Citeam pe blogul unui amic cum a fost intalnirea lui cu alti bloggeri si m-a apucat greata. Da’ o greata d’aia gretoasa, cu frisoane si transpiratii reci. Cand aud de oameni, mi se scoala paru-n cap si-mi ies bube pe maini.

Sunt atat de pornita impotriva oricarui individ in ultima vreme ca, daca as fi fost de fata, m-as fi vazut luandu-i pe toti la bataie. Nu-s antisociala, dar sunt intr-o perioada in care mi-e sila de oameni. Mi se par cele mai josnice forme de viata, cele mai neevoluate, cele mai jenibile. Ma apuca batzul cand va vad pe toti!

O sa ajung sa ma baricadez in casa, desi nici aici nu-i bine, ca am vecini. Sa nu mai dau ochii cu nimeni, sa nu mai aud minciunile tuturor si sa am metoclopramid la indemana in caz ca ma apuca iar greata.

Voi scoate telefonul din priza. Sparg mobilele cu un ciocan, schimb incuietorile si-mi iau o arma de foc. Care-mi adreseaza un cuvant sau imi iese in cale, moare. E pura evolutiei a anilor petrecuti in jegul asta de oras, alaturi de toate scursorile umane. Ce bine era acu cativa ani cand adoram sa cunosc oameni, sa stau de vorba cu ei, sa ii psihanalizez. Azi am ajuns la concluzia ca mare diferenta intre ei nu e si-i vad pe toti ca pe o apa si-un pamant.

Sa nu mai vad pipite si pitipoance, cocalari si toti taranii care au venit din Cocarlati si Tiganesti si si-au facut vila la bloc in Bucuresti. Peste tot pute a oameni, peste tot le aud vocile infecte si le vad fetele jegoase. Dar sunt tare prietenoasa, de altfel.:)

M-am rupt de multa lume ca sa nu comit crime oribile. Sper sa fie doar o faza, sa-mi revin si sa-i ucid pana la urma.

La polul opus e petrecerea afro la care am participat aseara. A fost o atmosfera fantastic de multiculturala si placuta. Mi-a fost dat sa vad un dans traditional irakian si am ascultat muzici cantate de africani faini. Am vazut copii mici si negri mai frumosi ca multi copii mici si albi. Erau veseli, alergau si se simteau bine. Am vazut si la ei o mama idioata care statea cu un nou-nascut in ditamai harmalaia, la ora 12 noaptea.

Oamenii astia stiu sa se distreze, sa manance si sa bea. Aveau dansatoare sumar imbracate care erau tare faine. Nu erau nici anorexice ca parasutele noastre, nici vulgare ca romancele.

I-am cerut barmanului cel mai bun cocktail pe care il stie. Mi-a dat un Orgasm. Bailey’s ma incanta mereu. Apoi m-am oprit la Marguerita. Si azi mi-a fost rau pentru ca, in capul meu, treaba cu amestecatul bauturilor era un mit. Se pare ca m-am inselat. Voi tranforma acest blog in „degradarea treptata a unei minti stralucite”. Pentru ca da, am o minte stralucita. Si pentru ca da, o iau razna in porcaria asta de tara. Daca nu m-as plimba cand vreau eu, daca n-as fi suficient de desteapta incat sa castig bine si de acasa, daca nu m-as duce la petreceri, daca nu m-as plimba noptile, daca n-as iubi si daca n-as scrie, as innebuni subit. Avand un IQ peste medie, sunt predispusa unei psihoze.

Am devenit extrem de antisociala, iar oamenii care ma inconjoara trec prin mii de filtre. Majoritatea se pierd pe drum. Sa nu mai vad zdrente de oameni!

Ma rog, cred ca o sa-mi treaca si o sa incep sa iubesc iar oamenii. Pana atunci, iubesc lucruri si cat mai putini oameni. Iar vecinul de deasupra mea, care a devenit o obsesie pentru mine, va avea un grav accident la cat l-am blestemat.

Ma mai uitam si la statisticile lu’ peste prajit cum ca natalitatea sade. Unde, frate? Ca e plin de bortoase cu varste cuprinse intre 10 si 40 de ani. Cum se plictisesc acasa, cum toarna un plod. Pacat ca nu stiu sa-l si creasca daca tot il fac. Si ieri, in drum spre Bucuresti, pe langa toate bodegile si restaurantele pe langa care am trecut, era cate o nunta. Nunta si pe teren viran, nunta in padure, mirese care se pozau cu o caramida, cu un copac, cu o floare, cu un boschetar, cu un pod, cu o baltoaca etc. Plin de ele. Numai divorturile au loc indoor.

Nu m-am nascut in lumea potrivita, in tara potrivita sau la timpul potrivit. Sunt o acritura.

Hai sictir!

P.S.: M-a intrebat cineva pe meebo daca sunt Marian. Hai ca asta-i culmea! Sunt Gelu toata ziua.