Firea mea practica si insensibila ma determina astazi sa-mi pun niste intrebari. De ce boceau toti?

Am vazut astazi, pentru prima data, poze de la terminarea liceului. Desi au trecut ani buni de atunci, nu m-a interesat niciodata acest aspect. Nu-mi plac pozele de grup care nu au de fapt niciun subiect si pe care trebuie sa pui lupa ca sa observi o fata cunoscuta. Nu-mi mai tin minte colegii. Dupa chip pe unii ii mai recunosc, dar numele nu-mi spun nimic. Sau poate invers.

Am detestat liceul. Nu imi amintesc cu placere de acea perioada… in aceeasi categoria va intra si facultatea, dar asta va fi alta poveste. De fapt, nu-mi amintesc deloc. De fapt, nici nu vreau sa-mi amintesc. Au fost niste ani neutri pentru mine si dezvoltarea mea personala, iar sfarsitul a fost… apoteotic.

Sfarsitul a fost de fapt prima realizare a vietii mele. A fost fericirea suprema si nimic nu am asteptat mai mult decat sa ies din acel mediu si sa scap de matematica. Printr-o intamplare nefericita, am ajuns sa fac un profil de matematica-informatica, si franceza pe deasupra. Din acest motiv am ales apoi Medicina. Si, urmarea evidenta, dupa cum iti poti da seama, este ca lucrez intr-o redactie. Asa mi-am descoperit aptitudinile multilateral dezvoltate. De matematica nu credeam sa scap vreodata si-mi amintesc cu drag de meditatiile din acea vreme care ma terminau psihic. Dar cred ca am mai scris despre aversiunea mea fata de matematica… Asa e cand ajungi sa umpli un blog. Nu mai stii despre ce ai scris si despre ce nu. Concluzia mea a fost, si va ramane pana la sfarsitul vietii, o intrebarea: Ce sunt integralele si derivatele? Si cu ce ma ajuta pe mine in viata? Si despre ce este vorba? Da, evident ca am avut numai 5 la matematica.

Si, dupa cum spuneam, am vazut azi pozele de la terminarea liceului. Toti plangeau. De ce? Adica eu strigam „Aleluia!”. Deci 4 ani de zile ne-am tiganit pe coridoare, furam unii de la altii, ne injuram si nu ne suportam, iar la final ne-am gasit sa plangem. Ce pacat ca s-a terminat! We wanted more! Am o vaga senzatie ca fetele care au plans la despartire sunt acum maritate si le cam cafteste barbatul. Poate ca-s eu o inadaptata, dar, desi am terminat un liceu de prestigiu in acea vreme (acum e alta poveste), atmosfera era mai de cartier.

Eu cam lipsesc din poze. Nu m-a pasionat nici aceasta parte. Poate si din cauza faptului ca aratam cam rau. Toata lumea se pupa in poze. Ne vedem, ne pupam. Ne vorbim, ne pupam. Ne luam la revedere, ne pupam. Parca auzeam „muah-muah”-urile in fundal. Hai sa te pup! Hai sa ne imbratisam! Stiu ca ti-am pus piedica atunci pe coridor, ai cazut si ti-ai spart dintii din fata, dar hai sa te pup ca imi esti drag. Pot sa ridic o spranceana?! Cum simteam ca vor incepe pupaturile, o tuleam. La baie, in curte, acasa etc. Oriunde.

Astazi mi-am revazut cativa colegi de liceu. In mod uimitor, chiar m-am bucurat. Evident, nu faceau parte din categoria care te da cu capul de bordura si apoi te pupa. Nu stiu de ce, dar asta imi da o imagine italieneasco-mafiota. Oricum, a fost chiar placut. Sper sa-i mai revad. S-au facut mari! Si cu siguranta cred ca ne-am inteles mai bine azi, in 2-3 ore, decat in liceu, in 4 ani.

Concluzia acestei seri e ca e bine sa tii legatura cu fostii colegi de liceu si facultate. Facultate mai putin ca astia fac acelasi domeniu cu tine si nu te ajuta prea mult. Unul lucreaza la o firma romano-franceza… nu mai stiu exact ce face, dar e de bine. Altul lucreaza la o firma de avocatura. Doi dintre ei lucreaza la banci. Una nu lucreaza deloc, dar e fata buna. Alta fosta colega am inteles initial ca lucreaza la o agentia imobiliara, apoi am inteles matrimoniala si in final m-am lamurit ca e de turism. Altul lucreaza la o agentia de publicitate. Restul am uitat sau nu e important. Oricum, pile. E de bine. Cu siguranta ne vom revedea. Ca de, doar am fost colegi.

Liceul meu s-a degradat total. Dupa faimosul scandal cu violul sau omorul sau ceva penal oricum, a iesit la suprafata lumea buna. Fostul meu profesor de matematica, sa fie sanatos, si-a batut administratorul cu facaletul nevestei pentru ca nu avea apa calda. Asta dupa ce a batut-o pe profesoara de chimie a lu’ fi-su ca a indraznit sa-i dea o nota de 4. Fostul profesor de chimie s-a gandit ca ar fi cazul sa se pensioneze dupa ce a fost dat afara din cateva licee pentru hatuire sexuala. Evident, liceul meu l-a primit cu bratele deschise. M-a chinuit tot liceul, imi dadeau note mici fara sa verifice daca stiu ceva sau nu. L-am lasat cu socotelile lui, dar am avut grija sa vin cu carnetul de student imediat dupa ce am intrat la facultate. Na, in your face! Ca sa vezi ca am dat admitere la chimie! Si uite unde am ajuns! Evident, din oaia neagra am ajuns lebada cea frumoasa si desteapta pe care a luat-o de mana si a plimbat-o prin toate clasele lui: Uitati! A fost eleva MEA! Uitati unde a ajuns! Bravo omule, ai fost grozav. Apropo, chimie am invatat singura. Profesorul de matematica sper ca si-a revenit din socul produs de faptul ca am luat bacalaureatul la matematica. Apropo, matematica n-am invatat niciodata. Doar putin, cat sa trec si de acest obstacol energofag.

Oh well, si gata cu amintirile care acum ma amuza. De altfel, ma amuzau si atunci. Mai putin cand mi-a promis un coleg ca „pune baietii pe mine” la sfarsitul liceului. Nu i-am cunoscut pe „baieti” si nici nu-mi doresc.

Anii de liceu nu au fost cei mai frumosi ani si nu vad de ce un liceu amarat mi-ar guverna 4 ani din viata. Nu-mi place ipocrizia. Nu imi lipsesc acei ani. Nu pot spune nici ca-mi lipsesc anumiti oameni. Nu-mi place sa ne pupam in grup pana ne mozolim cu toti microbii si toate amilazele salivare. Nu-mi place sa avem poze cu mai mult de 3 persoane. Nu-mi place sa apar in poze.

Tot ce mi-a placut la liceul meu a fost arhitectura.