Peculiara e o muiere pretentioasa si cu gura mare. O atrag barbatii independenti, cu bani… da, cu bani, dar nu pentru ca n-are cu ce sa se incalce si sa se imbrace, ci pentru ca al’ cu bani a fost suficient de potent incat sa faca acei bani. Drept pentru care, oricare ar fi fost modalitatea, jos palaria.

De mica au atras-o barbatii frumosi. La batranete au mai fost exceptii, evident. Cand era mica, tot ce conta pentru ea era dragostea. Si era pasionala inca din fasa. Visa la barbatul perfect, independent, la cravata, care o „obliga” si pe ea sa aiba mereu o tinuta impecabila, fara blugi si fara suvite rebele. Stia ca daca dragoste nu e, nimic nu e. Acum stie ca daca dragoste nu e, merge si asa daca sunt altele. Iar daca sunt altele, merge o perioada si fara dragoste. Daca sunt bani, merge mai mult, pana ii ia casa, masina si toata averea si se muta in Maldive.

Asadar, barbatul perfect era acela cu un idealuri, planuri, perspective de viitor, calculat, pedant, ingrijit, parfumat, cu bani, cu stil gust si masina neagra.

In copilarie, Peculiara a avut doua iubiri uriase. Ambii indivizi aveau nume predestinate. Sa va spun despre ei.

Primul era C. C era un barbat inalt, bine facut, frumos, imbujorat si cu vreo 5 ani mai mare ca Peculiara. N-ar fi fost asta o problema, ci faptul ca Peculiara era in clasa a 7-a, deci cam mica pentru visele ei mari. Era topita dupa el. Statea cu capul in maini, in fata geamului, doar sa-l vada pe el trecand pe strada. Ii sorbea fiecare pas si ranjea ca proasta de fiecare data cand il vedea. L-a vazut de mjulte ori, caci erau vecini. Pe atunci, dragostea era atat de mare incat nu conta faptul ca el avea o singura pereche de pantaloni de trening (verzi), o singura bluza si o singura haina de iarna luata din targ. Era elev la liceu, asta e. Adora pana si pantalonii purtati si raspurtati pana la epuizare.

Din nefericire, n-a fost sa fie, caci baiatul rapitor nu o baga in seama pe micuta Peculiar, care era si cam grasa pe atunci, si cu parul lipit de cap, si cu un zambet tamp impietrit pe faza. Peculiara a suspinat mult dupa el. N-a contat nici macar faptul ca C. urma sa termine o scoala profesionala, nici macar un liceu. Dragostea era nemarginita.

In plus, de ce sa judeci oamenii dupa ce poarta sau ce fac? Mai ales cand au toata viata inainte sa se dezvolte pe toate planurile si sa-si cumpere dracu’ alta pereche de pantaloni.

Si asa au trecut anii, stalkerita de Peculiar a crescut, s-a schimbat si s-a mutat de langa baiatul frumos. Sa fi trecut vreo 10 ani de-atunci, iar Peculiara a ramas cu o imagine frumoasa a acelui baiat divin.

Astazi, muiere aproape implinita, total schimbata, de nerecunoscut, iese din spital si ce-si vede ochilor?!

Era baiatul pe care-l iubise cu atata foc cu multi ani in urma si care o ignorase total! Era acolo! Initial, scantei luara nastere, zambete se schitau pe a ei figura infiorata de emotia momentului. Ulterior, a realizat, dupa doar 3 secunde de scantei, ce cauta acel baiat, acum barbat, acolo.

Baiatul la care a visat Peculiara atatia ani este astazi unul dintre cei mai realizati muncitori: Este portar la Spitalul de Urgenta.

Este inutil sa va mai spun ce rasete au izbucnit din Peculiara in plina strada, langa o ambulanta cu un om aproape decedat, intre niste soferi care se injurau pentru un loc de parcare si langa o colega care nu intelegea de ce ras atat de copios.

Ca sa vezi, pantalonii purtati zilnic timp de cativa ani si scoala profesionala au fost, in cele din urma, evenimente premonitorii. Unde altundeva putea sa ajunga?

Si ca sa vezi iar, suntem amandoi in sistemul sanitar… intr-un fel. Eu mai inauntru, el mai la poarta.

Colega, razand: De ce razi in halul asta?

Peculiara: Pai vezi tu, soarta… il vezi pe portar?

Colega: Da. E frumusel. Ce-i cu el?

Peculiara: E tipul de care eram eu amorezata cand eram in scoala generala. Nu m-a bagat niciodata in seama, dar eu eram moarta dupa el.

Colega, razand si mai tare: Serios???

Peculiara, razand in continuare: Da… trag la cele mai realizate specimene.

Colega: Auzi, dar poate e doar un job temporar si ziua merge la facultate.

Peculiara: Pai sa vedem… era cu 5-6 ani mai mare ca mine. Nu cumva e chiar la a doua facultate?

Si asa a ras colega Peculiarei de Peculiara tot drumul spre casa…

De al doilea „barbat” de care s-a amorezat iremediabil Peculiara am sa va spun pe scurt. Era si mai mica, si mai stalkerita. El era si mai mare, mult mai mare. Asta a bagat-o in seama, dar degeaba. Era si el super realizat. Cara saci cu faina la moara situata vizavi de casa bunicii. Totusi, avea doua tricouri si o camasa, in care iesea seara la discoteca.

La vreo 25-26 de ani statea cu parintii. Recent, tatal lui a murit, moment in care el a inceput sa o bata pe ma-sa, care a fugit cu un petitor in alt oras. El a ramas cu o muiere cu 30 de ani mai in varsta ca el si cu cei doi copii ai ei. Moara cred ca s-a desfiintat.

Asadar si prin urmare, Pecu mari pretentii are…

Pam Pam!