Cand mi se nazare sa plec, plec. E tare frumos sa dispari. Mentionez ca nu ma refer la blog si ca nu sunt nici neserioasa incat sa-mi las treburile nerezolvate. Am fugit o perioada de Bucuresti. Sa vad numai verde, sa respir aer curat, sa stau departe de tot. A fost minunat. In acest sens, daca va apuca plecatul, va dau cateva sugestii:

  • Cand ti-e foarte foame parca ai manca orice. Ei bine, oricat de foame ti-ar fi sa nu te opresti in Busteni la Pizzeria Restaurant Caraiman. Poate ar fi fost mai destept sa o boteze Caraiman Cafe astfel incat sa nu ma astept sa aiba pizza comestibila. Comanzi o pizza ca te gandesti ca nu dureaza prea mult pana ti-o aduce. Ei bine, dureaza foarte mult. Daca va aventurati in acel restaurant sa fiti pregatiti pentru o pizza in care blatul si ingredientele fac parte din doua filme diferite. Blatul nu e copt. El este si atat. Ingredientele nu adera frumos la blat si nici coapte nu sunt. Nici proaspete nu mi-au parut. Daca batea putin vantul ar fi zburat putin cate un carnacior si o felie de de rosie daca nu ar fi fost miraculosul cascaval ranced topit deasupra lor. Nu, nu se intindea… de bun ce era.
  • Ca sa-mi gadil papilele gustative am apelat la Le Petit Gourmand. Era in zona si scria mare pe el ca specialitatea lor = clatitele. O portie de clatite este de fapt o portie de clatita. Trecand peste gustul de carton ars, ajungem la umplutura cu nuci si miere. Mi-am inchipuit ca prin „clatite cu nuci” se refera la miezul de nuca, nu la coaja. Ei bine, m-am inselat. De miere cred ca uitasera oricum sau poate nu am simtit-o eu din cauza gustului pregnant de plastic sau carton (nu-s foarte sigura) al clatitei in sine. Daca asta era specialitatea lor nici nu vreau sa ma gandesc cum erau celelalte delicatese.
  • Daca vi se face foame dupa ora 23, indurati. Busteni, Sinaia, Predeal, Azuga… toate-s moarte dupa ce se culca gainile. In Brasov poti manca bine si satisfacator.
  • Am nimerit la inceputul Festivalului International de Teatru de la Busteni. S-au gandit sa readuca cultura in Busteni si sa fie un oras recunoscut pentru asta. M-am gandit sa ma cultiv si eu cu primul spectacol al festivalului. Distributia era ademenitoare (Ion Caramitru si Mariana Mihut). Piesa mi s-a parut un dezastru. Toata lumea radea. Ma simteam chiar prost ca nu mi se parea nimic asa amuzant. Noroc ca toata piesa se petrecea intr-o morga. Ma simteam in elementul meu. Oricum, am iesit de acolo razand copios. A fost bine jucata, insa niciuna din glumele lor nu m-a amuzat. M-am lamurit ce prinde la public. Publicul nu poate fi educat asa ca ne coboram la nivelul lui cu glume demne de facut la o halba de bere intr-o bodega ieftina.
  • M-am plimbat prin Bucegi sa vad si eu ursul care mananca turisti pe paine. Nu, nu de asta m-am dus. Sa nu credeti ce spun. Intamplarea a facut sa ma si intalnesc cu el in milocul drumului. Era o cabana in preajma, un nene la geam. Ne-am gandit sa-l anuntam ca un pui de urs isi face veacul prin zona si probabil ca mamica il pazeste de la colt. Nenea de la geam a zis sa stam linistiti ca mai sunt vreo 5 ursi care se tot plimba pe aici. Probabil erau toti prieteni. Dar daca tot ne-am oprit sa-i spunem de urs, nu-i dam si o tigara? Nu.
  • Am urcat o parte din drum cu masina (spre cota 1400 daca mai tin bine minte… eram prea distrata de urs ca sa mai retin) si am intalnit 2 turisti care urcau frumos pe jos. Avand in vedere ca ursul era la doi pasi, ne-am oferit sa-i luam cu masina. Au zis ca mai bine le dam un bip daca vedem ursi mai sus. Am ajuns inaintea lor si ma manca telefonul sa le dau un bip oricum. Ne-au linistit ca ei urca pe drum, nu prin padure. I-am linistit si noi: si ursul la fel. Prin padure era noroi. Si daca vedeam un urs mai sus si la dadeam bip, ce? M-au amuzat. Ma batea gandul sa le dau chiar doua bipuri… oare intelegeau ca sunt doi ursi? Dar unde? Ah, pacat ca nu m-au lasat prietenii sa dau bip.🙂
  • Daca ti se face foame, mananca la o altitudine cat mai mica. Cu cat e mai sus, cu atat e mai scump. Cu cat urci mai mult pe jos (telecabina nu merge cand vrei tu), cu atat e mai inchis. Cu cat te grabesti mai mult, cu atat mai incet se misca oamenii (stai, asta e valabil pentru Bucuresti).
  • Neaparat sa te plimbi cu ATV-ul.
  • Deocamdata atat.