Deci Sagrada Familia e chiar urata, dar nu despre asta vreau sa va vorbesc. Si totusi, ce-i cu fructele din varf? Sau ce-or fi. In fine. Sa fiu io Gaudi, m-as enerva cumplit si m-as rasuci in mormant, caci Peculiara a mancat intr-un loc in care aveau patatas Gaudi. Deci stau si fac Sagrada Familia (care, ma rog, urata cum e… e a lu’ Gaudi), las cladirile gotice si un intreg stil si astia boteaza cartofi si sandvisuri dupa mine?! Asta m-ar infuria la culme.

Am mancat azi paella care n-a fost deloc nemaipomenita, insa arata super fain. Cred ca jumatate din apetitul meu a disparut cand Peculiaru a inceput sa scobeasca in crevetii cu mustati si in scoici si alti carcalaci de mare cu par si copite. Mi s-a aplecat totalmente. Plus ca io am horoare de fructele de mare. In schimb, i-am mancat chocolate cakeul Peculiarului pentru ca el se saturase cu scoicile si oricum e invizibil asa ca daca mananca, mancarea cade direct pe jos.

Booon. Si am facut azi o chestie pur romaneasca. Deci m-am dus la farmacie sa iau una pastila con ibuprofeno. Si aci astia nu vand medicamente la bucata. Nu ca asa as cumpara in general, dar mi s-a parut aiurea sa iau 40 de pastile de ibuprofen. Evident, mi-am dat seama in acel moment ce penibil era cand romanu’ cumpara tigari la bucata.

E superb aici, ce sa va zic. In afara de peisaje, oamenii sunt total altceva. Aici este locul in care, daca ai peste cineva din greseala, iti zambeste instantaneu, isi cere scuze si se da la o parte. Aici este locul in care ti se deschide usa. Aici sunt indivizi care cumpara Estrella (bere) de la alimentara si o vand noaptea pe strada… asta cand nu e politie prin preajma; si iti zambesc, iar cand le zici „no, gracias”, iti raspund cu „buenas noches”. Aici chelnerii si vanzatorii sunt draguti si zambitori, politicosi si bine crescuti, cu toate ca-s toate natiile lumii.

Ma simt bine departe de casa, desi mi-e pofta de niste sarmale.:D Buna, mamaaaa!:)

Mi-ar placea sa locuiesc aici. De fapt, m-am gandit la o super afacere. Am pus-o la punct cu Peculiaru’. Ne vom deschide aici un restaurant cu specific romanesc. Vom sparge piata. Se va numi „La Mitica”. Si am super idei de marketing. Abia astept.

Si, asa departe de casa, ma simt ca acasa. Ma plimbam azi pe Rambla si Peculiaru’ are o obsesie bolnava cu filmatu’. Si-s o gramada de statui vii p’aici. Le dai bani si nu stiu ce fac. Sunt simpatice, dar ma rog. Si ajungem noi langa un schelet intr-o cutie care vorbea. Numai ca atunci cand a deschis Peculiaru’ camera, ala a tacut. Imi zice sa-i dau bani sa vorbeasca. Io nu voiam ca toti se holbau. Pana la urma i-am zis ca-i dau bani si ma indepartez. Nu-mi plac sperietoarele astea umane. Ca ma apuca rasu’ si nu ma mai opresc.

Asa ca se duce Peculiara si tranteste cativa oirocenti in cutia de conserva a scheletului si pleaca. Ala intinde mana dupa mine si ma apuca de mana. Ma trec brusc transpiratiile. Ooooolaaaa! OMG! Ma uit speriata la Peculiar, ala rade si filmeaza. Where are you from, ma intreaba. Romania, zic eu cu teama ca poate nu-i raspunsul corect. Intre timp, desi nu-i vedeam fata, l-am vazut ca-i cam colorat si avea niste taieturi selfinflicted pe mana. Incepe sa vorbeasca cu mine intr-o spanioengleza pocita si nu-mi dadea drumul la mana. Cu cealalta mana, pe care era un cap de mort, ma musca de tot ce prindea. Trebuia sa-mi dau seama ce om e din momentul in care m-a apucat de fund si de… altele. M-am speriat putin ca prea nu-mi dadea drumul si prea se uita Rambla la noi si ne poza. Eres mui hermosa, mui nush ce, mui altceva. Where from in Romania? Bucharest, zic. Aaa… nice. How do you say „what’s your name” in romanian? Io pic si-i zic si ma trage si mai tare de mana si-mi zice: Deci te cheama X! Aha! Si unde stai in Bucuresti? OMG OMG OMG! Roman! Yuck! Go away! OMG! Ma fura! Ma omoara! Fugiti! Mi-a promis ca ne vedem in curand in parcul tineretului. lol. Ca peste doo luni vine si el in tara. Bai, deci nu scap nicaieri. Ca tot ma trimitea Gogu aka Goja pe Passeig de Gracia sa vad romani. Na ca-s si mai aproape. And they bite. Nu ma voi mai apropia de statuile vii.

Oricum, Peculiaru a fost tare fericit ca a prins toata panica mea pe film. Poate ajung pe youtube.

In oras colcaie stirile si ziarele despre accidentul aviatic de la Madrid, iar de maine urmeaza doliu national. Am citit si eu un ziar despre asta si ma gandeam cum de au mai dat drumul unui avion care oricum avea probleme tehnice din cauza carora a intarziat decolarea si dupa ce pilotul incercase sa decoleze o data si n-a reusit. Si uite asa, peste 150 de morti. Doamne fereste!

In mod evident, dupa aceasta poveste, eu ma voi intoarce in Romania pe jos. Va dura ceva, dar si asa mor de frica avioanelor. Si nu mai stau nici in dreptul motorului ca daca explodeaza, ma face terci sigur.

Am mai observat o moda aici, in afara celei conform careia magazinele se deschid tarziu, se inchid la pranz, se deschid seara si se inchid iar devreme. In plus, o zi pe saptamana nu-s deloc deschise, iar unele sunt mereu inchise in august. Farmaciile sunt multe, majoritatea inchise. Dar ai suveniruri. Bon, moda asta se refera la pantalonii in vine. Dar nu ca cocalarii romani. Nu, deci in vine in vine. Adica la genunchi. Adica in chiloti, cu pantalonii la genunchi. Se aplica si la fete. E sinistru.

Oricum, ceva e foarte tare. Faptul ca e un oras bilingv. Adica daca nu stii spaniola, nu-i nimic. Totul e tradus si in catalana. Good luck with that.

La metrou totul e in catalana. S, desi ai zice ca nu difera mult, ei bine, difera. Ce e bine e ca la metrou nu te poti pierde. E fantastic de fain facut totul. Chiar daca atunci cand iei metroul mergi mai mult pe jos decat cu metroul propriu-zis, pentru ca au pasaje de te apuca durerea de cap si de picioare. Totul e perfect marcat. Statiile sunt pe culori, e plin de harti si de sageti. N-ai cum sa te pierzi. Evident, daca stii catalana.:D

Am descoperit un bar misto in care au o biblioteca pentru bookswap. Iei ce carte vrei, atata timp cat pui alta in locul ei. Erau carti din toata lumea acolo. Mi s-a parut o chestie misto de tot. Pana am ochit un ditamai Larousse. Gizas, cine se cara cu Larousse-ul dupa el? E ca si cum as fi venit eu cu DEX-ul sau, vorba lu’ Peculiaru’, cu Istoria Literaturii a lu’ Calinescu. Si ma intreb cat a cantarit la bagaj. Dubios…

Atat pentru azi. Adios!