Printre ceea ce numesc eu oameni de cosmar se numara coafezele. Sunt o persoana sociabila, dar niciodata nu am inteles de ce coafezele vorbesc atat de mult. Sa n-aiba prieteni? O viata, ceva? De ce simt nevoia sa socializeze fara limite cu toti clientii lor?

Pe langa faptul ca m-a pedepsit Dumnezeu sa fiu vecina cu o coafeza care alearga cu foarfeca dupa mine si insista sa ma tunda, iar eu nu mai stiu unde sa fug de ea, de 2 luni ma tot codesc sa ma duc la coafor. Dupa cateva experimente efectuate pe parul meu, fiecare coafeza facandu-si de cap in voie, ma simt cam anxioasa si iritata cand calc intr-un coafor.

M-am incumetat, dupa 10 ore de lucru, sa spun „nu” spiritului conservator si sa imbratisez schimbarea. Dar cum o belea nu vine niciodata singura, mi-a fost dat s-o cunosc pe M.

M este noua cofeza din viata mea. S-a chinuit femeia sa ma convinga cum ca mi-ar sta bine cum isi imagineaza ea, mi-a aratat un aramiu care tare bine s-ar potrivi pe parul meu, iar eu am fost atat de obosita incat nu am mai ripostat. Acum eu credeam ca le am cu culorile, insa niciodata nu mi-am imaginat ca aramiul e portocaliu. Vai, ce bine te prinde! Vai, ce imi amintea noul meu look de aventurile lui Morcoveata. Brusc m-am trezit din visare si m-am privit in oglinda vreo jumatate de ora. E posibil asa ceva? Is it for real? Imi atingeam parul sa ma asigur ca n-am halucinatii de oboseala. Cum aveam eu sa ies de acolo aratand ca „aventuri in casa mortii”? Unde era Peculiar care pasise initial acolo?

Poate ca as fi ripostat de la bun inceput daca nu m-ar fi obosit pret de 5 ore cu povestile despre cum a luat ea bacalaureatul din prima incercare. Credeti-ma, se pare ca pentru ea a fost prima, cea mai mare si ultima realizare existentiala.

Trecand peste socul generat de culoarea din capul meu, culoare care nu-mi imaginam ca poate exista, 5 vopsele au trecut prin parul meu ca nu cumva sa-si piarda fata mareata slujba, iar eu sa nu fac puscarie pentru ucidere din culpa.

Obosita de gura-i mult prea mare pentru ora tarzie, stateam in fata oglinzii si aveam flash-uri cu coafeza intr-o balta de sange, apoi coafeza facuta bucati si indesata in saci de gunoi, apoi un flash cu mine ingropand-o in centrul capitalei, departe de camerele de supraveghere ale bancilor din zona.

Crezi ca te poti relaxa? Crezi ca-ti poti pune gandurile in ordine? Ei bine, NU! Nu stiam cum sa-i tai orice pofta de conversatie in asa fel incat sa n-o enervez. Nu de alta, dar era cu foarfeca in parul meu.

Doua ore mi-a vorbit non-stop despre cum ii place ei sa-si fidelizeze clientii si ca asta e cel mai important lucru. Ma gandeam serios oare ce strategie adopta ca daca nu aveam parul pe jumatate tuns si plin de vopsea, as fi fugit direct prin zid, fara sa mai privesc inapoi.

„Nu ne-am mai vopsit niciodata, iubita mea.”, „Avem trasaturi frumoase, iubita mea, trebuie sa le scoatem in evidenta, iubita mea!”, „Hai sa ne tundem, iubita mea!”. Doamne, am crezut ca innebunesc. Atata energie mi-a trebuit pentru a ma stapani si a impiedica apocalipsa ce avea sa se intample daca izbucneam.

Replicile mele erau cat mai monosilabice, in speranta ca la un moment dat va obosi sa imi mai vorbeasca de parca am facut gradinita impreuna. Nu a fost asa. Nimic nu o dobora! Nimic nu ii punea piedica! CINCI ORE! FARA OPRIRE!

A luat bacul din prima, e tare! Bravo ei! Nu stiam daca s-o felicit sau sa tac. Ii cunosc toate povestile din liceu. Cum o injura profesorul de matematica si cum a bagat acel om matematica in ea cat n-au bagat altii in ani de zile. Mi l-a tarat prin noroi, apoi mi l-a ridicat in slavi. Sudoarea pusese stapanire pe mine. Mi se prelingeau picaturi de traspiratie pe frunte. Palmele imi frigeau si erau ude de nervi.

Sora ei avea o masea umflata si nu putea manca nimic. Oare ce sa-i ia de la farmacie? Aici n-am putut sa nu intervin asa ca i-am recomandat sa mearga la un stomatolog si sa nu ia ceva de capul ei. Nu de alta, dar e… coafeza. O credeam in stare sa ii ia Xanax surorii ei. Pentru masea, evident. Desi un Xanax nu i-ar fi stricat nici ei… Stiu sigur ca eu tanjeam in acel moment dupa niste benzodiazepine. Nici nu aveam cu cine rationa caci, dupa cum bine stiti, coafezele sunt atotstiutoare. Asa ca am incercat sa tac. DAAAAR… ii multumesc prietenei cu care eram pentru cele ce au urmat caci nu s-a putut abtine sa nu mentioneze ca le am cu medicina. Atata mi-a trebuit. Mi-a cazut cerul in cap.

