Si na ca am revenit…

Peculiara iubeste florile, le adora chiar, dar nu stie cum se face ca intotdeauna survin chestiuni in drumul sau spre achizitionarea florilor.

Ma gandesc astazi ca a fost 1 martie, iar eu n-am avut timp sa-i iau mamei nici macar o floare. Si, cum am terminat treaba destul de tarziu, da-i si cauta flori la 10 noaptea. Care de care mai ofilite, care de care mai nejustificat de scumpe, iar abilitatile mele de negociator nu mai functioneaza prea bine dupa 10 seara.

In cele din urma, ca sa n-o lungesc acum, ca o s-o lungesc dupa, gasesc flori peste drum de casa. Frumoase, multe, luminate, ca sa vad ce cumpar. Florile, minunate. Vanzatorul, o bomboana, din ala de-l expulzeaza autoritatile din Italia. Fiind o ora destul de tarzie, el fiind singur pe strada, i s-a parut probabil o idee buna sa bage o Saniuta inainte de miezul noptii.

Dau binete, ca-s bine crescuta, nu gluma, toata un zambet, ca-s tanara si am de ce si intreb cat sunt florile. Rromul, ca sa zic asa, duhnind oarecum a beutura ieftina cu miros de frezii, se ranjeste la mine si incepe sa radieze de bucurie. In sfarsit un client, zic eu. Ei bine, nu. In sfarsit, o muiere, se pare.

Vai, domnisoara, este 7 lei firul, dar pentru dvs., las la 5. Vai, multumesc. Va iau 9 fire daca lasati la 4. Nu pot, domnisoara. Se ofilesc pana maine daca nu le iau eu, va zic. 9 fire la 4 lei e o super afacere, ca altfel as fi luat 5 la 7 si 7 la 5 lei. Intelegeti ce zic? Aah… nu stiu. Puteti sa mai spuneti o data? Sigur… pai imi lasati la 4 lei firul si va iau 9 in loc de 5 la 7 lei si 7 la 5. Ce, spuse siderat vanzatorul? Exact, exclam eu! Cred ca e bine, imi zice. Bun, deci imi lasati la 4 lei, da? Da, domnisoara! Cum sa nu? Nu vedeti ce zambet superb aveti? Vad, vad, deci dati-mi 5 fire, va rog.

A fost perfect de acord, caci oricum n-a inteles nimic din tot ce i-ai zis si nu s-a prins ca Peculiara e sireata.

Doamne, ce ochi mari si verzi aveti! Cum va cheama? Dam mana, facem cunostinta, se ranjeste cu un dinte de aur la mine si se apuca sa adune florile. As vrea, daca se poate, un fir alb si 4 rosii. Perfect, orice pentru dvs.

A durat ceva sa le culeaga, caci e mai greu cu o alcoolemie peste limitele bunului-simt. Asadar, ne-am balanganit de pe un picior pe altul pret de 5 minute, sa stragem 5 fire de flori, el crezand in continuare ca sunt totusi 9.

Dar de ce-mi vorbiti cu dvs? Cati ani aveti?… Aaah, pai eu am… aaa…aaa… (sughite si scoate o grimasa)… 2-2-2-9-8.

Stati prin apropiere? Da, zic. Unde? Prin apropiere. Adica unde? Eh, mai incolo. Unde? AICI!

V: Stiti, domnisoara, barbatii nu se pricep prea bine la flori, dar eu sunt o exceptie.

P: Da, vad…

V: Fac asta de 6 ani deja si…

P: (Si nici o perspectiva de viitor, in gandul meu) si florile miros frumos, nu?

V: Daaaaa! Stiti ce frumos e sa dormi noaptea printre ele?

P: Da, la -15 grade, va cred.

V: Nuuu, domnisoara. Uitati, ca dvs sunteti frumoasa, va arat. Haideti. Uitati, se inchid usile. Si am si calorifer. E cald. Puneti mana!

P: Va cred.

V: Nu, puneti mana!

P: BINE!

