(D)in principiu, NU!

De ce? Mai conteaza?
Pai sa vedem. Pentru ca te iubesc. Si stiu prea bine cum dragostea trece ca o gripa. In unele cazuri, ca un cancer. Cu chimioterapie si radioterapie, tot are sanse sa treaca. Pentru ca, in cazul meu, dragostea atrage dupa sine ceea ce se numeste respect. Respectul nu e un termen economic, nici medical.

Pentru ca te intrebi de ce trebuie sa ducem gunoiul. Sa analizam putin situatia. Unu la mana, intrebarea e prost formulata. Nu e „de ce trebuie sa ducEM gunoiul?”, ci „de ce trebuie sa duc gunoiul?”. Doi la mana, prefer sa-l duc decat sa-ti raspund la intrebare prin fapte. Voi incerca sa ti le descriu. Luam in vedere situatia ipotetica in care eu nu duc gunoiul. Tu esti atat de magar incat nu te simti. Nu te deranjeaza mirosul patrunzator sau galeata de gunoi care da pe-afara. Sa-ti explic. Sunt lucruri care se strica. Acest proces de „stricare” presupune bacterii, mirosuri urate si mizerie. Daca ai trai singur, nu te-as mai gasi printre cutiile goale de bere si de tigari, ambalajele de ciocolata expirata si plicurile de Knorr. In loc sa ne prostim batandu-ne cu perne, ai fi in stare sa te prostesti batandu-te cu gunoaie.

Pentru ca nu stii ca vasele nu se spala singure. Stiu, e uimitor. La cate chestii se tot inventeaza, unul n-a fost in stare sa inventeze vesela care se autocurata. Si, chiar daca apoi sclipeste, dupa ce-o linge cainele eu nu mai mananc din ea.

Pentru ca daca vreau un copil, nu te adopt pe tine.

Pentru ca nu vreau sa ma transform din iubita in sclava. Si cum nu o voi face, vei putrezi in casa langa mine si nu-mi place mizeria.

Pentru ca folosesti „te iubesc”-ul fara sa stii ce inseamna. Pentru ca nu-mi plac surprizele, fie ele si placute. Si pentru ca „astazi duc eu gunoiul” nu ar trebui sa intre in categoria surprizelor placute.

Pentru ca putem convietui si fara acte sau promisiuni. Nu-s prea credincioasa, dar totusi respect anumite principii vechi de cand lumea. M-as simti eu prost sa iti aud juramintele rostite la biserica. Mitomania bajbaie printre noi si prin noi, dar hai sa nu fim asa magari.

Pentru ca eu sunt fidela. Si tu nu stii ce e aia. Sunt fidela pentru ca te respect, nu pentru ca te iubesc. Nici macar nu e nevoie de dragoste ca sa nu te insel. Pentru ca monogamia e un concept inexistent si nu stiu cine a inventat un cuvant pentru ceva ce nu exista.

Pentru ca ma gandesc la tine. Ti-ar fi mai usor sa iti iei talpasita fara acte. Sa iti explic cum vine asta? Simplu. Te miros. Si cand puti, te dau afara din casa. Esti liber. Vezi, e simplu.

Pentru ca stiu ca programul tau se termina la 4, nu la 8.

Pentru ca nu ma marit intr-o bodega ieftina de la marginea lanului de porumb. O nunta cu fast costa enorm. Mai bine-mi iau masina, casa, concediu, haine sau bijuterii.

Pentru ca ma mananca degetul de la verigheta. Nu am descoperit inca daca am alergie la aur sau la casnicie. In plus, nu prea port eu aur, iar verighetele din argint nu-mi plac. Mi s-a scorojit degetul de la verigheta si imi moare pielea sub ea. Ma vad desfigurata toata in scurt timp.

Pentru ca ma iubesc pe mine mai mult decat pe tine.

Pentru ca nu ma simt singura fara verigheta pe deget.

Pentru ca nu-s proasta si pentru ca s-ar putea sa prefer ca mai tarziu sa vreau sa fac un copil in eprubeta cu un necunoscut, ales dintr-un catalog al unei banci de sperma, decat cu tine.

Pentru ca nu-s proprietatea nimanui si mai ales a ta.

Pentru ca trebuia sa astepti sa ies din starea asta de sila ca sa ma ceri de nevasta. In coma as fi acceptat.

Pentru ca tie nu-ti ajunge sa iubesti o singura femeie. E nevoie de cel putin doua in acelasi timp. Altfel, te simti gol si inutil. Ceea ce nu stii este ca esti gol si inutil oricum.

Pentru ca nu ai principii, valori si nimic sfant si demn de respect.

Pentru ca exista internet. Si stim amandoi la ce foloseste cand nu-ti vezi de treaba ta.

Pentru ca exista o gramada de femei proaste care pica pe spate cand vad ce poti scoate din tine.

Pentru ca deja nu te mai iubesc de cand am inceput sa scriu aceste randuri. Ti-am zis ca trece. Nu m-ai crezut.

Pentru ca esti las.

Pentru ca ma intereseaza „azi”, nu „ieri” si nici „maine”.

Pentru ca… multe alte motive.

Imi pare rau. Nu cred in dragoste. Nu cred in tine. Am zis ca-mi pare rau? Scuze, a fost ceva reflex.

Eu vad faptele tale in doua boluri mari. Unul e plin cu bunatate si sinceritate… si e moderat cantitativ. Celalalt e plin cu varf de mizerii, minciuni si teatru. Acesta e imens. Ai putea contrabalansa magariile, dar unele nu au corespondent in celalalt bol. Poti incerca, dar sansele se reduc dupa foarte multe mizerii. Te duce capul sa pricepi ce vreau sa spun?

Crezi ca e ceva ce poti face pentru a ma determina sa spun „Da!” cu toata inima?