BLUR m-a platit ca sa scriu despre el este centrul universului meu si al tuturor, de altfel. Oricine il cunoaste stie prea bine ca este un excelent antreprenor. Blury, pentru tine: definitia antreprenorului si daca tot aflam astazi ce este, merge si o definitie ulterioara caci ma astept sa te informez bine de tot: antrepriza. Si acum o mica paranteza, repeta dupa mine: a-n-t-r-e-p-r-e-n-o-r si inca un cuvant ce ridica mari dificultati a-n-t-i-c-o-n-c-e-p-t-i-o-n-a-l-e. Bun.

Nu mai retin cand l-am cunoscut caci de obicei retin numai lucrurile importante, dar it feels like forever. Era mic, plapand si in a lot of trouble. Prea multe nu s-au schimbat. Datorii inca mai are, afaceri cat cuprinde. Lucreaza la ceva cu „inteligenta” in titlu… nu stiu cat am voie sa-l dau in vileag si nu as vrea sa ma ignore pentru tot restul vietii sale asa ca tac. Nu stiu cat de mult mi s-ar prabusi lumea daca nu ar mai fi Blur in viata mea.

Tocmai l-am intrebat cate am voie sa dezvalui despre a sa persoana importanta si mi-a comunicat ca e bine sa spun ca face bani multi. Nu stiu cati bani face, dar dupa cifrele datoriilor n-as merge cu gandul peste salariul minim pe economie. Jobul lui este sa vanda lucruri inexistente si pana acum am vazut ca se pricepe de minune. Stiu ca suna a frauda, dar nu e pentru ca nu e platit pentru asta si nici altii nu platesc pentru nimic. E un fel de hobby. I-am spus astazi ca e posibil sa fie doar o strategie mai alambicata de a-l concedia, insa el sustine vehement ca este bun. Si este. Pana acum a facut furori in randul oamenilor care-si doresc lucruri ce inca nu exista. Inca nu mi-e prea clar cine ce castiga, dar el pare foarte entuziasmat si nu as vrea sa-i stric placerea.

Printre pasiunile lui, in afara de lapte si femei, se numara si blogul. Ei bine, eu nu am avut niciodata rabdare sa-i citesc blogul… nu stiu daca stie, dar afla acum. L-am vizualizat in diagonala si m-am plictisit repede ca este mult prea aburitor pentru gustul meu.

Blur mergea pe vremuri in delegatii, mai precis pentru a admira frumoasa noastra patrie. Pe bancheta din spate, cand altii s-ar gandi la treburi neortodoxe, Blury butona. Drumurile tarii il inspirau atat de mult incat in el se nastea de fiecare data o apriga dorinta de a lasa sa iasa la suprafata toate trairile profunde pe care le tasta in Word. Articole de blog erau, insa nu le putea posta oricand caci egiul de la Orange nu bate prin toate colturile tarii. Si asa sedea Blur incomod pe bancheta din spate, cu mainile si laptopul pe geam, asteptand un semn divin de la Edge.

Cei din fata se relaxau, admirau peisajul, ascultau muzica buna, se simteau minunat. Blur tinea sa anunte in mod constant ca tot nu avem net, iar brand-ul de Blur nu se poate actualiza. Probabil ca cei de acasa, toti cei de acasa, and i mean all the people around the world, stateau in fata calculatorului, cu degetul pe F5 si sufletul la gura, asteptand o veste de la Blury. Daca egiul lipsea mai bine de 10 minute, telefoanele incepeau sa sune. Fanii impacientati transpirau si aveau atacuri de panica de atata ingrijorare.

Dar si cand venea egiul era mai ceva ca noaptea dintre ani. Ingerii coborau, mierlele cantau, jocuri de lumini se inaltau. In fundal canta Barry White, iar Blur se insenina de fericire si satisfactie. AVEM NET! Traiasca egiul! In toata lumea se isca o forfota si toti isi sunau rudele si prietenii pentru a anunta marele eveniment: Blur a mai scris un post!

Accident mare in drum spre Bucuresti, coloana de masini, soferi nervosi, lume nerabdatoare. Blur se simtea romantic. Blur scria despre vise si iubiri. Si de visator ce era, intr-o zi de vara, Blur urma sa plece la mare. Si cum nicio calatorie nu are rost fara pozele cu Blur, avea nevoie de aparat foto. Cu siguranta aveau sa apara fani entuziasmati de prezenta lui Blur, sa ceara autografe si sa faca poze cu maimuta antreprenorul. Daca doreai sa-l atingi pe Blur, plateai scump. Daca doreai sa iti zambeasca, trebuia sa-ti mai iei un job. Si asa au aparut cardurile de credit.

