Astazi am sa va povestesc despre niste oameni. Idioti, in principiu. Mi-a fost dat sa intalnesc atatia ca nu mai pot sa le retin numele. Am inceput sa ii numerotez. Am sarit de o mie. Majoritatea idiotilor sunt si bolnavi. Totul ar fi ok daca s-ar ingropa undeva intr-o pivnita si s-ar spanzura cu ce le vine-n mana. Dar, cum nu se intampla asa, ei polueaza acest pamant. Nu au suflet, sunt ipocriti, mitomani, nu au niciun fel de principiu ori valoare, dar au ceva… si anume stima de sine. De unde? Si eu ma intreb. Dar se respecta al naibii de mult si se iubesc pe sine si mai mult. Mi-a fost dat sa-l intalnesc si pe reprezentantul lor. Mizeria mizeriilor. Profit de acest moment sa il salut. Sa traiesti mama, sa fii sanatos si mandru de tine. Esti un special. Eu si cei care te cunosc, ne intalnim si ni se apleaca impreuna. Slava cui o fi responsabil de faptul ca am scapat de a ta prezenta! Oh, that would be me.

Astfel de oameni isi vor afla sfarsitul in cele din urma. In plina glorie e greu de crezut ca vor pica de sus. Dar cat sa le tina acest spectacol? Vor primi ceea ce merita. I-as sfatui sa isi faca un cerc al mizerabililor anonimi, sa isi planga unul pe umarul celuilalt… macar sa nu moara singuri. Sunteti niste victime ale acestei lumi care e incapabila sa cuprinda intelegere pentru voi. Zambiti acum, cat mai aveti de ce, cat mai puteti.

Dar acest post nu este despre aceste tentative de oameni. Acest post este despre o anumita furie a mea. Exista un om total diferit care nu reuseste sa vada acest lucru. Si asta ma scoate din sarite! Adica toti tampitii se pupa in oglinda si tu, cel pe care l-as pupa pana si eu in oglinda, nu o faci. Tu ai de ce. Esti un om extraordinar. Esti printre putinii oameni care mi-au fost, imi sunt si imi vor fi mereu dragi… si chiar mai mult de atat. Te cunosc de patru ani, stiu ce poti si stiu ca refuzi sa vezi cat poti.

Viata, nedreapta ca de obicei, ti-a scos in cale ce nu tu ar fi trebuit sa duci, ci acele lichele mentionate mai sus. Esti un om cald, bland, bun, sincer, cum nu mai intalnesti decat rar in ziua de azi. Si ma enervezi! Ma scoti din sarite si te-as lua la bataie pana ti-ai baga mintile-n cap! Valorezi mult mai mult decat iti imaginezi, iar eu te pretuiesc si te voi pretui mereu. Sunt norocoasa ca te-am intalnit si ai toata admiratia mea. In ciudat porcariilor din viata, ai reusit sa ramai acelasi. Prietenos cu toata lumea, desi altii ar deveni o stana de piatra. La fel de sincer, desi altii s-ar proteja prin minciuna. Zambitor, desi altii ar sta incruntati. Ai tai ochi albastri imi vor spune mereu de mii de ori mai multe lucruri decat sute de guri.

Am pierdut un an din viata mea alaturi de un nimeni si, in acelasi timp, un an din viata ta. Promit sa recuperez, promit sa-ti fiu alaturi si promit sa-ti bag mintile in cap. Ai incredere in tine! Eu am. Intelege ca esti puternic. Eu deja stiu asta. Nu te mai subestima. Nu ai de ce. Ia de la viata ceea ce meriti, nu mai fugi spunandu-ti ca poate nu e pentru tine.

Ai coloana vertebrala intr-o lume si intr-un timp in care aceasta notiune e pe cale de disparitie. Esti un om frumos din toate punctele de vedere. Prezenta ta imi umple inima de bucurie. O face de patru ani de zile, o va face si peste zece.

Pune mana si iubeste-te! Trezeste-te la realitate si apreciaza-te! Eu o fac in fiecare zi. Desigur, nu o sa te placa toata lumea. E in firea lucrurilor. „Toata lumea” include „majoritatea” si cu aceasta majoritate nu ma mandresc deloc. Sunt fericita ca dintre sute de oameni, am intalnit cel putin unul ca tine. E un mare castig. Asa ca, te rog, nu fi tembel!

Prea putina lume realizeaza cat de important este ca un om atat de special sa faca parte din viata noastra. Eu fac parte din acea putina lume care a avut nesansa sa cunoasca prea multe umbre de oameni, figurine din plastic, frumos colorate si pline de mizerie sub orice invelis. Si ii multumesc acestei nesanse caci daca nu as fi avut-o, nu as fi stiut sa te apreciez pe tine, sa realizez cat de rar ai ocazia sa intalnesti si sa pastrezi un asemenea om.

Iti multumesc ca existi in viata mea si iti doresc caderea valului de pe ochi astfel incat sa te poti vedea asa cum esti.

Da, dragi cititori, se pare ca mai exista si oameni care-mi sunt dragi si vreau sa cred ca si printre voi se afla oameni cu potential, oameni care inca nu si-au pierdut simtul realitatii si coloana vertebrala.