V: Si imaginati-va sa stati noaptea printre atatea flori (inchide ochii si el si-si imagineaza, timp in care isi pierde si echilibrul, dar nu-i nimic) si aici, in mijloc, un pat matrimonial…

Opa, zic eu. Da-le naibii de flori, ma duc acasa si ma culc. Iau ceva pe lumina ca pe lumina sunt mai putine paturi matrimoniale…

P: Puteti sa mi le ambalati mai repede ca ma grabesc?

V: Sigur, care e culoarea dvs. preferata?

P: Oricare!

V: Va pun CIOLOFAN de care?

P: De care vreti, cum vreti.

V: Haideti sa vedeti, nu asa!

P: Aoleu, bine!

V: Va pun alb…

P: Asa ma gandeam si eu…

Se chinuie sa aranjeze 5 flori pret de 10 minute, ca sub influenta alcoolului e mai greu. Se mai chinuie sa taie panglica inca 5 minute, ca nu reusea sa aproximeze distanta de altfel greu de apreciat dintre foarfeca si panglica.

V: Dar pentru cine sunt? Cu ce ocazie?

P: Pentru mama mea. De 1 martie.

V: Ooooo! Gata, trebuie sa fie perfecte atunci!

P: Sunt perfecte, lasati-le asa!

Ia panglica in gura, o mozoleste bine si vorbeste cu ea in gura:

V: Sa va pun si un bilet. Cu ce sa va pun?

P: Nu-mi mai puneti nimic, e perfect asa.

V: NUUUU! Trebuie sa fie pefecte… in timp ce o bala i se scurgea pe panglica mea. Va pun unul cu la multi ani?

P: E de 1 martie. Nu se zice la multi ani din cate stiu eu…

V: Ah, bine. Dar cu ce va pun?

P: Cu nimic, lasati.

V: NU! Se apuca sa umble intr-o punga cu biletele si scoate unul si exclama: Pe asta vi-l pun!

Pe bilet scria: Sa va traiasca baiatul!

P: E perfect asta!

V: Dar aveti un frate, nu?

P: Nu, dar e bine asa. Ma grabesc.

V: Vai, nu se poate asa. Va pun altul. Scoate unul cu „multa sanatate!”

P: E si mai bun asta. Gata. Asta e si trebuie sa plec.

In timp ce cauta capsatorul, sa gandeste sa mai faca putin conversatie:

V: Doamne, dar frumoasa mai sunteti… Taaaar! Ii suna telefonul, raspunde: Am clienti, in p*la mea!

Pe Peculiara o buseste rasul, dar un ras greu de stavilit.

V: Dar de ce radeti asa, domnisoara?

P: De nimic, e amuzant…

V: Asa, ziceam ca sunteti tare frumoasa… imi place sa va vad razand, aveti un zambet minunat.

P: Multumesc. Gata florile?

V: Imediat.

Gaseste capsatorul, capseaza si… stupoare, nu merge!

V: AAAAAAAAAAAAAH!

P: Lasati asa, va rog.

V: NU POT! ACUM MA FAC DE RAS! V-AM PROMIS CA AVETI BILET!

P: Of, va rog, e tarziu, ma grabesc.

V: Mai veniti pe la mine, da?

P: Da, sigur.

V: Cand?

P: Data viitoare.

V: Cand?

P: Cu urmatoarea ocazie.

V: Cand?

P: Aoleu, pe 8 martie.

V: Da’ un numar de telefon aveti?

P: Nu, n-am, imi pare rau.

V: Eh, haideti ca aveti, dar nu mi-l dati mie, nu?

P: Asa e, asa e. Va multumesc pentru flori si o seara buna va doresc!

L-am lasat vorbind si tipand dupa mine… iar eu nu mai cumpar flori niciodata. Data viitoare ii dau bani mamei sa-si ia singura.

Am stat 30 de minute in frig si am plecat duhnind a bautura si a flori, combinatie total nefericita.

Bat la usa, vede mama florile, se lumineaza toata:

M: Ce superbe sunt! Multumesc!

P: Da, ma rog. Ia-ti-le de-aici si vezi ca au saliva de tigan beat pe ele…