Persoane extrem de sociabile, care dau mai degraba intr-un comportament dincolo de politete, adesea vulgar si respingator. Sunt acei oameni, barbati sau femei, dar mai ales femei, pe care nu-i cunosti prea bine, dar, circumstantial vorbind, esti obligat sa stai in preajma lor. Si incep sa-ti povesteasca si sa povesteasca si nu se mai opresc. Si in 5 minute le cunosti toata viata, mai mult sau mai putin fictiva.

Toti oamenii care ii inconjoara le cunosc toate detaliile picante. Dar ce ma scoate si mai tare din sarite, in afara faptului ca viata lor personala este cat se poate de publica, este faptul ca tin mortis sa-ti povesteasca evenimente cu multe personaje, personaje pe care tu nu le cunosti si nici nu le vei cunoaste vreodata. Oameni care au toti nume si functii, nu stii exact ce importanta au, dar sunt permanent noi in orice discutie. Mai grav e atunci cand persoana cu aceste dereglari iti este ceva mai apropiata si incepi sa intrebi cine-s toti indivizii din povestile auzite. Initial, astepti raspuns. Cand i-ai invatat pe toti, vezi ca mai apar altii, si mai noi. Intrebi si de acestia. Ulterior incepi sa-i incurci. Pe urma te enervezi. Apoi iar apar altii si te lasi pagubas.

A: Buna, eu sunt Miruna.

B: Buna, incantata. Ce faci?

A: Uite am fost cu Misu la un suc si ne-am intalnit cu Dan, care era cu Mirela si am plecat toti la Tom, dar eu am mers acasa repede ca ma sunase Ion.

Ooook… Cine e Misu? Cine e Dan? Restul? Dar tu?

C: Ce faci, mai? Ai zis ca ma suni ieri.

D: Da, scuze. Am fost ocupata. M-am certat cu Relu.

C: Ah… (searching searching… no Relu found) Cine e Relu?

D: Cum cine e Relu?

C: (ok, gafa?) Pai nu cred ca stiu cine e Relu.

D: Ah, da, nu-l stii pe Relu. Relu e fratele lui Marcel.

C: Ah… fratele lui Marcel. Si Marcel cine e?

D: Hai mai, Marcel e coleg cu Irina, vecina lui Mihnea, colegul lu’ sora-mea. Suntem super buni prieteni.

C: Ok, nu mi-ai mai zis de ei.

Stai apoi sa-i indosariezi. Deci Relu, Marcel fratele, Irina, colega lui Marcel, Mihnea e vecin cu Irina si e si coleg cu sora ei. Si sunt super buni prieteni, chiar daca n-ai mai auzit pana acum de ei. Ii repeti, ii inveti, nu-i cunosti, va intalniti iar.

D: Buna. Uite caut un cadou pentru Doru.

C: (Ete na! Altul?) Doru cine mai e?

D: Varul lui Anton.

C: WTF?! Sa mai intreb cine e Anton?

D: Anton e prieten cu Irina, ti-am mai zis de ea.

C: Da, Irina, wow, de Irina am mai auzit o data.

D: Da, suntem toti prieteni din copilarie.

De unde ii tot scoti? Cu toata lumea esti prietena. Dar toata lumea e prietena cu tine? Si data viitoare apar altii noi. Si tot asa. Si iubitii sunt in numar de 10, amantii sunt si ei 15, prietenilor le-ai pierdut numaratoarea. Ce mai, esti inconjurat de oameni si toti iti sunt familie.

Dar sa nu cumva sa te intalnesti cu cel mai bun prieten, Anton, cel care are o pasiune pentru persoana in discutie, si sa realizezi ca Anton nici nu stie bine cum o cheama.

Sunt acei oameni care se gudura pe langa orice persoana de sex opus. Sunt acele persoane care si-au pierdut simtul penibilului, sunt total singure, n-au de fapt niciun prieten, nimeni nu-i iubeste, nimeni nu-i vrea, au mereu probleme grave de sanatate, incurabile daca se poate, si-s in stare de orice numai sa fie in centrul atentiei. Se intorc acasa la cele 3 pisici care sunt de fapt Anton, Irina si Relu. Doru and co. sunt de fapt prieteni imaginari. Toate experientele lor sexuale si non-sexuale sunt inexistente. Frustrarea este maxima si complexele baltesc in ale lor minti.

In plus, sunt persoane extrem de razbunatoare. Sa nu cumva sa zici ceva rau de Doru si sa nu cumva sa nu-i mangai cand sufera din cauza problemelor lor inexistente. Sunt vesnicele victime, dorite de toata lumea. Sunt de-a dreptul suparate ca sunt asa stresate de toti „prietenii”. S-au saturat sa fie asa importante si cautate. Au 10 telefoane pe care si le tot inchid ca sa scape de agresiunile celor care de fapt nu-i suna niciodata. Si in final se intorc acasa.

Si casa e goala.