Se spune ca iertarea aduce pace, aduce liniste si impacare. Si uneori, apele-ti sunt atat de tulburate incat, dupa numeroase autosugestii si asteptari ca iertarea sa vina de la sine, esti in stare sa faci orice pentru a putea ierta.

Incerci sa ierti, sperand ca intr-o buna zi vei putea uita. Iar uitarea poate fi uneori o mangaiere pentru suflet. Sa gasesti scuze celui care ti-a gresit este cel mai indemana lucru de facut. Si o faci. Si trece o luna, trec doua, trec cinci… trec ani. In final, ajungi sa pictezi un om din scuze.

Incerci sa dezgropi amintiri placute, sa vezi macar ca poate simti ceva, ca macar o privire scapa controlului lui. Incerci sa clarifici vremea ce-a trecut in speranta ca numai un capitol incheiat impacat poate fi cu adevarat incheiat. Iti amintesti ce a insemnat acel om pentru tine in alte vremuri si vrei cu toata fiinta sa ti-l amintesti asa, sa inlaturi orice urma de regret care ar putea aparea. Dar afli ca nu se poate…

Nu totul poate fi iertat. Sunt lucruri de care nici o stana de piatra nu ar fi in stare, dar omul de langa tine a fost. Sunt maini de ajutor pe care ti le-ar fi intins pana si un strain, dar el nu a putut. Sunt vorbe sincere pe care ti le poate spune un vanzator de paine in 2 minute, dar el nu o poate face nici in 5 ani. Pentru unii oameni, singurul adevar este minciuna. Ca este minciuna fata de propria persoana sau fata de cei din jur, efectul este acelasi: lipsa autenticitatii, a credibilitatii.

Imi amintesc de un serial in care doi iubiti se aflau intr-un magazin. Intra un individ cu o arma, trage doua focuri in aer, iar tipul se ascunde in spatele tipei. Isi cere iertare pretinzand ca a fost doar socul, ca nu stia ce face. Ea este ranita in umar, dar il iarta. Ajung la spital unde se repeta, in mod absurd, povestea. Desi ireal si poate amuzant pentru un film, se pare ca si in realitate unele lucruri tind sa se repete doar pentru a-ti sublinia poate lipsa sprijinului si nepasarea.

Vorbele nu valoreaza nimic, insa faptele spun tot. Oamenii sunt egoisti, fara doar si poate, insa mereu mi-am imaginat ca in dragoste nu este loc de asa ceva. Si s-a adeverit. Dragostea, fie prezenta activ, fie secata de pasiune, nu permite nepasare si egoism.

Dragostea poate pali in timp, insa niciodata nu lasa in urma ceva mai putin decat respect. Respect pentru tine, respect pentru cel ce te-a iubit si pentru cel pe care l-ai iubit. Acest respect te determina sa iti doresti o amintire placuta. Si vrei sa faci orice pentru a o obtine. Dupa numeroase incercari realizezi ca unele lucruri sunt chiar imposibile.

Nu poti ierta nepasarea, nu poti ierta egoismul si nu poti ierta lucrurile pe care nimeni nu s-a zbatut vreodata sa le indrepte. Crezi ca poti ignora trecutul, crezi ca poti merge inainte ca si cum durerea altora a fost o experienta pentru tine, ca si cum nu ai nicio datorie fata de nimeni. Trist este ca nu ar trebui sa o simti ca pe o datorie. Ar trebui sa simti ca nu poti mistui toate locurile prin care treci, ca nu poti scapa fara nicio zgarietura. E usor sa intorci spatele si sa iti imaginezi ca mergi inainte, ingnorand tot ce-ai lasat in urma si felul in care ai lasat.

Desi nu sunt o persoana extrem de credincioasa si nu-mi las destinul in mainile nimanui, cred ca exista o roata a timpului care face ca toate greselile tale sa se intoarca impotriva ta atunci cand le ignori, o balanta a vremii care va echilibra toate datoriile neplatite, toate obligatiile de care fugi. Iti inchipui ca daca inchizi ochii, poti merge mai departe fericit. Speri ca nimic sa nu se intoarca impotriva ta. Insa cand ai parjolit suflete e imposibil sa ai parte de pacea si fericirea pe care ti-o doresti. Mai devreme sau mai tarziu, datoriile se platesc si viata, desi uneori nedreapta, iti va demonstra ca fiecare primeste ceea ce merita si nimic mai putin.

Da, sunt actiuni de neiertat, sunt amintiri frumoase care nu pot fi pastrate oricat ai trage cu dintii de ele, sunt oameni care efectiv nu pot fi iertati, iar viata le va reaminti la fiecare pas de acest lucru.

Istoria se poate repeta si meschinariile nu vor scapa niciodata nepedepsite. Intr-un fel sau altul, viata are grija de toate. Chiar daca nu cred in dreptate divina, cred in dreptate. De oriunde ar izvori aceasta, exista.

Iar tu… tu, cel ce-ai pierdut cel mai mult, vei castiga. Iar ei… ei, cei ce cred ca ochii inchisi sterg greselile, lor li se va demonstra ca nimic nu este atat de simplu.

Poti trai tu cu tine stiind pe cate capete ai calcat? Si daca crezi ca poti, aminteste-ti ca minciunile nu pot fi fundatia unei  vieti. Aminteste-ti ca ignoranta fara limite costa. Chiar cred ca toate au timpul lor, iar balanta vietii va echilibra tot.