Era o vreme in care ii numaram firele albe de par. Era mai simplu asa caci era atat de inchis in el incat niciodata nu stiam ce e cu adevarat in sufletul lui. Nu-l mai vazusem de 4 ani, iar astazi stateam in fata lui, dar totusi la o distanta considerabila. Pierdusem numaratoarea, insa observam cum ar fi mai usor sa-i numar firele de par inca nealbite. Pareau mult mai putine si timp prea mult nu aveam. Speram sa nu observe ca fiecare zi fara el a insemnat un fir de par alb pentru mine, un rid in plus si un oftat mai mult.

Aveam atatea sa-i spun, dar de unde puteam sa incep? Nu, nu era timp pentru povesti asa ca, parca cu buzele lipite, am tacut. Orice ar fi putut veni din suflet era blocat.

Iti bei cafeaua?

Da, dar e fierbinte. Si impatuream necontenit ambalajul de la zahar. Era zahar brun, hartia era maro, numele era scris cu albastru, un colt era putin rupt, expira in aprilie 2008 si masura 6-7 cm. Cateva cristale de zahar cazusera pe masa. Incepusem sa le numar in timp ce le adunam cu degetul. Mai cadea cate unul, il luam din nou. Le puneam pe marginea farfuriei. In cealalta mana tineam tigara. Se putea spune ca imi cautam orice fel de preocupare.

El nu stiu ce facea caci nu aveam curaj sa-l privesc. Oare ma privea? Oare se gandea ce-o fi in capul meu de adun zaharul de pe masa cand nu ne-am mai vazut de 4 ani? Nu l-as fi condamnat… si eu ma intrebam de ce adunam zaharul de pe masa. Brusc mi-a venit o idee. Sa mai comand ceva. Am comandat ceva cu pai si lamaie. Astfel am trecut de la zaharul de pe masa la lamaie si la pai.

Nici nu-mi imaginam cat de rezistent e un pai. L-am incolacit de zeci de ori in jurul degetului. Am stors cu el lamaia si mai aveam putin si incepeam sa numar si bulele apei minerale.

Cum mai esti?

Sunt bine. De ce n-as fi bine? Am dat un raspuns idiot cred. Ce sa zic mai mult? Cum sa zic altfel?

Unde e o toaleta? La etaj. Ce bine. O sa-mi ia ceva sa ajung acolo si sa ma si intorc. La etaj era zapuseala. Stateam cu mainile in apa calda si ma priveam in oglinda. In oglinda i-as fi spus tot. Nu ma mai recunosteam. Parca nu ma mai vazusem eu pe mine de 4 ani. Sapunul mirosea a lavanda, fumul de tigara invada toaleta si lumina palpaia parca pentru a ma indemna sa cobor.

Vino la toaleta! In oglinda iti pot vorbi. Aici iti spune tot. Ar trebui sa cobor… Scarile scartaiau sub pasii mei. Paseam cu teama si neincredere.

M-am asezat la masa. Nu puteam vorbi. I-as fi pus o melodie, as fi plecat si l-as fi lasat s-o asculte.

Sau as fi ramas… as fi dat muzica tare si as fi adunat zaharul in continuare. Asculta si nu te supara ca tac. Asculta si numara cristalele de zahar cu mine…