Sambata fiind, Peculiar s-a gandit sa doarma pana se trezeste. Asa ceva nu se intampla niciodata in viata lui Peculiar. Evident, din obisnuinta, s-a trezit pe la un 7. S-a culcat la loc in speranta ca va mai dormi. Nici acest lucru nu se intampla de obicei. De altfel, nici acum nu s-a intamplat. S-a rostogolit Peculiar in pat pana pe la ora 10. Intr-un final s-a trezit nervoasa ca n-a dormit cat si-ar fi dorit.

Nu stiu ce face un om normal intr-o zi de weekend, dar Peculiar a lucrat pana la ora 19:30. Acum tremura de nervi, dar isi va reveni de indata ce se va culca iar si se va enerva ca nu poate dormi mai mult.

Peculiar este sunata si certata de toate cunostintele si prietenii. De ce? Pentru ca sta prea mult cu nasul in treaba si ignora ce se petrece in jurul ei. Peculiar e workaholic.

„Nu esti sanatoasa! Nu vezi ce faci? Nu te-am mai vazut niciodata asa stresata! Relaxeaza-te!” – Nu zic ca nu-i adevarat, dar nu pot spune nici ca exista cineva care sa faca treaba in locul meu. In fine, asta e la ordinea zilei.

Cum a inceput Peculiar ziua? Cu o cafea mare, tigari si o factura. Pentru ca ieri era o coada de nedescris la banca si pentru ca Peculiar mai avea si alte treburi urgente, n-a avut timp si rabdare sa stea 2 ore la coada. S-a uitat ea la program si a vazut ca poate rezolva si sambata. Si asa a venit ziua de sambata. Dupa tigari si cafea, Peculiar da o fuga pana la banca. Nimeni acolo. Bun. Perfect. Suferim penalizari. Trage ea de usa, nimic. Ar fi pus si un picior pe perete ca sa forteze intrarea, dar s-a gandit ca, pe langa penalizari, un dosar penal nu ar fi prea bine venit. S-a calmat, a dat un telefon prin care a informat ca ea nu mai plateste niciodata facturi.

In drum spre casa, Peculiar a avut o revelatie. Numai ieri n-a fost decembrie. Deci de asta era inchis la banca. Si ea habar n-avea ce data e azi. Daca eu lucrez de 1 decembrie, bancii ii e jena? Si asa n-am inteles ce e cu banca aia. Europe Credit Bank nu stiu cum… oricum, tare obscura mi se pare. Dupa parerea mea, a fugit cu banii. Nu-mi place sa vorbesc la persoana a treia despre mine asa ca voi inceta. Incep sa ma intreb ce tulburari schizoide ma pasc.

Am pierdut niste timp sperand sa platesc banca inainte sa-mi ia casa, dar am recuperat. De la ora 11 pana la ora 19:30 nu m-am ridicat de pe scaun. Nici nu stiu cand a trecut timpul. Ideea e ca foarte sanatoasa la cap nu sunt.

M-am certat cu oamenii pe care-i gestionez si nu pot sa-mi vars aici amarul pentru ca unii mai si citesc. M-am certat cu seful. Ii detest atitudinea. Iar nu pot sa spun mai mult ca si el citeste. Aceste randuri might get me fired. Poate cu ocazia asta apuc sa dorm… macar in weekend.

As scrie eu multe, dar e prea public blogul meu. Am un feeling ca-l voi muta in curand. Sau il voi inchide. Sau il voi lasa asa. Sau whatever si scriu tot despre tot.

Oare cum mai arata lumina zilei? Cum e sa dormi bine? Cum e sa te hranesti? Nu-mi mai amintesc ce si cand am mancat ultima oara. Astazi sigur n-am mancat. Am baut cafea, Pepsi si am fumat. Duc o viata sanatoasa. In caz ca te astepti sa arat precum traiesc, ai dreptate. Nici in oglinda nu m-am mai uitat de… azi nu m-am uitat sigur. Am un feeling ca arat mai batrana cu 10 ani asa ca mi-e frica sa verific.

