Nu cred ca este nici un secret faptul ca nu e mizerie de tara pe care o urasc mai mult decat urasc Romania si nu e zoaie mai imbacsita ca romanul.

Cu prima ocazie, emigrez in Uganda, imi fac o casa in copac si mananc pamant. Sigur voi fi mai linistita decat in tara noastra fantastica si ugandezii, sau cum ii cheama, nu pot fi mai rau decat romanii.

Romanii sunt niste rudimente. Ei nu se pricep, in principiu, la nimic. Nu-s in stare sa faca nimic ca lumea. Partea proasta este ca tot incearca. Nici macar din maimuta nu mai cred ca ne tragem. Maimutele sunt chiar inteligente.

Daca ar fi sa fac un top al joburilor pe care le fac cel mai prost romanii, ar intra absolut toate, dar, in acest moment, pe primul loc as pune Customer Service-ul. Deci suntem bestiali la partea asta.

Chelnerii au un bun simt de nu-ti vine sa crezi. Vrei sa comanzi ceva? Du-te frate intr-un loc unde exista cineva caruia ii pasa ce vrei tu. Chelnerul are mereu o zi proasta, e suparat si deranjat de faptul ca ai indraznit sa il pui sa faca un drum pana la bucatarie. Si, culmea nesimtirii, ii mai ceri si nota. Din cauza multitudinii de complexe, datorate celor 12 clase lipsa, te privesc inmarmuriti cand li te adresezi. Adica tu, client ordinar, te uiti la mine de parca as fi chelner? Crezi ca esti mai bun ca mine? Sa vad io cine-i mai bun cand iti trantesc un scuipat in supa de taitei!

Taximetristii sunt alta minune a Romaniei. Deci nu numai ca-s cei mai tari, pentru ca au Logan, dar sunt si super importanti si ocupati. Si, cum se grabea Peculiar intr-o dimineata, da sa ia un taxi din STATIA DE TAXIURI! Stii, acolo unde e statie, e mai multe taxiuri. Si era asa, vreo zece. Toate marcile posibile… meridian, cobalcescu, leone etc. Care de care mai taximetrist.

Alege Peculiar un taxi din cele minim 10 si intreaba, din politete, daca e liber. Era liber, in mod evident, dar am zis sa nu ma trantesc ca la tara. Raspunsul vine, tipic romanesc, „NU!”. Cum adica nu? Adica cum trei sa arate un taxi liber daca asta e ocupat? Ma uit in fata, nimeni. Ma uit in spate, nimeni. Era liber.

L-am observat ca era cu cafeaua intr-o mana si cu japita de Libertatea in cealalta. In mod evident, el era ocupat, nu taxiul. Insa intrebarea mea fusese alta. Nu-i nimic, zic. Alt nesimtit. Dar de ce sa-mi stric eu ziua? Iau altul, doar am de unde alege.

Da, am de unde alege. BA NU! Pentru ca, vezi tu, statia de taxiuri nu e locu’ ala de unde iei tu un taxi, ci locu’ in care se intalnesc toti taximetristii, isi beau cafeaua si se uita la poze cu labiile proaspat marite ale Simonei Senz(/s)ual. Si se rad. Ca ei n-au treaba. Ah da, si fac glume prin statie. Si, la cele 2 clase si un permis cat. B, ce glume in afara de „Hahaha! Ai vazut ce numar are ala la masina? hahaha! Ce ratat!” poate avea un taximetrist? In momentele de maxima plictiseala, se bipaie prin statie si se joaca. „Hai ba sa numaram benveurile care trece pe langa noi! Ha ha, sa vezi ce o sa mai ne amuzam!”, „Tarane, le numaram numa p’alea albe.”. „Care numara mai multe castiga”. Haha!

In mod clar, nici unul din cele 460 de taxiuri nu era disponibil. Pentru ca soferii aveau treaba.

Din categoria „azi m-a scos din sarite”, o introduc pe vita de la curatatorie. Pentru ca mimoza aia habar n-are cine-i plateste salariul, o informam acum. Eu si toti clientii! Si, auzi, fata, stii cine poa’ sa te dea afara? Tot io, fata! Si daca nu mai ai slujba, mergem la mine, in fata blocului, si mancam seminte ca proastele. Lasa fata, mai bine asa, ca oricum nu esti in stare sa faci o treaba pe care si o gaina cu un singur picior si fara ochi ar fi in stare sa o faca.

Ma intreb cate haine distrug spalatoriile zilnic. De fapt, vacile care lucreaza acolo. Nu inteleg de ce te angajezi sa faci ceva ce habar n-ai cum se face. Du-te fata si da cu mopu’ ca acolo n-ai cum sa gresesti asa tare. Am zis sa fiu si io verde si mi-am dus o haina la o spalatorie ecologica. Acu, sa ma ierte cine-o fi, dar nu scrie pe usa ce e aia ecologic la ei. Adica care sunt, mai exact, metodele prin care mi-au curatat ei haina? Nu de alta, dar captuseala este facuta praf si-s curioasa cum au reusit. Adica se plictiseau si au inceput sa traga de ea si sa se invarta? Io zic ca ar fi fost mai amuzant daca luau un cutit.

Din nefericire, nu am luat eu haina de la curatatorie caci acea panarama si-ar fi pierdut inalta functie de maturatoare cat ai zice „mori!”. Din alta nefericire, azi nu am cum sa ajung acolo. Dar, din fericire, am suficienti draci incat sa fac tot posibilul sa ajung in zilele urmatoare si sa o sufoc cu captuseala ramasa.

In plus, as vrea sa vorbesc si cu patronul, daca nu e si asta vreun Gigi Becali, sa-l intreb de ce si-a deschis el o spalatorie de jucarie si ce anume doreste sa obtina din asta. Daca vrea faliment, il ajut cu cea mai mare placere. Iar pe mimoza o intreb simplu si raspicat: „Matale vrei sa mai lucrezi vreodata intr-o spalatorie?” (Haha, mereu mi-am dorit sa zic asta.).

Serviciile, in absolut orice domeniu, in Romania, sunt jenibile. Mi-e sila de toate lucrurile care nu merg niciodata, la nici un nivel. De la curier care n-are chef sa livreze un colet, de la faimosii Mobexpert, Neoset si alte tampenii asemanatoare care, la preturile care este, mai au si tupeul sa nu livreze la timp… si pana la leaderii care habar n-au sa conduca o echipa, pana la jurnalisti care habar n-au sa scrie un articol, pana la specialisti care nu au nici macar bazele domeniului in care sunt specialisti etc.

Nu suntem in stare de nimic. Da, mai exista, pe alocuri, cate unii care se mai pricep la cate ceva. Dar aia or sa moara in curand. Si gata. Prostia e pretutindeni, dar in Romania migreaza toata. Aici se strang ultimele gunoaie, cele mai puturoase si mai infecte forme de viata.

Chiar ca Romania, simply surprising… si, traducerea adaptata, vorba lui Turcescu, Romania, nu-ti vine sa crezi…