Prea des aud „Am atatea de facut ca nu mai stiu cu ce sa incep”. Trebuie sa predai un proiect, trebuie sa dai zece telefoane, trebuie sa treci pe la sef, trebuie sa pui in pagina articolul la care lucrezi de doua saptamani, trebuie platesti lumina si telefonul, trebuie sa faci piata, trebuie sa te culci mai devreme si sa te trezesti si mai devreme. Sa incui usa, sa speli vasele, sa dai cu aspiratorul, sa decontezi ultima alimentare, sa te incadrezi in bugetul de zi cu zi, sa iei paine, sa schimbi becul, sa inlocuiesti bateriile de la baie. Si tot asa…

Nici nu stii ce sa faci mai intai. De ce? Pentru ca daca te-ai gandi la ce vrei sa faci, lista de mai sus s-ar schimba complet.

Si cand termini ce trebuie sa faci, nu mai ai timp sa faci ce vrei. Si daca ai sti ca maine vei muri, te-ai mai grabi sa platesti lumina? Ai mai sta treaz toata noaptea ca sa-ti termini proiectul? Ai mai spala vasele? Te-ai mai abtine sa stai departe de oamenii pe care i-ai ranit doar la gandul ca evenimentele se vor raci si vor uita intr-o buna zi? Ai mai amana sa-ti ceri iertare? Ai mai amana sa spui „te iubesc”? Ai amana din nou ziua in care vrei sa-l vezi? Ai mai lasa lucrurile nespuse si iubirile netraite? Te-ai mai resemna?
Daca as afla cand voi muri, as vrea sa stiu cu o saptamana inainte. Si in acea saptamana as trai cat n-am trait in zecile de ani ce-au trecut ocupandu-ma de ceea ce trebuie. Dar, ca sa fac alegerea si mai grea, sa spunem ca mai am o zi de trait… sau 48 de ore maxim.

Avantajul meu e ca deja am facut baie deci nu mai pierd din nou timpul cu asta. In urmatoarele 48 de ore nu voi mai face baie. Ma imbrac cat pot de repede si ma uit in jur… ce as lua cu mine din tot ce am? Telefonul, scrisorile pe care nu i le-am trimis niciodata, cardurile si toti banii de care dispun. Imi vand calculatorul, casa si tot ce am mai de pret. Fur o masina si plec in cautarea celui cu care mi-as petrece ultimele clipe.

O imbratisez pe mama, ii spun cat de mult o iubesc. Ea m-a avut multi ani aproape. Acum e randul sa fug spre cei care nu m-au avut si pe care nu i-am avut decat pentru putin timp si pe care mi i-as fi dorit mai mult. Stiu cum as vrea sa mor. Si voi lega de calorifer pe toata lumea care imi va sta in cale. Voi face tot ce nu am apucat sa fac. Voi lasa balta tot ce trebuie sa fac. Adio, job! Adio, responsabilitati si obligatii! Adio, seful meu drag!

Il gasesc pe el, il iau pe sus si nu mai astept sa-i spun cat il iubesc. Nu mai ascund nimic si nu mai tin nimic pentru mine. Ii inmanez scrisorile pe care nu le-a primit niciodata si il rog sa le citeasca dupa ce eu nu voi mai fi. Ne vom indrepta impreuna spre aeroport si vom zbura spre Praga. In Praga mi-as fi dorit sa traiesc, dar nu voi mai avea ocazia… macar sa pasesc acolo pentru scurt timp. Voi face poze, dar nu prea multe ca nu am timp. Pozele nu vor fi pentru mine, evident.

Dupa Praga, voi ajunge in locul in care mi-as fi dorit sa ajung mai devreme si in care voi muri: Venetia. O plimbare cu gondola impreuna cu el. Contrar asteptarilor mele, odata ajunsa acolo, nu-mi voi dori sa vad orasul.

Vreau o camera de hotel. Nu cea mai frumoasa sau cea mai scumpa, ci cea mai calduroasa si primitoare. Nu vom dormi deloc. Cel putin nu eu. Ii voi spune tot ce nu i-am spus atata timp cat l-am avut alaturi si nu vreau altceva decat sa raman in bratele lui pana in ultima clipa.

Dar poate renunt la Praga ca sa am mai mult timp sa ma ghemuiesc in bratele lui. Si poate renunt si la Venetia, si la plimbarea cu gondola, si la toate surprizele pe care mi-as fi dorit sa i le fac si care depindeau de Venetia.

Nu-mi mai vand nici casa, nu-mi mai iau la revedere de la nimeni. Ultimele 48 de ore alaturi de el este de fapt tot ce vreau.

Nu vreau sa incerc niciun nou fel de mancare, nu vreau sa vad tarile in care nu am ajuns niciodata. Chiar nu vreau nimic altceva. Culmea… cand am inceput sa scriu, chiar imi doream sa vad anumite locuri si anumiti oameni. Daca as fi avut mai mult de 48 de ore, as fi facut mai multe? Nu. Tot asa mi-as fi dorit sa-mi petrec timpul. Tot cu el. Daca as avea o ora, cu el as petrece-o. Daca as avea o saptamana, tot langa el as vrea sa fiu. Daca as avea… o viata, la fel.

Mereu mi-am dorit sa calatoresc si sa cunosc oameni, dar poate nu mi-am dorit atat de mult sau poate ca in fata lui paleste orice alta dorinta. Iar daca nu l-as mai gasi, l-as cauta pana in ultima clipa. Iar daca as sti dinainte ca nu am cum sa dau de el sub nicio forma, ca nu mai exista, ca e imposibil de gasit in 48 de ore… nu as face altceva in cele 48 de ore ramase. Stiu doar ca nu as mai avea nevoie de ele.

Mai ai 48 de ore, iar pe el nu il vei gasi. Ce altceva alegi sa faci? Nimic. Ia-ti inapoi orele si timpul.