Daca vreti sa aveti o relatie sanatoasa, nu va incurcati cu un blogger. Pana la urma tot se va ajunge la „ori eu, ori blogul!”.

In primele zile poate fi frumos, pana descopera cat poate sa posteze intr-o singura zi. La inceput vor fi cateva posturi timide ca inca nu stie despre ce e vorba. Apoi descopera si alte bloguri pe care este crucial sa comenteze chiar daca nu are nimic de spus. In acest fel, isi lasa link-ul peste tot si il viziteaza si pe el cineva. Cand va avea parte de primul comentariu la primul sau post, veti iesi sa sarbatoriti. Mare eveniment, mare! Te vei bucura totusi pentru ca veti petrece quality time impreuna. Chiar daca tu stii ce e ala trafic si sitemeter, taci din gura. Nu-i da idei! Oricum le va descoperi si singur.

In urmatoarele zile zareste Blogroll-ul. Ce-o fi ala? Se duce pe alte bloguri si descopera. Incepe sa interactioneze cu alti bloggeri inraiti si ajung la o intelegere. Tu ma pui in blogroll-ul tau, eu te pun in al meu. Mai comenteaza de cateva ori si la ce-o-fi-orice-ceva.wordpress.com (nu cred ca exista). La al 5-lea comentariu deja se simte fata/baiatul obligat sa-l puna in blogroll. Cine refuza sa o faca dupa 5 comentarii, la revedere. Nu ne mai piedem timpul sa comentam aiurea pe la bloggeri care nu vor sa ne promoveze.

Afla ce e ala trafic. Afla si ca exista clasamente in functie de trafic. Da-i si promoveaza blogul! Nu conteaza ce contine sau ce nu contine. Posturile despre nimic au in general cel mai mare rating. Asa ca postam despre nimic. Nu ne trebuie calitate, ci cantitate. Cu X nu avem ce discuta si nu mai comentam niciodata pe blogul lui. Nu vrem sa-i facem trafic daca nu ne pune in blogroll. In scurta vreme, blogul devine viata sa. Titlul posturilor trebuie gandit in asa fel incat lumea sa dea click (sa creasca traficul). De exemplu, va gasi denumiri abstracte sau fara niciun fel de legatura cu ce scrie pentru a face introducerea zilei in care el a mancat omleta cu verdeata.

Inca nu te poate ignora total asa ca te suna sa vada ce faci, aparent. Daca tot te-a sunat, hai sa-ti mai povesteasca si ce mai zice Google analytics de blogul lui. O seara romantica va deveni aceea in care veti cauta impreuna pe net IP-urile celor care au lasat comentarii pe blogul lui. Ia uite tu, din toata tara ma viziteaza! Sunt popular!

Mai gaseste un text dragut pe google, scris de altcineva, ii da un paste. Se mai gaseste si cate o pipita cu gura mare si mintea goala care sa scrie un „Wow! Cat de profund! Simt ca te cunosc atat de bine!”. Evident, pipita nu intelege nimic din text. Nici el nu stie ce scrie acolo. Dar cu cat e mai abstract, cu atat pare mai inteligent.

Nu mai fiti asa naive, dragele mele! Daca nu intelegi un text, ori voi sunteti proaste, ori autorul e. Cum aveti o stima de sine destul de scazuta, credeti ca voi sunteti proastele. E, uneori se intampla sa fie putin pe dos. Cand nu intelegi un text, lasati-l asa, nu va mai apucati sa comentati despre cat de grozav e.

Intalnirile vor fi inlocuite de nopti si ore petrecute pe blog. Zi-mi ce sa mai scriu. Spune-mi ce vor alea sa citeasca. Mai bine hai sa ne plimbam, iubitule. Nu, trebuie sa scriu pe blog acum. Daca tot vrei trafic, vezi ca posturile cele mai idioate au cea mai mare priza la public. Scrie despre meciul lui FC Arges cu… cu cine joaca, nu ma pricep la fotbal. Ah, nici tu nu te pricepi la fotbal? Nu-i nimic. Google.

Cand isi va mai aminti ca mai existi si tu prin viata lui, iti va spune ca te iubeste atat de mult incat iti va face o declaratie de dragoste cum n-ai mai auzit… pe blog! „Buna dimineata!” si primul sarut al zilei vor fi inlocuite de „Ai citit ce-am scris pe blog? De ce nu? Esti suparata pe mine? Nu vrei sa stii ce scriu?”.

Cel mai rau e atunci cand aveti amandoi blog. Daca tu scrii ceva, orice, se nasc discutii. Ai scris despre mine? Dar despre cine ai scris? Cand ai facut asta? Vorbesti des cu aia din blogroll? Te place ala ca vad cat de mult comenteaza pe blogul tau. Azi de ce n-ai mai scris nimic? Nu vrei sa citesc eu, asa-i? Dar cate alte bloguri mai ai? Ce ascunzi?

Nu veti mai discuta despre dragoste, plimbari, concedii, bani, preocupari omenesti, nu-ti va mai povesti cum a fost ziua lui. Toate discutiile se vor rezuma la blog pana ce, intr-o buna zi, iti va spune „Iubito, te parasesc pentru blog!”. Sa nu te simti jignita. Nu inseamna ca te-a parasit pentru alta femeie. E mult mai rau de atat.

