Asteptam liftul. Niciodata nu mi-au placut vecinii. Notiunea de „vecin” imi ciufuleste parul si ma face sa tremur. Da, antisocial i-as spune si eu. Dar ce social sa fie? Cu cine sa interactionezi? Sunt oameni de sticla si de plastic. De asta nu-mi plac vecinii. Oamenii inteligenti nu stau la bloc. Oamenii inteligenti habar n-am unde se duc.

Si asteptam liftul. Si cum este un lift vechi, venea greu si scartaia din toate incheieturile. Niste oameni de plastic care stau la parter se certau cu foc. Un el si o ea, batrani. N-au niciodata nici o expresie pe fata, nici un zambet, nimic. Sunt teleghidati si plictisiti. Cam ca majoritatea oamenilor pe care ii vad. Nu ma mai inspira nimeni. Traiesc printre decedati. Oameni tineri fara perspective, fara viata. Oameni batrani care nu fac decat sa se taraie de pe-o zi pe alta. E dezolant.

Si m-au apucat bufeurile. Valuri de caldura veneau si treceau, iar cand treceau, imi doream sa strang din dinti, poate asa nu mai reveneau. Dar nu era asa. Si incepusera sa fie din ce in ce mai dese.

Oamenii de plastic zbierau unul la celalalt cum ca si-au distrus viata impreuna, tineretea, nervii. Se acuzau reciproc de toate neajunsurile. Am urcat in lift. Si m-a apucat greata. Simteam gust de suc gastric in gura. Un tiuit in urechi imi asurzea gandurile. Imi venea sa ma scurg in casa liftului si sa mor acolo. Sau sa fug departe, dar peste tot ar fi la fel.

Asa ajunge majoritatea. Ne acuzam unii pe altii de toate nefericirile. Mereu exista alt responsabil. Regrete. Sila. Tristete. Urlete. Plansete. Durere. Lacrimi. Si apoi murim. Aruncam viata la gunoi si ne complacem in toate mizeriile pentru ca ne e frica. Pentru ca suntem egoisti si pentru ca nu avem incorporat curajul.

Liful era atat de mic. Aerul era inchis si apasator. Mirosea a jeg. Pe usa de la lift era scrijelita o „sugi …!”. Am inchis ochii si am numarat pana la 5, incercand sa fac sa dispara toata sila, greata, teama, jegul, vecinii si liftul.

N-a disparut nimic dupa ce am terminat de numarat. Totul era tot acolo. N-aveam aer. Picioarele mi se scufundau in podeaua liftului si peretii se prelingeau peste mine. Nu puteam sa mai fac nici un pas. Nici nu aveau unde. Voiam sa tip, sa apas haotic pe toate butoanele. Sa cada liftul. Sa explodeze blocul. Sa moara vecinii. Sa vina un fum verde care sa faca totul sa dispara.

Vreau o tigara. O tigara m-ar linisti. Asta daca nu m-ar face sa vomit. As vomita o bucata de sunca. Am chef sa vomit sunca. Dar n-am mancat sunca. Alta suparare. Vreau sa vomit vecini. Dar n-as putea niciodata sa mananc vecini. Sunt atosi. Pana la urma am vomitat guacamole. Se confunda cu peretii si cu podeaua liftului. Vreau benzina sa dau foc. Sa arda tot.

Si liftul se facea din ce in ce mai mic. Era sudoare pana la gat. Urma sa mor pentru ca nu stiu sa inot si nici n-am loc. Mi s-au infundat urechile si nasul. Respiram pe gura. Macar nu mai simteam mirosul de jeg, de vecini, de dezastru si de vieti irosite.

Plamanii mi s-au colabat. Ochii mi-au iesit din orbite. Limba imi atarna in sudoare. Plutea nestingherita. Era alba cu pete verzi, de la voma.

Mana dreapta imi era paralizata si cu stanga trebuia sa tin usa liftului. De ce o tineam? Ce se intampla daca dadeam drumul. Mi-am taiat mana dreapta si mi-am pus-o cu stanga peste gura. Mi-am bagat limba la loc. M-am izbit cu capul de butoanele liftului pana a pornit alarma. Dar vecinii n-au auzit-o. Ca-s toti de plastic si-s toti morti. Sa mai moara o data. A auzit-o totusi vecina de la 4. Ea sta mereu calare pe vizor. Ca un sobolan infect, fara viata si fara ocupatie. Gadila mereu vizorul cu mustatile albite.

S-a auzit un ZBANG din senin. Dar nu era din senin. Era din lift. S-a oprit liftul. Sobolanul era in fata usii. L-am inundat cu sudoare, voma, sange si bucati de plaman. L-am batut cu mana mea dreapta pe care am aruncat-o apoi pe scari. Femeia de serviciu aduna voma intr-o galeata crapata.

M-am tarat pana in casa si am inceput sa cotrobai prin toate sertarele. capul imi ramasese in lift. Am gasit medicamentele. Dupa 1 minut de la administrare, voma a intrat la loc in mine, mana s-a lipit la loc, plamanul s-a umflat, liftul a plecat la parter si sobolanul a intrat in casa lui, la loc, la vizor.

M-am linistit.