Ramasitele comunismului si corporatismul din belsug ne stapanesc, din nefericire, in totalitate. Poate ca lucrurile astea mi s-ar fi parut normale acum 40 de ani. Acum mi se par triste si penibile.

Angajatii romani imi par din ce in ce mai mult ca negri pe plantatie, ca in lagarele de concentrare, unde esti gazat daca are angajatorul chef, ca animalele biciuite si ca, copiii maltratati si abuzati (a naibii limba noastra-i o comoara, ca cacofonia e-n floare). In loc sa fim liberi, suntem din ce in ce mai sclavi. Dupa ce ca traim intr-o tara in care efectiv nu poti performa in absolut niciun domeniu, contrar asteptarilor unuia dintre cititorii mei, care ar spune ca nu e imposibil. Ei bine, eu cred ca e. Mereu te vei lovi de un Gelu de la cazane, de un Gica, fiul bossului, de un Nelu, vecin cu fosta sotie care e prietena cu actuala fiica a fostului sef etc. Dar asta e deja alta poveste.

Niciodata n-am inteles de ce nu conteaza ceea ce faci. Adica de ce trebuie sa fii, ca la fabrica, 8 ore pe zi FIX, la birou? Deseori, treaba pe-o zi o termini oricum mai repede si oricum sunt o gramada de timpi morti pe care i-ai putea folosi altfel. Nu-ti zice nimeni „nu ma intereseaza daca vii sau nu la birou, ma intereseaza doar ca la sfarsitul lunii sa am in mana X si Y”. De ce?

Singurul raspuns care mi-a venit in minte a fost ca romanii sunt puturosi si ca si atunci cand muncesc de fapt se fac doar ca muncesc, asa ca trebuie sa stai cu biciul pe ei/noi. Dar nu imi pare un argument suficient de solid. Asa ca obliga-i sa stea lipiti de birou si urmareste-le fiecare miscare, caci e la mintea cocosului ca, cu cat ii supraveghezi si le impui mai multe, cu atat vor face mai putin, mai prost sau chiar deloc. D’aia nu munceste mai nimeni cu placere, d’aia nu-si da mai nimeni silinta in tara asta. Pentru ca important e sa fii la ora fixa la birou, nu sa duci la bun sfarsit o sarcina si sa ai performante reale.

Desi pontajul e notiune veche, prin unele firme e nou introdus. De altfel, vorbind cu o prietena, am aflat adevarata poveste a pontajului.

Pontajul are ochi la spate. Nu-l vezi, dar exista. Nu-l simti, dar e langa tine, cu tine, mereu. Pontajul stie cand mananci, pontajul stie cand faci pipi. Pontajul stie cand te epilezi si cand iti vine menstruatia. Pontajul e parte din tine, e cel mai apropriat. E om? Nu stim. E fiinta macar? Asa pare. Dar stim ca este atotputernic, omniprezent si atotcunoscator.

Prietena mea incepe programul de lucru la ora 9 dimineata. Cum intra-n birou, primeste alerta. Cine sa fie? Pontajul! Ii trimite notificare:

„Stimate colega X,

In data de 18.08.2009, conform programului tau, ar fi trebuit sa vii la 09:00, dar ai venit la 14:40:39, ceea ce inseamna o intarziere de 341 de minute.

Punctualitatea ta inseamna respect fata de colegii care pot avea nevoie de tine! Pentru eficienta derularii proiectelor aflate in desfasurare, te invit sa respecti programul de lucru.

Va multumim,”

Exceptand banala trecere subita de la „tu” la „dumneavoastra” , Pontajul e las si nici macar nu se semneaza. In plus, e urat sa rotunjesti asa, ca n-a intarziat fata 341 de minute, ci 340 si 39 de secunde. Auzi, te INVIT sa respecti programul de lucru. Vai, multumesc de invitatie, ce onoare. Mesajul are ca titlu „ai intarziat la serviciu”, evident.

In zilele de concediu, imaginati-va ca a fost red alert pe holuri, avand in vedere ca Pontajul a dat-o complet disparuta.