Da, sunt obsedata! Sunt obsedata si perfectionista! Nu suport greselile si nu le accept din partea nimanui! Nu-mi plac oamenii delasatori si pupincuristi. Nu-mi plac oamenii docili… desi eu am nevoie si de astfel de oameni. Nu-mi place sa dau ordine si nu-mi place sa mi se dea ordine! Am ajuns sa dau ordine. Nu-mi place atitudinea „Eu sunt cel mai destept, ceilalti sunt prosti.”. Nu-mi plac treburile neterminate si facute prost. Nici macar cele mediocre nu-mi plac. Da, nu sunt niciodata multumita pentru ca mereu e loc de mai bine. Sunt obsedata! Si-s pusa pe pilot automat. Am devenit un robot. Cum reusesc? Nu stiu.

Pana la ora 19:30 am fost obsedata. Cand am trimis treaba terminata, in momentul in care am apasat pe „send”, s-a aprins bradul din Piata Unirii. Si mi-am amintit cum era sa-mi rup ieri picioarele intr-o groapa de 3 metri, situata in mijlocul trotuarului. Dar bine ca avem brad atat de luminat incat ma astept sa pice curentul in toata tara in urmatoarele ore. Cred ca asta ar fi solutia. M-ar ajuta si pe mine sa dorm.

De fiecare data cand muncesc prea mult spun ca „Gata!”. Si tot eu o iau de la capat, chiar daca mi se spune din toate partile acelasi lucru. Pana si seful meu (ce urat suna! eu n-am sef!) a ajuns sa-mi spuna sa ma mai calmez. Dar nu pot. Nu exista. Daca ma calmez, nu mai face nimeni nimic. Boom! Moare tot! Murim de foame! Pac! Trosc! Eu oricum sunt low maintenance. Daca am bani de tigari, sunt multumita.

In fine, sper ca aceasta perioada sa moara cat mai repede ca a ajuns lumea sa nu ma mai recunoasca. Eu sunt un om calm. ma rog, eram. Dar voi fi din nou.

Vreau sa spun ceva, aici, in vazul tuturor. Dar sa nu ma luati in serios.

Imi dau demisia! Imi place ceea ce fac, dar renunt! Mananc din gunoi, jur! Traiesc pe un capac de canal! Descurcati-va singuri! Pe mine nu ma mai intereseaza! Eu o sa dorm, o sa ma duc la coafor, la cosmetica, la manichiura, o sa calatoresc, o sa iubesc si o sa scriu pe blog! Vreau sa ma plictisesc, da? Vreau sa stau degeaba! Vreau sa fiu neproductiva! Sa consum mereu mai mult decat produc! Uite asa! Die die die! Si vreau sa vorbesc cu mama live, nu pe yahoo.

Hiuuu… gata. That felt good. Am vrut doar s-o spun. M-am linistit.

Noua mea viata incepe acum. Ma duc sa-mi gatesc ceva bun. Ba nu. De ce sa gatesc? Sa gateasca altii pentru mine! Si aici intervine un telefon catre cineva drag pe care-l voi ruga sa-mi faca o vizita. Vreau sa beau un vin bun si sa fac o baie lunga si fierbinte. Vreau sa ma trezeasca iubitul si sa ma intrebe ce planuri am pentru noua mea zi. Si eu sa spun „N-am nimic de facut! Astazi cred ca ma plictisesc!”. Maine voi obosi de plictiseala. Voi zace atat de mult incat voi casca din toti rarunchii. Voi sta atat de mult in pat incat voi intepeni. Voi manca atat de mult incat mi se va face rau. Imi voi inchide atat de tare telefonul incat nu ma va mai suna nimeni. Ah, asta nu cred ca am anuntat. Anunt acum! Maine voi fi pe alte meleaguri. Nu voi avea semnal la telefon. Ba mai mult, mi-am pierdut telefonul. Si m-am mutat. Si nu mai am nici internet. Mi-am donat si calculatorul.

Asa ca nu te mai plange ca te plictisesti ca-s oameni care ar da orice sa se mai si plictiseasca din cand in cand. Vreau 2 zile pe saptamana in care sa ma plictisesc. In rest, muncesc si alerg cu drag. Aceste randuri sunt un protest! Nu mi-e clar impotriva cui, dar sigur nu impotriva plictiselii si a timpului liber. Gata, m-am terapeutizat! Am plecat sa traiesc. Pa!

Hai ca am glumit. Sunt doar putin stresata. In rest nu e postul chiar atat de negru. Oricum, eu sunt fericita cand sunt hiperactiva. Sper sa nu fie o boala…