Sunt lucruri despre care mi-am promis ca nu voi mai vorbi, nici scrie si nici picta. Sunt lucruri pe care refuz sa le mai aduc vreodata la suprafata, dar ele exista. Incerc sa le tin departe, sa le ascund undeva, sa uit ca le stiu, ca pe unele le-am trait, sa uit ca poate, doar poate, as vrea sa dau timpul inapoi. Apoi ma gandesc ca poate as vrea de fapt sa dau timpul inainte, sa fac totul sa se deruleze mai repede, sa-mi ia din ce in ce mai mult timp sa-mi amintesc detalii. Apoi poate as vrea o pastila pentru uitare si poate sa se poata sterge cuvintele mele in timp ce le scriu.

Simt uneori ca incerc sa fortez o plapuma pe gaura cheii sau poate sa scot o canapea pe geamul de la baie. Incerc sa urc pe scari in loc sa iau liftul… poate, daca obosesc, daca respir mai repede, ies toate din mine. Poate daca alerg dupa autobuz pana imi dau duhul, intra si canapeaua prin geamul baii. Imi fortez capul printr-un inel si mana prin scurgerea de la cada, piciorul pe dupa ureche si stomacul prin esofag. Incerc sa fac totul pe dos.

Poate daca m-as arunca de undeva, de sus, sus de tot, as cadea eu mai repede si ce vreau sa uit ar iesi fortat din mine. Daca sar in sus si-n jos pana ametesc, scap de toate? Vreau sa uit lucruri frumoase. Ciudat, nu? Oricum le privesc rece si nu mai trezesc in mine ce trezeau odata.

Si daca fumez mai mult reusesc sa inec amintirea in fum de tigara? Si daca nu, cand expir fumul, iese si ea odata cu el?

Si daca atunci cand fac baie aleg un burete aspru, uit atingeri si amintiri, se duc ele odata cu straturile superficiale ale pielii? Daca imi inrosesc pielea pana la prima picatura de sange ce se va scurge sub jetul de apa, aluneca tot din mine? Si daca las apa sa curga mult, mult de tot, se duce tot, departe? Se dizolva in apa?

Si daca oftez? Si daca scriu? Si daca? Dar daca?

As vrea sa pictez un suflet. Numai pe al meu l-as putea picta caci este singurul pe care il cunosc. Tu ai intelege ceva din el? Si mi-am luat paleta de culori si 18 pensule de diferite dimensiuni. Rosu, albastru, orange, toate culorile cu toate nuantele lor. Dar imi ajunge o singura culoare. Dar tubul e prea mic, panza e prea mare si pensulele sunt prea multe. Pe care o aleg? Nici cea mai mare nu-i suficient de mare. Si panza mare pentru tubul mic e tot mica de fapt. Am nevoie de un perete, de un zid de caramida. Si de 60 de kilograme de vopsea. Si de un enorm trafalet si de o plapuma care sa incapa pe gaura cheii si de alta incuietoare si de o cheie potrivita cu care sa incui tot si pe care sa o arunc intr-un ocean de ganduri.

Vreau beton. Mult beton din care sa fac o mare bila. Si bila sa contina tot. Si apoi vreau o dalta pentru a sparge tot in bucatele mici, mici. Si bucatelele sa le transform in praf si praful sa fie purtat de vant. Sa vina o vijelie cum n-a mai fost vreodata, sa spele tot.

Sau sa vina o ploaie torentiala. Ploaia lasa mereu totul curat. Daca m-ar ploua o saptamana intreaga, fara oprire, ar sterge tot. Si ploaia sa fie rece si prin pielea mea sa iasa abur. Stiu ca aburul scoate tot din mine.

Vreau sa fiu noua si necunoscuta. Vreau sa ma intrebi despre trecut si sa-ti spun ca nu am unul. Vreau sa ma intrebi daca am iubit vreodata si sa-ti spun zambind ca nu, n-am iubit niciodata. Sa te intreb eu cum e sa iubesti. Intreaba-ma daca am suferit si-ti spun ca nu. Intreaba-ma ce am trait si-ti spun nimic. Intreaba-ma ce e minciuna si iti spun ca nu stiu.

Ofera-mi o cafea si vreau sa-ti spun ca ii simt mirosul pentru prima oara, ca nu am mai gustat vreodata asa ceva. Intreaba-ma ce am visat caci n-am visat nimic si nu stiu sa visez si nu vreau sa invat. Intreaba-ma pe unde am fost, ce locuri am vazut, sa afli ca nu le cunosc, ca vreau sa ma minunez de ele pentru prima oara.

Ma intreb cine as fi daca nu as sti ca sunt eu. As vrea naivitatea suferindului de amnezie si lipsa de experienta a scolarului. As vrea superficialitatea cititorului de tabloide si as vrea privirea analitica si zambetul reflex ale nou-nascutului. As vrea entuziasmul adolescentului si speranta prospetei mamici. As vrea caldura unui catel de doua saptamani si somnul sau linistit.

Vreau sa tin dragostea in buzunarul de la piept si cand nu o mai doresc, sa ii dau drumul si sa zboare departe. Vreau sa tin totul in palma stanga si, atunci cand imi departez degetele, sa se scurga firicele, ca nisipul. Sa vina cate un val si sa stearga orice urma, sa duca in larg tot ce poate. Pastreaza tu tot, mie nu-mi lasa nimic.
Si plapuma? O sa incapa vreodata plapuma pe gaura cheii?