Unii ar zice ca este un lucru extraordinar sa ai banii tai, sa lucrezi, sa fii independent. Vax. Sa lucrezi e o mare balarie. E ceva ce te obliga pentru tot restul vietii, cel putin 8 ore pe zi, pentru cel putin 5 zile pe saptamana. Si asa se duce viata si te trezesti ca mori si n-ai facut decat sa lucrezi.

Te gandesti ca vei avea banii tai si vei economisi. Eu asa imi doream sa fac. N-am reusit niciodata. Am un talent deosebit de ramane fara bani cat se poate de rapid. Am un talent si mai deosebit de a cheltui o gramada de bani in doar cateva minute, pe lucruri de care nu am niciodata o adevarata nevoie. Dar e bine sa ai banii tai. Te ajuta sa-ti faci datorii. Ca zici ca ai de unde sa la platesti.

Parerea mea e ca e mai bine sa fii boschetar si sa-ti mananci negrul de sub unghii.

La firma la care lucrez eu, notiunea de prima de Craciun a fost abolita ireversibil. Dupa Paste, cand am avut un adevarat orgasm financiar, am zis ca de Craciun va fi si mai si. Ei bine, nu. A venit criza financiara si, desi nu sunt afectati deloc de ea, au hotarat ca e un prilej bun de a nu da prime pe motiv ca n-au bani. De luni de zile traiesc pentru prima de Craciun. Am trait degeaba. Nu va exista.

Concomitent cu frustrarea financiara, de care nu eram constienta pana acum cateva zile, am decis sa-mi rezolv si frustrarea sociala si sa merg, in ciuda gretii, la petrecerea de Craciun a firmei. Si ce daca sunt numai incompetenti si curve ordinare? Si ce daca pe unu’ nu-l duce capu’ sa traga apa la wc? Poate exagerez eu. Hai sa socializez. La o adica, pot incerca sa ma tampesc si eu daca restul nu se desteapta. Nu mi-a iesit nici asta.

Cum lucrez cu si pentru cei mai zgarciti oameni de pe planeta, in afara faptului ca nu dau prima de sarbatori si voi muri de foame, n-au bani nici sa ne faca vreun cadou simbolic. Asa ca au preluat vesnica tombola de cadouri. Deci eu, angajat, scot banii MEI din buzunarul MEU ca sa iau un cadou unui coleg pe care nu-l cunosc, care nu lucreaza cu mine si despre care nu stiu nimic. Am zis ok, am strans din dinti si am spus ca poate va fi ok. Si, cum panarama care a organizat tot nu stie matematica, a iesit un om in plus sau in minus sau ceva. Asa ca ce a zis? Hai sa ia Peculiara cadou impreuna cu inca cineva, un alt coleg.

Si cum barbatii sunt lenesi, Peculiara s-a dus si i-a luat singura cadou omului complet necunoscut. L-a ambalat frumos si l-a dat, singura. Nu-i nimic, zice ea mahnita. Va iesi soarele si pe strada ei, cand va primi cadoul din partea altui coleg necunoscut si idiot.

Si uite asa a venit marea seara craciunistica, impreuna cu faimoasa tombola de cadouri. Au fost multe vietuitoare inutile, zeci, iar mosul i-a strigat pe toti. Toti au zambit, a fost aproape dragut. Ar fi fost si mai dragut daca, avand in vedere ca am cumparat ceva din banii mei, pentru cineva pe care nu cunosc, sa primesc si eu ceva. Credeam ca asa functioneaza. Dar se pare ca nu e asa. Am primit si eu un mare nimic, la fel de palpabil ca prima de Craciun.

Partea si mai amuzanta a fost ca individul impreuna cu care ar fi trebuit sa iau cadoul, chiar daca a fost numai din partea mea pana la urma, a primit ceva. Yey! Ura!

Mi s-a parut un gest fantastic din partea companiei jalnice la care lucrez. Si-au dovedit, inca o data, incompetenta de mare magnitudine. Noroc ca m-am ametit putin, tocmai in ideea de a nu face scandal. Putin anesteziata, am ras in hohote. Ati vazut vreodata un film prost, ieftin, idiot, cu glume proaste? Eh, cam asa a fost, doar ca mult mai rau. Cam asa e in general, de fapt.

Uneori am impresia ca traiesc o mare gluma. Ca e cineva in dreapta mea care se amuza copios. Noroc ca-mi place sa fac haz de necaz, dar tot imi vine sa vomit.

Oricum, a urmat si un gest foarte frumos din partea sefului meu, care si-a cerut scuze si a recunoscut ca fost o faza de tot rahatul, chiar daca nu era vina lui. In plus, mi-a dat o parte din cadoul lui.

Astfel, acum am doua lumanari pe care sa mi le aprind cand nu voi avea cu ce sa platesc curentul pentru ca nu mi-au dat prima de Craciun. Daca mi-e foame, am sa mananc ceara de lumanari. Daca mi-e sete, o beau fierbinte. De asemenea, imi voi plati facturile in lumanari.

Si cum eram suficient de nervoasa ca asemenea lucruri se intampla mereu, am primit un sms de la o prietena extrem de glumeata: „Nu pot sa cred ce ai facut si ce ai zis. Am aflat tot. Nu mai pot sa ma prefac ca nu stiu nimic. Am avut incredere in tine, credeam ca suntem prietene. Nu inteleg cum ai putut face asa ceva!”. Initial m-am enervat. Ulterior am mai primit un sms de la ea: „Cum ai putut sa spui ca nu exista Mos Craciun?”. Ulterior, m-am enervat si mai tare.

Needless to say ca nu m-a amuzat deloc. Si da, Mos Craciun exista, doar mi-a adus la tombola un mare nimic.

Urasc sarbatorile si toate balariile astea ieftine, pretext pentru a petrece si pentru a te face praf. Si mai si vin toti gramada la camera de garda de sarbatori, ca baga in ei ca spartii, porci nenorociti. Ca medicii nu trebuie sa aiba sarbatori fericite. Trebuie sa scoata sarmale din caile respiratorii superioare ale taranilor care n-au limite. Dupa ce ca suntem condamnati sa lucram pe ulita…

Asadar, ma duc sa-mi aprind lumanarea si sa mi-o asez strategic la cap.

P.S.: Vorba lui Adi Despot: „Trei, in p… mea!”

P.S. 2: Si iar mi se face rau cand ma gandesc ca vor aparea posturi de Craciun, sms-uri care imi blocheaza telefonul, telefoane cu urari banale si standard, balarii in cutia postala, e-cards de rahat, brazi impodobiti si lumini idioate in tot orasul. Inca de pe acum, cand ma uit pe geam, sunt orbita de niste lumini cretine si multe si colorate. Si voi primi si indemnuri sa sun pe nu stiu ce ruda sa fac nu stiu ce urari, CA ASA E FRUMOS. Asa e frumos o laie. Sa va stea sarbatorile-n gat! Si urarile! Si bradul!