Am uitat asa, pentru o vreme, ca am blog, lucru deloc deranjant. E cam penibil asa, sa stai toata ziua pe bloguri sau pe net. Am descoperit ca nu mai suport sa stau la calculator. Imi irosesc tineretea degeaba. Din pacate, si calculatorul asta imi aduce niste bani, videochat prestand eu de fel.

Primesc tot felul de mailuri, venite de pe blog, de la tot felul de indivizi si individe care vor sfaturi in dragoste si consiliere de diverse soiuri. Si ma intreb de ce. Adica unde scrie ca-s cabinet de psihoterapie sau mama ranitilor? Nu stiu de ce va imaginati ca imi pasa de problemele altora sau ca as avea timp de ele. Plus ca au unii, domnule, niste probleme… de ma doare capul. Din nefericire, nu vreau sa divulg continutul mailurilor, caci nu se cuvine, dar serios va spun si va rog sa ma credeti, ca nu ma priveste viata nimanui. Iar daca aveti probleme, io-s vai de capul meu… de ce as fi eu in stare sa va ajut cumva?

Nu prea inteleg de ce vrea lumea sfaturi, in general. Sunt mai multe teorii cu privire la sfaturi, iar cea mai adevarata este ca sfatul e ceea ce cerem atunci cand stim deja raspunsul, dar ne-am fi dorit sa nu-l stim. In plus, sfaturile sunt oferite din experienta personala, in functie de frustrarile si bucuriile celui care le ofera, asadar sunt irelevante. Nu-mi plac sfaturile, ce pot sa spun. Nu-mi place sa le primesc, nu-mi place sa le ofer. Si nici sa mi se ceara…

Trecand peste acest aspect, nu pot sa va spun decat ca ma bucur nespus ca n-am timp de bloguiala, caci hey, there’s a whole life out there!

In rest, se intampla toate chestiile pe care le-as lua acum peste picior, daca as avea timp, dar n-am, asa ca na. Timp de 3 saptamani, primaria s-a decis sa puna borduri in fata blocului meu. Evident, mai intai trebuie sa spargem tot asfaltul, ca sa se ridice cat mai mult praf si sa justificam niste cheltuieli si ii iasa unuia multi bani si sa aiba Peculiar motiv sa stearga praful la 2 zile. Apoi punem borduri la strada. Dupa, punem borduri paralele cu bordurile la strada, ca sa ingradim frumos un petic de verdeata, intre niste borduri. Apoi spargem si trotuarul, ca oricum e o placere sa te mozolesti cand iesi din bloc. Si mai pune un rand de borduri pe partea cu blocul. Si langa bordurile alea, mai punem alte 3 randuri de borduri. Si apoi asfaltam. Pentru ca ulterior, tipic romanesc, sa ne amintim ca trebuia sa mai punem o bordura si spargem iar niste trotuar proaspat pus, ca sa punem iar borduri. Si dupa 3 saptamani, descoperim ca avem atatea borduri ca nu mai avem pe unde sa mergem de ele.

Interesant ar fi sa asfaltam tot Bucurestiul cu borduri. Si, de ce nu, sa inlocuim spatiile verzi cu borduri colorate. Si sa ne construim case din borduri. Si sa avem familii din borduri. Si sa facem copii din borduri. Si de ziua celui drag, sa daruim o mare bordura cu o funda rosie. Romania, tara bordurilor. Bine ca avem glume cu scotieni, evrei si alte natii… noi i-am lua pe toti la capitolul amuzament.

In rest, descopar ca prieteniile e alea de prin carti, ca in realitate nu prea se ecsista, caci daca dam de greu, brusc nimic nu mai are nici o importanta. Ceea ce e ok, pentru ca i don’t really care. In viata trebuie sa-ti vezi de treaba ta, de nevoile si de dorintele tale, ca n-o va face nimeni altcineva pentru tine. Si nu poti decat sa speri ca atunci cand vei avea nevoie, poate va exista cineva care sa te inteleaga si sa te accepte asa cum esti, ca asta inseamna prietenia. Dar nu va exista, ma rog… Bordura ti-e cea mai buna prietena.

In plus, e minunat sa ai alaturi oameni superbi, de care sa te bucuri in fiecare clipa. E fantastic cum poti savura fiecare moment al vietii, sa fie liniste si pace, sa te uiti in ochii iubitului si sa-i spui cu o voce du(b)ioasa numele, sa te priveasca si el si sa-ti spuna „Maria”, chiar daca pe tine te cheama oricum altfel, numai Maria nu.:) Dar te bucuri.

Si acum va doresc mult succes si ma intorc la viata mea minunata, in care Peculiarul ma duce in cele mai minunate locuri din lume, imi deschide usa politicos si-mi spune: Intra tu prima ca poate-i o bataie!

V-am pupat si sper sa gasesc iar timp sa va scriu mai pe lat si mai pe larg!

Pam Pam!