Titlul nu vine de la nimic. Adica vine de la „legatura”, nu de la James Bond, dar n-are nici o legatura cu nimic. Acest post este unul in care voi abera mult. In principiu pentru ca mi-e dor sa mai scriu si n-am timp nici sa-mi pun gandurile in ordine. De fapt am timp, dar il folosesc in functie de prioritati. Ar fi si grav sa fie blogul o prioritate.

Vreau mult de tot si ma mananca sa scriu despre un anumit blogger care-si traieste viata prin, din si oe blog, scriind 10 posturi pe zi despre chestii care nu intereseaza pe nimeni. Da 1000 de mass-uri pe zi in care anunta ce balarie a mai scris. Emite live pe blog, comentand chestii, mai ales nimic. Am incercat sa il ascult o data, dar nu inteleg nimic din ce spune pentru ca nu deschide gura cand vorbeste. Face review-uri blogurilor, despicand firul in patru de parca ar interesa pe cineva ce parere are el sau oricine altcineva despre feed-uri in general etc. Deci n-am putut sa-mi tin gura si deja am zis prea multe. Ia sa va vad, se prinde cineva despre cine vorbesc?:D In plus, se lauda cu o meserie inca onorabila, iar eu fiind in bransa, nu pricep cum are atata timp pentru nimicuri. Dar in fine…

Vreau sa scriu despre ce inseamna medicina si sistemul sanitar in Romania, ce merita si ce nu, de ce, cum si cand. Sunt multe de zis si de multa vreme vreau sa scriu despre asta, insa va mai dura ceva.

Vreau sa scriu si despre presa din Romania si despre ce fel de oameni ajung sa detina functii de top-management.

Vreau sa vorbesc despre CS-ul de la noi si lipsa pretentiilor romanului, despre impactul acestora asupra calitatii serviciilor si de ce nu se va imbunatati nimic prea curand.

Romanul e toapa, iar eu voi emigra cand imi termin treburile pe aici.

Mai nou, am aflat ca nici grecii nu-s mai brezi. S-a deschis un nou centru de… chestii in Bucuresti. M-am dus astazi sa-mi iau cate ceva. Am platit cu cardul, tranzactia s-a efectuat, am semnat si nu-mi dadeau produsele. Am stat cel putin 50 de minute si m-am uitat la ei. Erau unii care balmajeau ceva in greaca, lucru care nu ma ajuta deloc si eu nu intelegeam de ce nu pot sa plec de acolo. Mi-au trecut produsele pe la 5 case diferite, dar cum stam prost cu tehnologia, am aflat ca le dadea nu stiu ce eroare si nu-mi puteau da bon fiscal. Erau si 2 casierite romance care nu vorbeau nici romana bine, daramite greaca sau, doamne fereste, engleza. Nimeni nu se intelegea cu nimeni, iar eu nu mai puteam de bonul lor fiscal.

Intr-un final, si-a cerut o grecoiaco-romanca scuze, foarte amabila. Era mult prea draguta asa ca n-am putut sa ma supar. In plus, sunt mai relaxata decat eram pana acum pentru ca lucrez de acasa. Hahaha! Lucrez de acasa… e cea mai tare chestie inventata vreodata, lucrul de acasa. Asa ca i do the cha-cha every day. Revenind, am vazut acasa ca mi-au pus in punga 9 servetele umede (probabil ca sa am cu ce sa-mi sterg transpiratia de pe frunte dupa ce astept 7 ore sa-mi de produsele pe care le-am platit acum 2 zile), 3 brichete, 2 pixuri, o balarie din aia de pus pe ochi noaptea… n-am inteles niciodata la ce foloseste treaba asta. Adica noaptea e oricum intuneric, la ce sa-ti mai pui o banda pe ochi? Plus ca nu poti clipi, te apasa ceva pe ochi, nu stii cine se poate strecura sa te sugrume in somn. In fine. Si un gel de dus. Simpatici oameni. Putin cam dezorientati, dar n-am putut sa ma supar pe ei.

Vara asta am de gand sa ma plimb temeinic. Ca there is actually life out there, am observat si eu saptamana asta. Adica in spatele teancurilor de carti si a jobului, lumea traieste. Am avut un soc… afara e soare, unii chiar au timp sa se plimbe. N-am mai citit de placere o carte de… anul trecut. Nu mi-am mai gatit ceva sau n-am mai mancat ca lumea de… anul trecut. Acum nu stiu decat semi-preparate, red bull-uri si alergaturi. E frumos asa, n-am de ce sa ma plang. Dar parca as sta si pe o banca in parc.

Va doresc o vara frumoasa, plina de soare si bucurii. Sa va faceti timp si pentru voi. E mai presus decat orice. Si am sa mai scriu si despre asta intr-o buna zi.