M-a intrebat cineva zilele trecute cum vad eu o relatie reusita. Evident, nefiind atenta la formulare, am inceput sa vorbesc despre relatia ideala. Dupa doua cuvinte am fost intrerupta. „Am spus relatie reusita, nu ideala.”. Ah, relatie reusita n-o insemna cumva si mediocra? Imi plac relatiile ori prea extraordinare, ori prea mizerabile, de orice natura ar fi ele. Orice e intre e banal. Nu-mi place sa plutesc in linie dreapta, unde nimic prea bun sau prea rau nu se intampla. Orice e comun nu starneste in mine niciun fel de reactie sau sentiment. Needless to say ca lipsa parului lasat pe sapun face parte din viziunea mea asupra relatiei reusite. Sunt o persoana flexibila asa ca, desi par obsedata e parul lasat pe sapun, pot trece peste foarte simplu. Ori il dau afara din casa, ori ii atrag atentia si daca se mai intampla, il dau afara. Daca nu se mai intampla, ii gasesc eu alt cusur si tot il dau afara. Imi plac relatiile zbuciumate. Ma amuza si ma mentin treaza. In monotonie adorm.

Trecand peste listele interminabile pe care si le poate face fiecare cu atributele unei relatii reusite, eu am ajuns intr-un singur punct definitoriu pentru o asemenea relatie. Nu poti avea o relatie reusita decat cu un om care stie ce vrea. Poate sa aiba toate calitatile din lume si sa existe o dragoste neomeneasca caci daca nu stie ce vrea, it’s doom’s day.

Barbatii sunt lasi, femeile nu stiu ce vor. Cam aici s-a ajuns. Barbatii fug. Bravo lor. Femeile de ce ar fugi? Nu, ele stau si incurca existenta tuturor celor din jur sperand ca-si vor da seama ce vor. Renunta la ceva sub influenta unui impuls de moment. Dupa 2 zile realizeaza ca „ce-o fi fost in capul meu ca acum parca e mai rau” si incearca sa obtina din nou ce au pierdut. Daca nu se poate, trec printr-o criza existentiala cu titlul „Barbatii sunt porc, eu sunt o scumpa!”, plang, dau din picioare.

Nestiind ce vor, femeile isi inchipuie ca „cui pe cui se scoate” asa ca trec mai departe. Pun in general ochii pe ce e mai sus si mai greu se obtinut. Sunt convinse ca asta vor. Uh, o provocare! It’s mine, all mine! Daca nu pun mana pe acel ceva situat sus, trec prin aceeasi criza existentiala descrisa mai sus. Daca reusesc sa obtina ce si-au propus, nu le mai trebuie. Deja devine prea usor. Cu cat e mai greu de obtinut, cu atat se zbat mai mult ca sa si dea seama ca habar n-au ce vor.

In final, tot barbatii sunt porci. Evident, barbatii n-au nicio legatura cu nehotararea lor, dar stiu ele ca ei sunt de vina.

Nu trebuie sa fie destepte sau proaste ca sa fie nehotarate. Trebuie sa fie doar femei. Nu si-ar lua un mic concediu de singuratate ca sa realizeze ce vor ca doar au vieti de incurcat.

Si unii barbati sunt nehotarati, dar ei fug mai repede. Femeile hipnotizate dupa miros, ca in desenele animate.

O relatie reusita se poate petrece doar intre doi oameni care stiu ce vor. El o vrea pe ea, ea il vrea pe altul… doar un exemplu.

Barbatii sunt hotarati: „Te iubesc si hai sa facem sex!”. Femeile sunt „Te iubesc, dar…” = „Nu stiu sigur daca te iubesc ca habar n-am ce e in capul meu, dar ti-o spun oricum ca suna bine. Acum, daca ti-am spus-o si m-ai crezut, ce ma fac? Gasesc eu ceva motive pe care sa le invoc pentru a sublinia imposibilitatea relatiei noastre.”.

In discutia cu persoana care a intiat intrebarea legata de relatiile reusite a intervenit motivul certurilor. Da, vreau sa ma cert. Sunt excluse bataile si injuriile… nici tipetele nu-mi plac. Ok, poate ar fi mai bine sa mentionez ca prin certuri ma refer la discutiile in contradictoriu. Certurile sunt un semn de sanatate atata timp cat se poate ajunge intr-un punct comun. Daca exista prea multe certuri, ceva clar nu e in regula. Daca nu exista nicio cearta, ceva iar nu e in regula. E imposibil sa nu existe diferente intre cei doi, iar compromisuri nu poti face la nesfarsit.

Daca stie ce vrea si vrea sa lase par pe sapun, nu merge… Daca ne certam pe tema „parului de pe sapun”, iar nu merge.