Ma simt extraordinar. Am atatea de facut, prea curand nu imi pot permite o iesire la munte/mare. Tanjesc dupa o vacanta in adevaratul sens al cuvantului. Nici nu-mi aminteam cand am avut ultima oara parte de relaxare totala. Am gasit-o insa in Bucuresti. Nu e nevoie sa plec departe, nu e nevoie sa-mi fac bagajul si sa calatoresc pentru a ma relaxa. Prieteni, o limonada rece, la racoare, la umbra unor copaci bucuresteni. In ultima saptamana am avut examene gramada. Multe, grele si stresante in mod normal. In mod ciudat, nu sunt stresata, nici panicata si nici in criza de timp nu ma simt. E un sentiment nou pentru mine. Sunt obisnuita sa fiu in priza mereu, sa ma concentrez doar asupra lucrurilor de maxima importanta, apoi, dupa ce le rezolv, sa imi vad si de altele. Pentru prima data am reusit sa le imbin in mod frumos si productiv. Relaxarea si munca la un loc. N-as fi crezut ca voi reusi vreodata. Am invatat sa-mi dozez timpul astfel incat sa le fac pe toate bine si sa fiu si linistita.

Sunt impacata cu mine. Sunt relaxata, am o stare de bine cum n-am mai avut de multa vreme. Nu mai sunt incordata. Am invatat sa fiu centrata pe solutie, nu pe problema. E un sentiment atat de eliberator.

Suntem mereu tentati si acaparati de probleme. Ne ia ceva timp sa ne dam seama ca nu la problema e cazul sa cugetam. Unul din lucrurile pe care le tin minte clar din vremurile mele de liceu, lucru care mi-a ramas din mult hulita matematica, este ca fiecare problema are cel putin o solutie. Daca elimini perioada in care privesti doar problema, realizezi ca sunt cel putin cateva solutii. Astazi privesc in jur si vad numai solutii. E minunat. Oricate probleme am avea, solutiile sunt de zece ori mai multe.

Ieri seara, pentru prima data dupa mult timp, am reusit sa respir. Am tras aer in piept si am fost uimita ca a intrat tot. Nu mai exista niciun sentiment de neputinta care sa impiedice aerul sa intre, tot aerul. Ma simt eliberata de tot ce ma apasa pana acum, ma simt multumita cu deciziile pe care le-am luat si abia astept sa vina ziua de maine. Oare cate solutii voi mai vedea maine? Cu siguranta si mai multe decat vad azi.

E superb sa respiri usurat, sa simti cum toate problemele se indeparteaza treptat, sa ai putere sa decizi, sa nu fi nehotarat, sa zambesti atat de natural. Un necaz nu vine niciodata singur, dar nici o bucurie nu vine niciodata singura. Daca poti gasi o solutie, si poti, vor curge si altele in scurt timp.

Da, scriu despre mine din cate puteti vedea. Asta nu e o poveste fictiva. Este povestea mea. E obositor sa fii centrat mai mult pe problema decat pe solutie. Nici macar nu le imbin. Problema e o chestie mica si neimportanta. Solutia e mare, frumoasa si accesibila. Rezultatele sunt minunate.

Pastrez sentimente, nu intamplari, nu oameni. Nu conteaza ce a ramas in urma unei vieti, nu conteaza cati au plecat si cati au venit. Conteaza ce simti tu, ce a inmugurit in tine. Nu conteaza daca descoperi cat de diferit de realitate ii vedeai pe cei din jur. Nu conteaza ca aveai alta imagine despre ei. Te declari dezamagit in dragoste uneori. Atunci cand iubesti si cand te simti iubit e fantastic. Daca descoperi ca nu erai iubit cum credeai, ca persoana de langa tine a fost mereu alta, te declari dezamagit. De ce? Tu n-ai iubit? Sentimentul tau e veritabil, e real. Te-a facut fericit, ti-a luminat sufletul. A fost unic si fenomenal. De ce conteaza cum a fost pentru altii? Nu fi dezamagit, pastreaza ce ai simtit tu. Nu conteaza nici macar pentru cine sau pentru cat timp. Nu conteaza daca a existat in realitate omul sau situatia. Tot ce conteaza este ce ai simtit tu.

Daca alegi sa fii dezamagit de cei din jur, vei pierde si ce ai avut frumos, vei sterge totul cu buretele. Nu te intrista daca oamenii nu sunt cum ii vedeai tu. Nu e vina lor oricum. Ramai cu sentimentul. Mergi mai departe si traieste altele si mai frumoase, si mai marete. Nu exista limita. Nu spune niciodata ca mai bine nu se poate. O poti simti, dar sa nu o crezi.

Ia o sita si incepe sa cerni. Cerne oamenii care nu iti fac niciun bine, cerne intamplarile pe care vrei le uiti, cerne si oamenii care par vechi inca de la inceput. Sita are gaurele mici. Intamplarile urate si triste, oamenii mici si rau intentionati vor trece prin ele. Vei ramane cu ce e frumos.

Daca esti trist sau suparat, nemultumit sau satul, esti mereu intrebat „De ce esti asa?”. E o intrebare atat de inutila. Nu are nicio importanta de ce esti asa. Important e sa-ti doresti sa nu mai fi asa, sa nu te lasi prada momentelor in care ai impresia ca totul s-a sfarsit. Spune-mi ca esti trist, ca plangi, ca esti suparat. Iti voi spune instantaneu „Ok. Ce poti face mai departe?”. Vei fi tentat sa te plangi, sa spui ce ai patit. „Da, dar nu stii prin ce trec, ce am patit, ce mi-a facut etc.”. Nu, nu stiu si nu conteaza. Cauta sa te ridici, cauta sa iti revii cat mai repede. Gandeste-te cum poti face asta. Nu te vei simti mai bine daca imi spui exact ce s-a intamplat, despre cine e vorba, cine te-a ranit si de ce. Spune-mi mai bine cum ai de gand sa te ridici. Tu vei fi jos, eu voi ramane sus. Te astept sus, sa stam impreuna in picioare. Nu voi cobori sa plang cu tine.

Astazi e o zi frumoasa. Maine va fi o zi si mai frumoasa. Nu sta in casa, nu te inchide intre patru pereti, nu sta in fata calculatorului. Ia-ti o carte buna si mergi in parc, la umbra. Citeste, bea o limonada sau intalneste-te cu unul din oamenii mai mari decat gaurele sitei.

Cu totii avem o sita. Toti avem oameni „mici” si intamplari urate, dar avem si oameni „mari” si intamplari frumoase. Oricat am cerne, sita nu va ramane niciodata goala. Daca nu iti cerni viata si intamplarile, vei intoxica ce e frumos.

Sper ca am reusit sa va transmit putin din entuziasmul meu, sa va „intoxic” cu starea mea de bine. Sa aveti o zi frumoasa, sa o exploatati cat puteti si sa radeti cu gura pana la urechi! Va doresc sa aveti ochi pentru solutii, nu pentru probleme.