„In data de… figurezi ca absent la serviciu. Te rugam sa-ti inregistrezi absenta in pontaj.” – Acum deja sunt in ceata, ca pana acum aveam impresia ca Pontajul e unul singur. Acum vad ca sunt mai multi, lucru care, sincera sa fiu, ma ingrozeste. Are pui si it’s alive!

Intr-o frumoasa zi de august, prietena mea dadea sa plece in pauza de pranz cand… se intalneste cu o alta angajata de la alt departament. „Sa dai mail la pontaj cand mai pleci.” Cum adica? „Adica ai acolo niste campuri de completat, sa stie ca pleci.” Haios as putea spune, eu care credeam ca Pontajul e un fel de Dumnezeu si stie totul si vede totul, fara sa-l anunti tu.

Si uite-asa, prietena mea intra sa-i scrie Pontajului. Campurile sunt cam asa si am sa completez un exemplu, de dragul claritatii:

Titlu: Draga Pontajule

Descriere: Ma duc in pauza de masa, ca mor de foame, avand in vedere ca n-am mai apucat sa mananc de dimineata, grabita fiind sa ajung la timp, pentru a nu mai primi un avertisment de tip alerta din partea ta. Iarta-ma, n-am vrut. Acum ma duc sa-mi iau de mancare. Vrei si tu ceva?

Inceput: 26.08.2009 Ora: 14:00:00

Sfarsit: 26.08.2009 Ora: 14:30:03,555

Tip: Pauza de pranz

Repetitiva: Zilnic probabil, dar la ore diferite, in functie de cum mi se face foame. Uneori mai sar peste pranz. Nu stiu sa-ti zic acum. – Oricum variantele sunt Da si Nu, asa ca NU si banuiesc ca se refera la ziua respectiva.

Si apesi pe butonul „Salveaza rezervarea”. Deci iti faci rezervare. Ca daca n-o faci din timp, nu mai prinzi loc.

Ori daca pleci in interes personal, lucrurile se schimba, pentru ca trebuie sa i explici Pontajului, caci capul plecat Pontajul nu-l taie.

Titlu: Epilare

Descriere: Ma duc sa ma epilez ca maine intentionez sa fac sex cu iubitul meu si vreau sa fiu proaspata si fina. Vii si tu?

Pontajul este un fel de bau-bau, insa in afara de alerte ca ai intarziat si ca ai lipsit si ca nu i-ai zis unde esti, am vazut ca altceva nu stie. Adica nu-ti face nimic. Si mai da si erori si te mai si fura la timp. E un fel de Stapanul Inelelor. Nu stiu ce inseamna asta, ca n-am vazut niciodata filmul asta, dar suna impunator si asa mi-l imaginez eu.

Acum eu m-as teme de furia Pontajului, ca te tot avertizeaza el, dar si cand s-o enerva o data… va tuna si va fulgera, va veni un viscol si o lumina stranie, se vor auzi incantatii si blesteme, tornadele vor invia si pontajele se vor multiplica.

Totusi, vad si o parte buna in toata mizeria asta. Si anume ca daca n-ai cu cine schimba o vorba, daca n-ai cui sa-i spui problemele personale, Pontajul e mereu acolo, pentru tine.

Titlu: Draga Pontajule,

Descriere: Hai la o tigara ca ma innebunesc astia din birou. Iti fac cinste cu o ciocolata calda. Ne vedem pe hol, ok? Te pup!

Tip: Interes personal

Inceput: 4.09.2009 Ora: 11:07:38

Sfarsit: 4.09.2009 Ora: 11:13:59

Titlu: Vreau sa mor!

Descriere: Ma duc la baie sa plang, ca imi bag picioarele in ei de barbati. Toti sunt niste nenorociti! Nu mai suport! Iti scriu cand revin. Ideea e ca m-am despartit de Cornel, m-a lasat pentru secretara aia cu picioare lungi si tate mari.

Tip: Interes personal

Inceput: 04.09.2009 Ora:15:34:09

Sfarsit: –.–.–- Ora: –:–:–

Pam Pam!