~ trebuie sa treaca printr-un tratament de iesire mai des printre oameni.
O marete blog,daruieste-mi intelepciune!
mai 30, 2007 at 8:37 pm
uite pana acum nu prea m-am gandit ca un amarat de blog ar putea provoca dependenta.. cel putin nu ca jocurile video..
mai 30, 2007 at 9:02 pm
:)) crud post .acum inteleg ce imi ziceai despre tonalitatea posturilor tale . good job 😉
mai 30, 2007 at 11:01 pm
Foarte bine scris 🙂
As putea adauga ca blogul nu aduce bani.
mai 31, 2007 at 6:52 am
Si eu care credeam ca blogul e viu, spala, calca, face mancare, vorbeste, saruta, face sex, face masaj, merge la piata… Of, de ce mi-ai spulberat visurile? 😀
mai 31, 2007 at 7:28 am
:D) daaaa, un zambet mare. Noahh daca tu zici :)V
mai 31, 2007 at 10:44 am
[…] Aici. Si … uite ca scrie si bine. Ce nu m-am prins e daca e baiat sau fata, inclin sa cred ca e fata. […]
mai 31, 2007 at 11:05 am
felicitari pentru articol
mai 31, 2007 at 11:17 am
Interesant :)) O sa am mare grija in continuare.
mai 31, 2007 at 12:45 pm
chiar exista astfel de blogomani? sau este o exagerare facuta cu talent? Ma intreb de ce oamenii ajung sa fie dependenti de lucruri virtuale si lipsite de scop?
astept sa scrii mai mult pe tema asta 🙂
mai 31, 2007 at 1:24 pm
[…] Peculiarme spune chestii amuzante/interesante. […]
mai 31, 2007 at 1:37 pm
si mai demult puteam spune ca ma regasesc in atatea. obsedat de analytics si nu aveam chef sa mergem la cinema 🙂
a trecut si va trece si moda cu blogurile.
pana data viitoare, numai bine 🙂
mai 31, 2007 at 1:57 pm
[…] 31st, 2007 Aici vezi cum decurge viaţa unui blogger. Găsit la […]
mai 31, 2007 at 2:43 pm
Unele chestii de aici mi se potrivesc :-s
mai 31, 2007 at 3:47 pm
[…] PS: Puteti gasi un articol interesant legat de aceasta tema si aici. […]
mai 31, 2007 at 4:15 pm
Nu ti-am citit tot postul dar m-ai facut sa rad. Ai multa dreptate in spusele tale..
Eu nu sunt un blogger, sunt doar unul care incerc sa inteleg blogosfera pasionatilor de a scrie despre toti si toate… Chiar daca nu ma fac auzit (deocamdata), va indemn: scrieti fratilor in momentul in care aveti ceva nou, ceva important de spus! Pentru ca de altfel vom ajunge cu siguranta la .blog BOOM.. Si atunci sa vad ce veti face! 🙂
mai 31, 2007 at 4:36 pm
Trist şi adevărat, dar superb totodată!
mai 31, 2007 at 4:39 pm
[…] Un articol excelent despre unele persoane care din hobby sau serviciu, trec la obsesie cu blog-ul. […]
mai 31, 2007 at 5:27 pm
Parca ai fi scris despre mine si prietenul meu.
Din pacate, blogul a castigat. 😦
mai 31, 2007 at 6:21 pm
Super tare titlul… M-a pus pe ganduri. Sa te dau in judecata pentru reclama negativa? Just kidding… maybe. 😀 Oricum in mare parte iti dau dreptate pentru ceea ce ai scris, dar nu cred ca exista un om fara vicii, fara vreun fel de dependenta. Blogul si-a castigat un loc printre ele…
mai 31, 2007 at 7:57 pm
intr-adevar au aparut cam multi distrusi care nu viseaza decat trafic si clickuri aducatoare de „bogatie” din adsense. n-as da niciodata o femeie care ar face tot ce zici tu acolo pe un amarat de blog. daca le face la superlativ, l-as sterge instantaneu daca mi-ar cere 🙂
mai 31, 2007 at 10:01 pm
Oare Zoso o fi in acest pericol?
mai 31, 2007 at 11:40 pm
blogul aduce bani, sex se poate si singur, mancarea e optionala (fara cola nu se poate), blogul exista si e de ajuns. argumente se pot aduce de orice parte.
intamplator sau nu, mai toata lumea isi face blog acum, si fetele. astept un post lamuritor despre cum se procedeaza cu ele.
iunie 1, 2007 at 8:01 am
Sunt intr-o relatie stabila de ~2 ani de zile (bine, 1 an jumate :P). N-am avut inca probleme de genul „auzi, tu ma iubesti pe mine sau oe blogul ala nenorocit?”.
Probabil ca nu sunt un mega-devotat al blogului care nu iese din casa doar-doar de-o mai gasi ceva interesant despre care sa vorbeasca. Blogul este pentru mine, si pentru multi altii, doar un „loc de dat cu capul”.
Wake up and smell the pus… ah… I mean flowers 😀
iunie 1, 2007 at 10:34 am
[…] mai mult decat frustrata. Cum si-a dat seama de asta? Simplu. Pai a citit 2 randuri din postul cu Blogomania si s-a plictisit. Din cele 2 randuri si-a dat seama cat de frustrata sunt. Fereasca Dumnezeu sa […]
iunie 1, 2007 at 10:47 am
indiferentii au glumit si cei care s-au simtit cu musca pe caciula au contra-argumentat; super;
mi-a placut rafinamentul postului
am eu o vorba „serioso-glumet”; asta a fost un post serioso-glumet
la prima citire cred ca am inteles cam 50-60% din ce trebuia; cred ca altii nici atat
za best
iunie 1, 2007 at 2:04 pm
[…] de la un blogroll la altul am găsit niste posturi foarte interesante [1] [2] despre “fenomenul blog”. Mă întreb cum de sunt unii atât de pasionaţi de o […]
iunie 3, 2007 at 1:35 pm
Eu n-am auzit de asa ceva. Exagerezi ori daca ai intalnit asemenea persoane, sunt deja de domeniul patologicului.
iunie 26, 2007 at 7:56 pm
Blogul este un mod de comunicare si nu genereaza dependenta mai mare decat telefonul, tv-ul, vibratorul, messengerul, shaorma, noi2-ul, alcoolul,jocurile in retea etc.
P.S. Daca nu am blogroll nu-s blogger?
august 8, 2007 at 3:16 pm
Cat de penal :))
august 8, 2007 at 3:20 pm
[…] am spus si ce nu! ma rog..) am dat peste un articol tare interesant… pe care il puteti citi Aici … chiar merita […]
decembrie 22, 2007 at 3:06 am
Felicitari pentru articol! Exagerezi putin dar este bine, la fel ca si-n caricaturi.
Acum am vazut, 30 mai 2007?
februarie 2, 2008 at 8:08 pm
[…] ca am scris de rau despre Blogomanie si lui Radu i-a placut. Multumesc Radu! Nu-l cunosc pe Radu asa ca nu, n-am pile si nici nu l-am […]
martie 5, 2008 at 6:24 pm
mie nisi numi pasa baieti eu suntfoarte trista din cauza unui barbat si unei femei groaznice
octombrie 9, 2008 at 9:21 pm
[…] Peculiarme spune chestii amuzante/interesante. […]