Hai salut! Nu-mi mai arde de bloguit de ceva vreme. N-am timp nici sa respir ca lumea, iar cand imi amintesc ca aveam un blog pe care scriam, imi vine sa rad. Cat a trecut? 2 ani? Mai mult de atat, cred. Oare chiar n-aveam lucruri mai bune de facut?:) E drept, uneori simt nevoia sa scriu. Insa, de ceva vreme incoace, n-am timp nici sa gandesc. Daca apuc sa-mi fac unghiile, e sarbatoare. Plus ca eu daca n-am unghii frumoase, nu-s fericita.

Si, colac peste pupaza, s-a mai dat si ceasul cu o ora inainte. Cineva acolo sus ma uraste. Am cam imbatranit daca am ajuns sa ies sa ma relaxez undeva si in capul meu sa se invarta o mie de post-it-uri, 7 agende si 1 milion de ganduri despre cum sa le fac pe toate mai bine si mai repede. Dar aseara am zis ca e cazul sa schimb asta. Nu trebuie sa ma stresez chiar mereu si, pana la urma, nu-mi ia nimeni capul daca nu fac totul ACUM. Ma rog, usor de zis. Practic, mi-l cam ia cineva. Oricum, aseara am zis ca las totul deoparte si ma duc sa ma simt bine.

A fost ziua de nastere a colegului meu de banca din clasa intai, care ne-a invitat intr-un loc foarte dragut si relaxant, insa care avea o mare problema europeana: nu se fuma. Nu stau toata ziua cu tigara in gura, dar daca mi se interzice ceva, ma enervez. Si cum am venit eu toata un zambet, acesta mi-a pierit aproape instantaneu cand am vazut ca nu pot sa fumez. Initial am zis ca e bine, ca oricum se scumpesc IAR tigarile, poate ma las.

Apoi mi-am luat un cico de portocale. Tin sa va spun ca nu are nici un gust fara tigara. Ce sa fac cu el? Il beau incet? Il beau repede? Nu mi-era sete. Voiam o tigara. Ce sa fac daca nu fumez?

Ok, beau sucul cu inghitituri mici. Dupa 2 minute m-am plictisit. Ce suc e asta, fara tigara? Am inceput sa ma joc cu un servetel, caci nu stiam ce sa fac cu mainile. Sa le tin sub masa? Pe masa? In buzunar? Pe pahar? Totul parea absurd. Si picioarele? Sa stau picior peste picior? Sa le bag sub scaun? Nu era bine oricum stateam. Ceva lipsea. Ghici ce.

Servetelul era enervant. In plus, gandu-mi fiind la o tigara, nu puteam nici sa relationez cu nimeni. Cum poti sa vorbesti atunci cand nu fumezi? Cortexul meu era complet inhibat. As vorbi cu voi, dar nu pot. Vreau o tigara. Ma treceau deja transpiratiile. Cum poate mie sa-mi interzica cineva ceva, orice? Ce-i prostia asta? Cum puteti sa radeti si sa glumiti cand eu nu pot sa fumez? Deja ma enervam.

Apoi am luat un vin. Doamne, cum poti bea un vin fara sa fumezi? E ca si cum… e ca si cum as bea un vin fara sa fumez! Strigator la cer!

Mi-as fi bagat mainile in buzunar, dar nu aveam buzunare. Ma tineam cu mainile de marginea scaunului si mi-am dat seama ca par cam handicapata. Mai lipsea sa ma batai ca la balamuc. In plus, incepea sa mi se instaleze si sindromul picioarelor nelinistite.

Am comandat ceva de mancare. De obicei, nu pot sa mananc niciodata tot. Sau cel putin fac o pauza de tigara intre imbucaturi ca sa intre mai usor. Dar atunci ce era sa fac? Nu puteam sa ma opresc si sa fumez. Asa ca am mancat. A fost tare greu. Am nevoie de psihoterapie acum. Nu aveam nici pofta de mancare, nici pofta de viata. Si dintre cei 8 oameni cu care eram la masa, nici unul nu fuma. Ce oameni sunt astia? Pai voi ce faceti toata ziua daca nu fumati? Nu va plictisiti? Ce viata cruda trebuie sa aveti!

Mi-am luat paharul de vin si am iesit in fata localului, sa fumez o tigara, evident. Dar nu era bine. L-am intrebat pe barman initial daca pot sa iau paharul cu mine, ca nu pot sa fumez pe gatul gol. Mi-a zis ca da. Totusi, a parut destul de reticent la ideea de a scoate si o masa afara. De parca cine stie ce i-am cerut…

Am iesit afara, a iesit si el cu mine. A inceput sa-mi povesteasca cum cu UE, cum ca nici la „La Mama” nu se mai fumeaza. Nu am inteles de ce imi spunea toate astea. O tinea una si buna cu „La Mama”, de parca acolo traiesc eu. Si ca ei n-au peste 50 de mp si nu pot sa faca spatiu pentru fumatori. Ca si el fumeaza, dar nu asa, ca mine. Ha. Domnule, eu ma pot abtine. Stau si cu orele in locuri in care nu se fumeaza, dar cand aleg eu asta. Nu cand sunt pusa in fata faptului implinit sau cand mi se interzice. Auzi, UE. Cine e UE asta sa-mi interzica mie ceva? A inteles pana la urma ca am o problema cu autoritatea.

Si ce faceai daca era ianuarie si zapada, ma intreaba. Ieseam si fumam. Cu mana pe pahar? Da, ma imbracam bine, imi faceam un foc si va sfidam.

Singurele locuri in care imi place sa nu fumez sunt ceainariile. Acolo miroase frumos, au si narghilea daca tin mortis. Dar cum pot sa nu fumez cand beau un vin? Sau dupa ce mananc? Ce prostii sunt astea?

Relaxarea mea s-a transformat intr-un rau fizic si un mare chin psihic. E drept, mi-am luat gandul de la ale mele, ca mintea imi era ocupata cu fumatul interzis. Interzis, auzi. Suna atat de… drastic. Dupa ce ca si la spital trebuie sa ies DIN curte, nu in curte, ca sa pot fuma, nici sambata seara n-am voie?

Am avut o seara foarte trista, in care mi-am golit mintea de problemele cotidiene si mi-am umplut-o cu interdictia de a fuma. Ajunsesem sa ma gandesc cum sa stau pe scaun ca sa para mai natural, ca nu stiu ce sa fac si cum sa ma port cand nu fumez. Ma simteam de parca imi lipseau o mana si-un picior.

Pe geam Ateneul, pe jos podeaua, in jur cativa oameni, pe masa chestii, sus lumina. La ce sa ma uit cand nu fumez? Despre ce pot sa vorbesc? Nu-mi mai doresc sa trec vreodata prin asa ceva. A fost o noapte cruda.

Si asta ca sa-i fac pe plac fostului coleg de banca, care era foarte fericit sa ma anunte ca nu se fumeaza, iar dupa ce mi-a picat fata in momentul imediat urmator, mi-a zis: te-am adus aici ca sa scrii pe blog despre asta.:)

Ma duc sa fumez o tigara. Caci in casa mea nu e nici un UE.

Pam pam!