Dar n-am timp! Deloc! Vreau sa scriu, voi scrie. Dar cand?

Cum in cluburi metodele de agatat se bazeaza pe „iti ofer ceva de baut?”, am aflat ca in spitale, printre medici, se practica „ma joc cu stetoscopul tau, iti zambesc si ignor pacientii”.

Aceeasi carte, aceeasi editie, intr-un loc costa 6 milioane 500, in altul e 4 milioane 500, in acelasi oras. Cum poate fi posibil? Si nu, nu era la reducere. Si da, imi trebuia urgent.

Mult de lucru, multi oameni prosti si incuiati. Am un job tare fain. Nou si provocator. Detin puterea de a falimenta proiectul, lucru care tare ma streseaza.:) Doamne fereste!

Am constientizat ca anumite iubiri nu palesc in fata niciunui eveniment. Probabil ca daca ar pali, nu s-ar mai chema iubiri…

Ce viata agitata! Voi reveni cat de curand cu „Confesiunile unei dame de compania – Partea II” si cu alte povesti noi.

Voi ce mai faceti?