Am dat din click in click peste tot felul de bloguri in speranta ca voi gasi ceva interesant. N-am gasit. Toata lumea isi pune intrebari existentiale, toata lumea sufera, toata lumea se plange, toata lumea picteaza imagini colorate despre sine. Toti sunt sensibili, sinceri, suferinzi, dezamagiti. Toti intalnesc oameni rai, mincinosi, manipulatori. Cum se face de numai aia sinceri si buni la suflet au blog? Vreau si eu sa citesc blogul unuia care recunoaste ca e manipulator, insensibil, scarbit de sine. Exista? Ma indoiesc. Toata lumea e perfecta pe blog. E mediul propice in care sa ne plantam minciunile. Imi plac blogurile despre afaceri, noutati in tehnologie etc. Astea sunt sincere si adevarate.

„Am vazut-o, era asa frumoasa, asa calda… vai, ce m-am indragostit. Ah, ce sensibil sunt eu!” – Ametitor… atat de emotionant. Urmeaza si ea pe blogul ei „Doamne, cat de minunat e, cat de sensibil… uite, ma iubeste!”. Pe cine intereseaza siropeniile astea? Oricum sunt scrise pentru ochii altora. Pune mana si fa-ti un jurnal, pune-i lacat si ascunde-l sub pat daca vrei sa te cred.

Sunt obosita, somnoroasa si nu inteleg rostul povestilor de adormit copiii. Da, sunt insensibila. Pune mana si ofera-i o floare, un sarut, o imbratisare. Pe cine crezi ca incalzeste un post inlacrimat? Singurul lucru pe care-l incalzeste e traficul.

Singurul motiv real pentru care apar posturi kilometrice si lacrimogene este pentru a sensibiliza publicul. Sa vina o tanara fata la vreo 18 ani care cauta dragostea pe mIRC si sa pice lata, lovita de sensibilitatea debordanta a unui blogger in calduri.

Cea mai interesanta strategie este cea care da nastere unor articole de acest gen in care el/ea ridica in slavi o iubire cum nu s-a mai vazut. Si vine fatuca de 18 ani si zice „wow, ce frumos scrii, ce minunat esti, ce dulce… ce norocoasa e fata pe care o iubesti!”. El zice, in sinea lui, „mama, ce bun sunt!” si o abureste mai departe pe fatuca. Incet, incet ii povesteste cum e ea atat de deosebita si, vai, ce-i face, cum il topeste. Nu credea ca poate sa simta ceva mai mult decat a exprimat deja in posturile lui inaltatoare despre dragostea lui inexistenta. Fata se duce acasa si striga „Mama, mama, sunt mai deosebita decat cea mai deosebita! Ma iubeste!”. Eu daca va zic ca sunteti proaste, nu ma credeti. Te face bloggerul in calduri sa crezi ca esti cea mai tare, ca el lasa ceea ce parea a fi dragoste vietii lui pentru tine. Tu esti mult mai mult!

Si uite cum se naste o „dragoste” intre un blogger in calduri care n-are timp de stat non stop pe mIRC si o toanta credula. Evident, in mai putin de o saptamana, urmeaza si intalnirea mult asteptata. Ea, nerabdatoare sa-l cunoasca pe barbatul vietii ei. El, nerabdator sa intalneasca partida saptamanii. Faceti sex (pardon, dragoste) si va iubiti 2 zile, apoi agata alta ca doar asa merg lucrurile. Stai linistita ca are grija sa te faca sa nu-l urasti. O sa-ti spuna cum te iubeste atat de mult de il sperie, n-a mai simtit asa ceva si nu stie cum sa faca fata. Are nevoie de o pauza. Scrie alt post sensibilos pe care il citesc zece fete/femei diferite si fiecare crede ca ii iese dedicat.

Da, asa e, nu cred ca mai exista prea multe lucruri veritabile. Blogger-ul n-are nicio vina. El e doar in calduri si putin mincinos. Tu esti toanta ca ai impresia ca e mai mult de atat.

Va recomand sa mai iesiti din casa. Viata nu e pe blog. Dragostea nu apare din senin in urma unui post. Nimeni nu e sincer pe aici, nimeni nu cauta dragostea adevarata.

„Fata, am cunoscut un tip genial… mama, cat e de sensibil!”

„Da? Unde l-ai cunoscut?”

„Pe blog, unde credeai? Acolo cunosti cei mai grozavi oameni.”

„Fra-su are blog? Da si mie link-ul.”

De ce sunteti asa tembele? O fi o chestie de varsta, de moda?

Daca as fi un blogger in calduri, m-ar chema Ion. As face un .doc in care mi-as pune replici standard si n-as mai fi nevoit sa citesc ce-mi scriu toate individele atinse de aburelile mele.

Exemplu nr. 1: „Care e cel mai important lucru pentru tine?”

„Dragostea e totul. Cat de frumoasa esti!”

Exemplu nr. 2: „Ce te caracterizeaza cel mai bine?”

„Dragostea e totul. Cat de frumoasa esti!”

Le-as trimite tuturor femeilor acelasi .mepetrei cu „I want to know what love is”. Cred ca m-as descurca mai bine in pielea blogger-ului in calduri. As putea chiar sa dau lectii.

Experimental, cand n-o sa mai am niciun pic de viata, imi voi face un blog siropos ca sa vad ce pot sa agat. Evident, Ion ma va chema. Stiu, nu e foarte appealing, dar asa demonstrez ca poti sa fii urat, prost, sa te cheme Ion si sa cuceresti cele mai bune fete de liceu. Momentan nu sunt atat de plictisita de viata incat sa concep asa ceva.