Acest post are un rol informativ pentru cei ce cred in Mos Craciun si in Zana Maseluta. In caz ca nu ati realizat pana acum, blogul este ceva virtual. Pentru cei care cred ca blogul il face pe om, va anunt ca ma intristati. In plans inca n-am dat.

Zilele astea am aflat cat sunt de frustrata. Noroc cu cititorii mei ca alfel nu ma prindeam. Evident ca cine critica o face pentru ca e frustrat, nu pentru ca ar fi ceva de criticat sau pentru ca ar avea un bun spirit de observatiune sau pentru ca are chef sa exagereze, nu?

Pyuric a confirmat ca sunt mai mult decat frustrata. Cum si-a dat seama de asta? Simplu. Pai a citit 2 randuri din postul cu Blogomania si s-a plictisit. Din cele 2 randuri si-a dat seama cat de frustrata sunt. Fereasca Dumnezeu sa citeasca mai mult ca cine stie de ce alte caracterizari voi mai avea parte si mi-e sa nu plang. Va sfatuiesc sa stati departe de Bloggerii in calduri… Na ca i-am facut si reclama si ii aduc trafic gratis. Dati click pe ea.

Daca am scris despre obsedatii de blog si ce vieti distruse au, normal ca ma numar printre ei, nu? Altfel n-as avea de unde sa-i cunosc atat de bine. Eu dorm pe blog, mananc pe blog. Ieri mi s-a propus o excursie pana la Brasov pe care am refuzat-o politicos pentru ca in masina n-am blog si mi-e sa nu intru in sevraj.

Scriu posturi lungi. Asta e. Cine citeste, bine. Cine nu, la fel de bine.

Nu scriu pentru trafic, nu stiu ce e ala. Nu stiu ce e AdSense si nu ma intereseaza atat de mult incat sa caut pe Google. Stiu doar ca n-am nevoie de cei 3 centi pe saptamana pentru paine. Imi place sa traiesc pe spatele altora.

Pentru cei care iau mot-a-mot tot ce scriu, va felicit! Va duce mintea in proportie de 2%. A se observa ca nu ma refer la cineva anume, dar stiu ca exista. Pentru cine se va simti atacat de ultimele randuri, la voi ma refer.

Scopul meu in viata este sa-mi fac o pagina de About, dar cum nu ma cunosc atat de bine si se pare ca sunt altii care m-au citit inca de la titlul blogului, astept sa-mi mai spuneti despre mine ca sa am ce sa scriu. In afara de frustrata, cum altfel mai sunt? Sa nu-mi spuneti ca doar atat ca imi place sa cred ca-s ceva mai complexa de atat. Ce altceva mai puteti spune despre mine in urma citirii unor posturi neutre?

Exista specimene feminine care se simt lezate cand scriu despre „proaste”. „Proaste” este o entitate de sine statatoare. Daca te simti ca facand parte din aceasta entitate, probabil ca faci. Daca te simti atacata de ceea ce scriu, probabil ca scriu chiar despre tine. Daca zambesti citindu-ma, ma bucur si inseamna ca nu te regasesti in descrierile mele. Sa nu-mi speriati frustrarea ca pe urma nu mai am despre ce scrie.

Va doresc sa faceti diferenta intre ironie si realitate. Veti fi mai fericiti asa.

Le multumesc celor care pot sa citeasca un post intreg scris de mine fara sa ma eticheteze. Mersi pentru rabdare si interes.

Le multumesc si celor care ma eticheteaza. Critica e constructiva, chiar daca nu e bazata pe ceva real.

In concluzie, astept sa ma mai anuntati de ce boli sufar ca sa stiu ce pun in pagina de About.

Aoleu, postul asta nu-i asa de lung… mi-e ca n-aveti timp sa va plictisiti pana la capat. Dar stiu ca puteti.