Realizez din ce in ce mai mult cata greutate pot avea cuvintele celor ce ne inconjoara. E suficient sa fii cat de cat neincrezator in sine pentru a realiza un teren propice dezastrului psihic. De cealalta parte trebuie sa se afle un om inconstient, nepasator, egoist sau de-a dreptul rau care sa fie in stare sa arunce cuvinte gratuite la fel cum isi arunca sosetele la spalat.

Scepticismul ma ajuta sa nu dau importanta oamenilor care nu merita. Prea putini merita. E suficient sa te urmaresc cateva minute, sa cunosc extrem de putine de detalii despre tine astfel incat sa ma pot folosi de cuvinte pentru a atinge cate un punct sensibil. Cu totii avem puncte sensibile si cu cat acopar o arie mai mare de posibile complexe si frustrari, cu atat am mai multe sanse se a infige cutitul fix in rana preformata.

Am ajuns sa ma consider suficient de insensibila incat sa nu ma intereseze ce are un oarecare de spus, insa cei mai multi oameni sunt raniti de simple cuvinte sau pareri, fara ca acestea sa aiba o baza neaparat reala.

Daca nu ai incredere in tine, esti foarte usor de zdruncinat de oricine, fie ca te cunoaste, fie ca nu. Daca ai anumite bube mai vechi si, intamplator, cineva pune degetul pe ele, te zdruncina la fel de tare.

Lucrul pe care oamenii „zdruncinati” il uita sau nu il iau in considerare este personajul „zdruncinator”. Pune mana si observa cine te ataca, pe cine lasi sa te atinga. Punctele sensibile sunt puncte sensibile, insa nu oricine ar trebui sa aiba acces la ele. Un prieten nu ti le va atinge niciodata, iar un necunoscut amarat si fara importanta nu ar trebui sa conteze. Mai pot interveni si acei oameni care se apropie de tine, iti cunosc punctele sensibile si apoi le zgarma cat pot. Asemenea scursori nu ar trebui sa conteze mai mult decat un necunoscut care habar n-are in mijlocul carei planete a aterizat.

In conditiile date, in care am ajuns sa ne dam in cap unii altora cu vorbe grele, sa ne ranim intre noi fara motiv, sa profitam unii de altii, sa ne calcam pe cap, sa ne santajam si sa dam din coate pentru a ne face loc, nu m-as mira ca urmatorul razboi mondial sa se poarte la nivel de familii, rude, cunostinte, cu bate si iatagane, facalete si pliciuri, cutite de bucatarie si lopeti.

Mi-e lene sa scriu mai mult. Mi-e sila de toate nimicurile care-si zic oameni si care cumva tot reusesc sa raneasca persoanele la care tin. Prostii sunt fericiti pentru ca e nevoie de un oarecare IQ pozitiv pentru a-ti permite sa te lasi afectat. Daca nu te poate atinge nimeni cu nimic inseamna ca ori esti prea destept (astfel incat sa nu dai importanta oamenilor mici si parerilor lor), ori esti prea prost (astfel incat sa nu pricepi ce ti se spune).