Multa treaba, trezit cu noaptea-n cap, imbracat pe intuneric, fugit printre claxoane la birou, bajbait dupa cafea, lucrat cu soarele-n ochi si cu o migrena, suflat nasul din cauza alergiilor, terminat treaba, luptat cu somnul in scaun, spent quality time after work, ajuns acasa noaptea.

Fornetti ma are client fidel de cateva saptamani incoace. Automatul de cafea mi-e cel mai bun prieten, in fiecare zi. Telefonul s-a transformat in doua telefoane care suna mai des decat mi-ar placea. Oamenii s-au inmultit si toti vor ceva. Weekendul reprezinta un scurt timp in care sa planuiesc ce se va intampla in saptamana care vine.

Alergata, obosita, nedormita si nemancata, intra Peculiar in casa, intr-o seara frumoasa de joi. In sfarsit, liniste. Se descalta, se dezbraca si aude niste voci. De cand n-am mai fost acasa, cati s-au mai mutat cu mine? Cine sunt si de ce vorbesc in engleza? Deodata, in linistea sparta de vocile speriate, vad sursa lor. Erau niste oameni intr-o cutie. Si asa mi-am amintit ca exista televizor in casa mea.

Fara vlaga si cu o lene aproape nesimtita, ma las captivata de aparatul de a carui existenta prafuita uitasem de atata vreme. Ma trantesc in fotoliu. Era un film cu niste oameni in apa. Si pareau atat de reali. Parca erau acolo, cu mine.

Imi aprind o tigara si-i urmaresc. Erau unii care plecasera pe apa, s-au apucat sa fara scufundari si au uitat sa coboare scara.Thus, se inecau. Ochii lipiti de ecran imi sunt subit dezlipiti de o fiinta care trece prin fata cutiei mele proaspat descoperita.  Imi amintesc ca nu locuiesc singura. Dar cand am uitat? Frumoasa surpriza.

Trei femei si 3-4 barbati se zbateau in apa, gandindu-se cand ii va gasi cineva, cum vor muri, daca vor muri si cand. Atmosfera era incarcata, parca simteam si apa rece, toti tremurau. Eram atat de prinsa de poveste.

Deodata, un alt yacht trece pe langa ei. Incep sa dea din maini si sa strige. In zadar. Pe yacht erau niste femei goale care dansau.

„Bai, fiti atenti! Astia mor inecati! Gizas, opriti!”

„Dan, i don’t wanna die! Heeelp! Heeelp!”

OMG, deja trec pe langa ei definitiv. Nu au vazut ca n-au cum sa urce inapoi in barca. Au crezut ca se distreaza. Alo, inapoi!

„Am platit rata la banca si am vorbit cu X. I-am zis ca o suni tu maine sa-i dai detaliile de care are nevoie.”

Ce? Nu vezi ca astia mor aici? Mor oamenii pe capete si tu-mi zici de banca? Ce banca? Ce detalii? Lasa-ma acum.

Incep sa dea vina unii pe altii. E vina ta ca ai uitat sa cobori scara. E vina ta ca ne-ai adus aici! Incep sa se intoarca unii impotriva celorlalti. Se iau la bataie din senin. Sange!

Aoleu! Astia se omoara inainte sa moara!

„Am vorbit sa mergem sambata in vizita la M. I-a nascut nevasta un baietel atat de simpatic.”

Ce? Da-te din televizor! L-a injunghiat? A murit? Ce se intampla? Da-te!

„Esti putin atenta?”

Nu vezi ca se omoara? Lasa-ma cu prostiile!

Unul din ei avea un cutit. L-a injughiat pe celalalt. In scurt timp, injunghiatul a murit. Cutitul s-a dus la fund. Aveau nevoie de el. Iar se cearta. Iar tipa. Aoleu, o sa se omoare intre ei. Incep sa se roage. Ma lasati cu rugaciunile? Faceti ceva! Nu arunca nimeni din cer o funie dupa voi daca va rugati!

„Am pus eu asternuturile albastre la spalat. Ai cumparat Cocolino?”

Ce? Da-te! Taci putin! A coborat ala dupa cutit si a dat cu capul de barca. Of, moare si asta. Cred ca una din femei e nevasta lui. Aia care plange de rupe. Aia de se uita ciudat si furios e amanta.

„Mi-ai luat si mie un pachet de tigari?”

Fumezi cam mult. Aaaaa!

„Ce e?”

Ce e? Taci! Ia uite! Ii curge sange din urechi. Nu-i a buna. Ailalta a plecat in larg. Altul a zis ca „Ma duc mai incolo. Am nevoie de spatiu sa ma reculeg.”. That was funny. You have all the space in the world. Asta e film din ala unde mor toti si te oftici la sfarsit ca te-ai uitat degeaba, mi-am zis.

„Ma duc sa iau tigari.”

Staaaai! Ia uite! Au gasit un ciob! Poate scapa! Cum poti sa fumezi in astfel de momente? Parca esti Politia Romana.

„E un film. Realizezi asta, nu?”

Cum poti sa vorbesti asa? Nu vezi ca mor aici, cu noi? Da-te! Da-te! Gata, a murit si asta.

Femeia plange si urla. N-am apucat niciodata sa-i spun ce simt. Nu stia ca-l iubesc. Ooo! Uite ce trist. Imi vine sa plang. Ce viata de tot rahatul. Traiesti si astepti momentul potrivit. Dar nu exista niciodata momentul potrivit. Si nu stii niciodata cand se termina.

„Hai sa dormim.”

Dormi tu! Doamne, cata indiferenta!

Pana la urma, ala de se simtea vinovat baga ciobul in barca si cealalta care n-a murit se urca peste el, ii face mana praf si ajunge pe yacht. Coboara scara. Pe yacht era fetita ei care plangea de foame. Fuge la ea.

Ala se simte vinovat si se indeparteaza de barca. Vrea sa moara. Ea isi aminteste de el. Se intoarce dupa el. Aoleu, sare in apa! Il aduce inapoi.

N-am inteles pana la urma cine a murit, cine a trait si de ce. N-am vazut nici inceputul. N-am inteles mare lucru. O fi vreo reluare?

Cum se chema filmul? Si ce-i cu rata la banca? Cine a nascut si de ce ai face asa ceva?

Aia a ramas singura. El a trait vinovat. Copilul nu stiu ce a patit. Restul a murit. Ce viata nasoala. Nu ma mai uit niciodata la televizor!