Vesnicul barbat-de-casa doreste si incearca din rasputeri sa gaseasca o prostituata pe care s-o iubeasca pana la adanci batraneti. Desigur, prin prostituata e bine sa se inteleaga de fapt orice femeie relativ josnica, fara prea multe sanse de reusita in viata, extrem de damaged, posibil not too smart. Poate ca prostituata mea nu e cea mai frumoasa metafora, insa este suficient de relevanta, zic eu.

Barbatul nostru salvator culege prostituata si i se dedica in totalitate. Tot ceea ce doreste este sa o transforme in nevasta si mama perfecta. Lucru care bineinteles ca nu se va intampla niciodata, dar incercarea moarte n-are, nu? Ei bine, cam are si moarte pentru ca niste ani din viata irositi si o epuizare psihica permanenta nu-s tocmai treburi placute, chiar daca ar trebui sa serveasca unui scop nobil.

Prostituata nu va fi niciodata o fecioara inocenta asa cum nici magarul nu va fi vreodata gaina. Nu-mi pot explica ce este treaba asta salvatoare atat de bine inradacinata in natura umana. Si acum vine partea in care regret ca n-am studiat psihologia cu acte in regula. Intorcandu-ma la magar, nu este vorba de schimbare, chiar daca si aceasta se numara printre prea sus situatele scopuri in viata unei femei in special, a omului in general. Schimbarea celui de langa tine este in sine o tentativa sortita esecului. Cu toate ca semne de confirmare exista inca de la bun inceput si inca din vremea lui Pazvante Chioru’, omul nu se lasa. Este mai mult vorba de vindecare, reparare, salvare.

Si acum intreb eu: Ce e in capul vostru de va imaginati ca puteti aduce pe cineva pe drumul cel bun? Si drumul asta bun e o chestie relativa si subiectiva. Ce har aveti voi de va imaginati ca puteti schimba mentalitati si dorinte?

La femeie as intitula acest sindrom „sunt suficient de deosebita”. Sunt suficient de deosebita incat sa-l schimb, incat sa-l determin sa ma doreasca numai pe mine. Nu conteaza ca el se culca cu doua femei pe seara. Eu sunt suficient de deosebita incat sa nu-si mai doreasca pe altcineva. Mi-a spus ca ma iubeste. Rezulta ca se va schimba. Rezulta ca merit. Rezulta ca-s proasta si-l cred. Nu conteaza ca e alcoolic de 20 de ani incoace. Daca vrea sa ramana cu mine, se va lasa de bautura.

In ultima vreme vad cum se aduna din ce in ce mai multe femei care-si inchipuie ca pot schimba lumea prin farmecul lor natural. Deseori, cel mai evident raspuns este cel corect. Cel mai simplu raspuns este cel corect. Insa femeia cauta si scormoneste pana gaseste raspunsul care-i mangaie cel mai mult sufletul ranit. Si se dedica in continuare.

Ce mi se pare si mai imbecila este dorinta de a pune mana pe un bad guy pentru a-l transforma in good guy. Si ce daca nu-i marriage material? Si ce daca n-are principii si credinte? Si ce daca are principii si credinte si-s false? Daca a fost cu atatea femei si pana la urma pe mine m-a cerut de nevasta inseamna ca s-a hotarat sa se schimbe, s-a hotarat sa se cuminteasca. Therefor, i’m so special. News flash! Da, poate ca esti speciala, insa nimeni nu e atat de special. Te-a luat de nevasta pentru ca asa e comod, pentru ca esti probabil suficient de proasta incat sa inchizi ochii in fata scaparilor lui. Nu inseamna ca se va schimba, nu inseamna ca isi va dori altceva. Inseamna doar ca o garantie e buna.

Baga-ti mintile in cap si vezi-ti de viata ta. Toata lumea minte si toata lumea e egoista. Nu vei „salva” niciodata pe nimeni. Oamenii nu isi lasa pasiunile inabusite. Nu te mai uita la atatea telenovele. Nu esti Miramar/Marimar/whatever si nu te va lua Juan Carlos de sotie pentru ca esti cea mai stralucitoare dintre stele. Jose Fernando va fi alcoolic toata viata.

Ce-ar fi sa-ti canalizezi energiile in directii productive?