Ah, deci si tu iei spaga. Deci toti iau spaga. Medicii te lasa sa mori! Nu te trateaza pana nu vad banul! Magarii! Lichelele! Deja aveam bufeuri… Am indraznit sa spun ca nu toti iau spaga si eu nu cunosc niciunul care sa ceara. Sa ia, da; sa ceara, nu. Alta replica negandita caci iar a urmat o serie de: Evident, esti de partea lor! Esti una de-a lor! Nici nu ma asteptam sa fii de acord cu mine!

Deja ma temeam pentru viata mea. Vedeam foarfeca infigandu-se in a mea jugulara. Ma gandeam deja sa-mi sun familia, rudele si prietenii pentru a-mi lua la revedere cum se cuvine.

„Ce-ar fi sa iti spun si eu tie ca nu te tund decat daca imi dai bani?” – Eram la un pas de a o sugruma cu ce-mi pica in mana. Pai iti dau bani ca sa ma tunzi! Si ia sa comparam putin. Parul sau viata? Si ia sa ne gandim putin si la cat castigi tu, aia cu bacu’ luat din prima, in comparatie cu un medic care invata toata viata. Infinit mai mult, iti spun eu. Dar normal, meseria de coafeza este incomparabil mai importanta ca cea de medic. Daca ma mai apucam sa infirm si asta, clar nu mai ieseam vie de acolo.

„Dar sper ca nu te superi pe mine! Eu vreau sa ne imprietenim!” – Oh Doamne! Eu nu!

Noroc cu prietena mea care de aceasta data a stiut sa-i inchida gura. A afirmat cum ca ceva ar fi „instinctual”. Perfect! Coafeza a tacut brusc. S-a albit toata, a plecat capul si eu auzeam numai „Aaaaleluia! Aaaaaleluia!”. In slow motion, se intoarce spre prietena mea si indrazneste sa ceara lamuriri: „Instin… ce???”. Ziceai ca ai luat bacalaureatul? Sigur ai facut scoala primara?

Dupa cateva momente de liniste, totul a revenit la normal. Gura ii turuia iar si noi am aflat cum urmeaza sa chelim. Chelim daca folosim gel, chelim daca avem cararea pe mijloc si chelim la fel de bine daca avem cararea intr-o parte. Gel nu folosesc. Carare tot am oricat as incerca eu sa nu o posed. Concluzia: Vom cheli cu totii!

Vreti sa aflati si cum se scot petele de vopsea de pe piele? Va va spune M. ca se inlatura cu Axion.

Ceasul din capul meu deja ticaia de zor. Nu ma mai interesa ce-mi iese in cap. Nu ma mai interesa daca chelesc sau nu. Nu-mi doream decat sa plec mai repede de acolo.

M-a intrebat daca am iubit. Intr-o fractiune de secunda m-am gandit: daca ii zic ca am, ma intreaba de el si stam acolo pana dimineata; daca ii zic ca n-am, ma lasa in pace, nu?

„Nu, n-am iubit.”. Deja radiam de fericire ca o sa taca din gura. Ma vedeam acasa, la caldura, in patul meu drag, cu oamenii dragi mie, departe de coafeze. Dar…

„Ceeee? Cum sa n-ai tu iubit?” – AAA! „Dar de ce n-ai? Ce s-a intamplat? Nu te simti bine?”! Ajutooor! Si cum nu avea de ce sa ma mai traga de limba si cum nu-i iesea oricum, s-a gandit sa-mi povesteasca de ce are ea iubit. Ea are mereu pe cineva. E coada la usa ei. Coafeza e cea mai tare!

Am iesit de acolo tunsa frumos, recunosc. Noul look ma prinde, ma schimba, nu ma mai recunoaste nimeni. Nu-mi dau seama daca m-am schimbat din cauza picaturii chinezesti de care am avut parte sau din cauza look-ului.

Partea proasta este ca, in valtoarea evenimentelor, am uitat sa ma uit ce culoare am in cap. Mai precis, cum se cheama. Drept pentru care am doua posibilitati: peste o luna de zile, ori imi incerc singura norocul cu o vopsea aleasa de mine, ori ma intorc acolo. Decizii, decizii…

Cateva ponturi pentru viitor: Clientul nu trebuie agasat! Clientul nu trebuie descusut! Coafeza nu-si baga nasul in viata clientului! Coafeza tace! Coafeza vorbeste in gand! Coafeza ma lasa in pace! Coafeza zice mersi ca i-am lasat un salariu minim pe economie pentru cat mi-a facut capul calendar!

Nici nu vreau sa ma gandesc de ce voi avea parte cand ma voi intalni cu vecina mea coafeza si va vedea ca m-am tuns si m-am vopsit in alta parte. Am o singura sansa: sa nu ma recunoasca.

Nu suport coafezele! Nu suport femeile care imi turuie in cap! Nu suport prostia! Nu suport lipsa limbii romane!