Se va da o lupta pentru locul intai in marele si importantul clasament din care oricum nu castiga nimeni nimic. El va fi pe locul 15 si va scrie la greu, orice prostie, ca sa urce in top. Hai sa ne vedem, sa vorbim, mi-e dor de tine. Esti nebuna? Nu vezi ca-s pe locul 8?! Mai am asa putin! Lasa-ma acum, vorbim mai tarziu.

Moare dragostea, moare sexul, mor florile neudate in casa ca el trebuie sa scrie pe blog. Pica internetul? Si ce? Isi cumpara un PDA, un telefon de pe care sa scrie, un „egi”, orice. Se rezolva.

Nu te deranja sa-i spui ca te simti singura si ignorata pentru ca e inutil. Iti va spune ca el pur si simplu n-are atata timp cat ti-ai dori tu sa aiba. Nu va mai plange ca i-a murit pisica, ci ca nesimtita de pe blogspot nu il trece in Blogroll. De ce? Nu-l place? Atunci de ce mai comenteaza pe blogul lui? Ce vrea de la el?

Va renunta si la cafeaua de dimineata ca sa dea cat mai repede drumul la calculator sa vada ce se mai intampla prin blogosfera. Ma intreb ce se va intampla cand se va stinge febra blogurilor… Ce alta obsesie isi va gasi? Cu ce isi va mai irosi viata?

Tu poti sa te mariti cu altul, sa faci si copii, sa te muti din tara… nu va observa decat daca scrii pe blog. Daca vrei sa-l intrebi ceva si sa te asculte, da-i linkul. Nu merge la telefon, nu merge fata in fata. Lui trebuie sa-i vorbesti in limba „bloga”. Daca il confrunti, iti va spune ca e vorba de orgoliul lui de blogger (ca parca nu-mi vine sa zic barbat), ca e doar un amarat de blog si nu e chiar asa important. Provocarea suprema va fi atunci cand ii vei afla parola de la blog si vei sta cu mana pe mouse, cursorul pe „Delete blog”, de fata cu el. Deja va dispera total, il vor trece toate transpiratiile, va avea palpitatii, se va albi la fata, dar nu va lesina ca nu cumva sa stergi blogul in timpul asta.

Nu stii ce sa faci? E simplu. Urmareste-l in timp ce doarme, eventual cand e agitat. Daca incepe sa transpire si sa strige „Nu, nu edita postul!”, „NU sterge blogul!”, „Pune-ma, te implor, in Blogroll!”, paraseste-l. Asa ceva nu se vindeca, iar daca trece de la sine (si pana la urma trece), nu va mai avea nicio importanta. Oricum a fost blogul mai important decat tine.

Izolarea de tot si de toate, ignorarea persoanelor din jur, preocuparea exagerata fata de viitoarele posturi, irascibilitatea crescuta si manifesta mai ales in momentele in care „te iei de blogul lui”, lipsa poftei de mancare, lipsa poftei de orice fel de activitate care nu implica un blog, lipsa somnului datorata noptilor pline de bloguri sunt toate semne de tulburare de personalitate blogoida. Poate iau premiul Nobel pentru Medicina dupa o asemenea descoperire.

Nu incerca sa-l privezi de la marea lui dragoste, blogul, caci e in stare sa te dea si afara din casa. Intelege ca tu esti un nimic mic mic pe langa blogul lui mare mare.

Dragi bloggeri inraiti, fara viata si perspective de viitor, va anunt cu durere in suflet ca:

1. Blogul nu face copii. Puteti sa va convingeti si singuri… ar fi probabil singurul lucru ramas caci, in rest, il iubiti ca pe ochii din cap.

2. Blogul nu gateste. Repet: blogul NU gateste! Nu, nu va puteti hrani numai cu posturi si comentarii.

3. Chiar daca nu vreti copii, va aduc la cunostinta ca blogul nu face nici macar sex, protejat sau neprotejat.

4. Blogul nu va iubeste, nu va spala hainele, nu va saruta, nu va raspunde, nu va suna sa va intrebe ce mai faceti, nu va alinta. Chiar daca uneori vi se pare, chiar nu va vorbeste.

Blogul nu face nimic, nu stie nimic. Nu exista mancaruri care sa contina „blog” in nume, nu exista BlogTV, nu exista masini cu nume de Blog.

As infiinta Bloggerii Anonimi, o asociatie care sa va vina in ajutor. Dependentele omoara. Buna, eu sunt uncinevaobsedatdeblogsifaraviata.wordpress.com si sufar de blogomanie. Aplauze! Au trecut 3 zile de cand nu am mai postat nimic. Aplauze! Si tot asa pana veti ajunge la „Astazi mi-am sters singur blogul.”. Aplauze si iar aplauze!

Acum, STUPOARE, BLOGUL NU E VIU! Cei care credeau otherwise, cred probabil si in Mos Craciun. Va doresc o viata frumoasa, linistita si lipsita de orice eveniment real alaturi de blogul vostru de suflet. In timp ce voi veti deschide o sticla de sampanie scumpa la citirea mesajului „New comment is awaiting moderation”, noi, oamenii, vom sarbatori lucruri cu adevarat importante.

Anunțuri