Orice zi a mea incepe si se termina cu Foundations. Dimineata, nu era niciodata o placere sa ma trezesc la ora 6 dimineata. Dar a devenit de cand am inceput sa dansez. Imi plac multe muzici, dar ritmul acestei melodii si vocea individei ma indeamna sa dansez ca si cum nu m-ar vedea nimeni. Cu miscari haotice, dand din maini si din picioare, in fiecare dimineata am inceput sa-mi trezesc vecinii la ora 6. De ce sa doarma altii cand eu trebuie sa ma trezesc? Si de ce sa procedez ca ei si sa apelez la ciocan si bubuituri enervante cand le pot induce ritmul meu generator de endorfine?!

Fiecare zi din viata mea e un moment cinematografic care se deruleaza in casa mea, pe drumul meu spre spital, spre serviciu si spre casa… si in alte locatii mai mult sau mai putin zilnic frecventate. Dau drumul la Foundations la un volum pentru unii suparator, dar imi place sa cred ca toti vecinii mei incep sa danseze odata cu mine si suntem cu totii fericiti. Imi beau cafeaua si-mi fumez tigara sarind de pe un picior pe altul, in pijamaua mea cu carouri colorate. Deschid geamul, trag aer in piept, fac un dus, tot in ritm ametitor de dans, ma imbrac, mai dansez putin si plec. O ora de dans in care sunt multifunctionala.

Pe drum cant. Cine traieste in Bucuresti stie ca are nevoie de ceva care il scoata din mazga imbacsita a capitalei. De dimineata pana seara, in capul meu, cant atat de tare incat acopar toate claxoanele, toate tipetele si toate injuraturile. Ei claxoneaza, eu cant: Yeah, intelligent input, darlin’, why don’t you just have another beer then?. Ei injura, eu versuiesc: My finger tips are holding onto the cracks in our foundation.

Toata lumea se inghesuie, dand din coate, eu dansez… de pe un picior pe altul, ma strecor in metrou. Ajuns la spital. Semnez condica cu o mana in aer si cu zambetul pe buze. Ajung in vestiar unde am loc sa ma desfasor. Cu halatul intr-o mana, cu costumul in cealalta, dansez cu ele in aer. In sala de operatii e atmosfera la fel de dansanta… si daca ma supara ceva, incep sa cant. Pe coridoare e la fel. Toata ziua e un dans. Si orice dans inseamna endorfine.

Tu te enervezi, eu dau din cap si din maini, rad cu gura pana la urechi si fluier. Orice tristete si suparare poate fi indepartata cu ajutorul unui ritm potrivit. Foundations!

Vrei sa ne certam? Pot sa dansez in timp ce zambesc si cant? Vrei sa plangi? Eu nu. Eu dansez.

Saptamana asta am o intalnire importanta si un eveniment la fel important. Presimt ca voi canta si atunci. Presimt ca daca ma superi, te ignor si incep sa cant. Si stiu ca daca tipi, incep in mod clar sa dansez in toate directiile.

Voi nu dansati in timpul zilei? Nu cantati? Nu dati din picioare in ritmul muzicii? Nu vedeti evenimentele zilei cum se desfasoara in ritmul unei melodii frumoase? Ce asteptati? Orice zi ar trebui sa aiba cel putin un dans. Pentru mine, fiecare zi in sine e un dans.

Astazi a fost cea mai ritmica zi. Si inainte de a pleca spre casa, am stat la un dans cu ai mei colegi. La o discutie despre bani si barbati, despre casniciile inutile si despre salariile mizere, despre operatii si suturi, despre costume si decoratiuni, despre mancare si calatorii. Totul pe o targa de spital, in ritmul muzicii. Pe targa, in liniste, am fost pacientii vietii noastre. Eu ma vedeam zburand pe coridoare pe targa mea cu roti, in costumul meu visiniu, aruncand in aer cu pansamente si umfland manusi, cantand si dand din picioare.

Automatul de cafea danseaza si el cand il hranesc cu 1 RON. Haraie, se cutremura si-mi scoate o cafea cu lapte, fada, dar dansanta.

La pranz am mancat spaghete am uitat de care. Am ras copios. Pe langa faptul ca si pastele erau azi vesele si se rasuceau pe furculita unduindu-si capetele si cantant la dintii furculitei, m-a amuzat si lumea. Imi place sa privesc oameniicare mananca spaghete. E chiar amuzant. Toata lumea e plina de zoaie la gura. Si ma vedeam ridicandu-ma si dansand printre mese, cu farfuria in mana, invitand pe toata lumea la dans. N-am fi toti mai fericiti daca am dansa mereu? Imagineaza-ti o lume in care la fiecare pas dansam si totul devine o placere.

Dansul meu s-a oprit pentru cateva secunde cand am ajuns acasa. Era intuneric afara, iar tot blocul era luminat. La 90% din balcoane erau luminite de Craciun. Nimic nu mi se pare mai obositor si mai inutil. Balconul meu se simtea neglijat. Nu avea decat rufe la uscat care, culmea, nu clipoceau colorat. Si m-a dus cu gandul la casele de la tara, unde nea Vasile isi face 5 turnulete pentru ca vecinul are 4 si el e mai smecher de-atat. Si luminitele de Craciun care sunt pentru brad, nu pentru balcon, sunt pentru ochii trecatorilor si ai vecinilor. In case cred ca oamenii dorm cu perna pe fata ca sa nu le clipoceasca toata noaptea luminile in ochi.

Si apoi am inceput din nou sa dansez… Va invit si pe voi la un dans dezlantuit si plin de bucurie. Dati din cap ca nebunii, bateti din picior si imbarligati-va mainile in aer!

Then you’ll call me a bitch
and everyone we’re with will be embarrassed,
and I won’t give a shit.