Dar dupa cum spuneam, Blur avea nevoie de aparat foto. Si cine altcineva avea aparat foto in afara de Peculiar? Si cu plansete si urlete de dor, ne-am despartit inainte de plecarea sa la mare. De ce? Pentru ca Blur este fantastic! Blur este atat de fantastic incat mi-a luat aparatul foto. Am suspinat pe moment… nu ca mi-ar lipsi aparatul cateva zile, ci ca nu aveam sa fiu alaturi de Blur Allmighty. Ulterior aveam sa aflu ca aparatul imi va lipsi vreo 2 luni caci Blur a fost mult prea important si minunat incat sa nu-l piarda. Dar el este un om foarte atent la detalii, nu-i scapa niciodata nimic. Sunt sigura ca aparatul meu a fugit singur. Dar nici asta nu este o explicatie plauzibila caci cine ar fugi de Blury? Dimpotriva, in fata usii sale este mereu coada. Ba un vecin care vrea sa-i ofere o cana de zahar, ba un barbat dispus sa-si exploreze laturile feminine.

Trebuie sa ai mare grija cu Blur pentru ca este evident faptul ca daca te vezi cu el, exista doua posibilitati: ori vrei sa-l atingi, ori vrei sa-l atingi! Blur este foarte selectiv, mai ales de cand si-a achizitionat un tricou cu „Wanted! Evil ex-girlfriend nu-stiu-ce”.

Astazi Blur s-a rebranduit. Si-a luat haine de la Zara, Dunhill negru si gumari. Cum? Cu ce? Noi, muritorii de rand, nu vom afla niciodata. Spuneam mai sus ca Blur are multe datorii. Ceea ce trebuie voi sa intelegeti este ca onoarea este de partea voastra atunci cand ii imprumutati bani. Fiti mandri si demni, i-ati dat bani BLURULUI.

Blur scrie o carte care va aparea in primavara. Cine o va publica, Doamne-ajuta! Scrie despre criminali. Este tot ce il pasioneaza cu adevarat. Moarte, sange, cadavre si multa patologie psihiatrica. Ca sa ii intelegi randurile trebuie sa gandesti ca Blur, iar asta nu vei putea face niciodata!

Blury are afaceri, scheme, bani, e important si extrem de profitor. Pana si pe mine a vrut sa ma traga-n piept cu aparatul. A scormonit prin cele mai intunecate unghere pentru a gasi cel mai mic pret, pentru a iesi cat mai ieftin. Dar ma simt onorata ca pot afirma ca „Blur mi-a pierdut aparatul foto!”. Aparatul ca aparatul, insa aveam pe el poze. Si nu orice poze, ci poze cu Blur!!!

Blur trebuia sa scrie si despre ziua intitulata „A Peculiar Crash in a Blury day”, insa includea personaje mult prea nesemnificative pentru statutul lui de antreprenor asa ca ori a uitat, ori a considerat ca nu mai are rost.

Si ce vremuri frumoase erau pe drumurile tarii cu Blur in masina. Va spun si va rog sa ma credeti pe cuvant ca natura nu are farmec fara Blur. Copacii sunt mai verzi, cerul e mai albastru, pasarile canta si viata e mai frumoasa.

Ii multumesc lui Blur ca a tras de mine doua luni de zile rugandu-ma sa-mi contaminez blogul cu un post despre el. There you go! You rule! Esti fenomenal, esti fantastic! Cu totii te iubim!

Gluma-i gluma, dar sa stiti ca eu tin la Blury. Neserios, smecher (nu intr-un sens bun), profitor, antreprenor (ca tot ii place lui acest cuvant) si boem (asta ii place si mai mult). Astept cu nerabdare ziua in care voi avea pofta de un mar si-l voi manca de fata cu el. Ca mentiune, Blur detesta sunetul de mar spart intre dinti.

Esti un ciudat! Nu-mi mai amintesc toate ciudateniile tale, dar daca ma platesti, voi mai scrie despre tine.

O zi memorabila pentru mine a fost acea zi senina de septembrie in care mi-ai pierdut aparatul si in care m-ai rugat sa-ti iau repede credit Cosmote, bani pe care nu i-am mai vazut nici in ziua de azi. Noroc ca ti-am vazut azi chipul suav si mi-am adus aminte. Scria Cosmote in ochii tai. Nu mai tin minte daca acestea s-au intamplat in aceeasi zi, dar stiu ca a urmat o seara faina. Paradoxal, m-am simtit minunat si fara tine. Evident ca nu m-am putut bucura nicio clipa de nimic caci fara tine viata nu are gust.

Gata? Ajunge? Sare lumea pe tine acum? Blur is the new pink! Nu va lasati pacaliti de aparente, Blur e un tip fain. Si un mic sfat: nu-i imprumutati niciodata nimic. Nu de alta, dar nu veti mai vedea niciodata nu are nevoie!