M-a provocat notalent sa ma ciudatesc pe blog. Azi am alergat de colo colo si m-am gandit printre picaturi ce-o fi ciudat la mine. Am intrebat pe cineva apropiat, dar nu mi-a folosit la nimic ca nu pot sa postez asa ceva.😀

Era o dimineata frumoasa de mai 2007 si asteptam autobuzul (tocmai imi plecase unul de sub nas). Am zacut in statie vreo 30 de minute… o fi si asta vreo norma europeana. Trei personaje mi-au atras atentia in mod deosebit, in momente diferite.

1. O bunica (probabil) care tocmai isi luase nepoatele de la scoala (probabil) tipa la una din ele ca nu a scris nimic, ca s-a distrat la scoala. Fetele erau micute… vreo 6-7 ani. Bunica foarte fioroasa, deloc genul de bunicuta care sta in sezlong si croseteaza, tipa la ele fara oprire. A continuat asa timp de 30 de minute cat am stat in statie si inca 20 de minute cat am mers cu autobuzul. Fetita certata era rosie si plansa toata, iar femeia aia nu se mai oprea. Ma asteptam sa scoata flacari pe nari in orice moment. Imi venea sa o iau eu in brate pe fetita. Femeie, ajunge! Gata, a inteles! Nu vrei s-o iei si de par si s-o dai cu capul de barele din masina? Ii fac eu temele fetitei, numai sa taci din gura.

2. Tot in statie, pe banca, asteptau inca doua personaje. Primul era un taran (chiar un nene de la tara, nu jignesc pe nimeni). Statea in soare cu cei doi dinti lipsa si inca doi de aur, cu o camasa murdara din care ieseau aburi de transpiratie. Mi-am aprins o tigara numai ca sa nu ajunga mirosul de transpiratie si la mine. Avea in mana doua radiografii de antebrat. Le privea atent in soare, iar eu ii urmaream reactiile. La inceput incruntat si nedumerit, apoi, ca si cand ar fi avut o revelatie amintindu-si de stagiul de radiologie si de alte cateva notiuni de anatomie cu care a copilarit pe camp, s-a luminat brusc (nu, nu era de la soare). Ma intreb ce fracturi si ce tumori osoase a sesizat el pe acel film. Dupa expresia fetei parea tare ingrijorat. Ma asteptam sa scoata si o parafa de medic de sub palaria de paie.

Al doilea personaj era o tigancusa frumusica, pe la vreo 16 ani, proaspata mamica, care schimba un scutec in statia de RATB. Nimic neobisnuit pana acum caci stim cu totii ca tigancile nu se jeneaza de nimeni si de nimic. Am urmarit atenta operatiunea (asta e probabil un lucru pe care l-as putea incadra la „ciudateniile” mele). Toate bune si frumoase pana a inceput sa stearga copilul la fund, in timp ce-l mai si izbea usor cu capul de banca. La un moment dat a realizat ca nu are mijloacele necesare pentru a dezinfecta complet popoul bebelusului asa ca am vazut cum i-a sclipit subit beculetul de deasupra capului. Si-a scos sanul drept pe sub bluza, cu copilul in poala, pe burta, si a inceput sa stoarca laptic de mamica pe funduletul fin al micului puradel (as putea sa vand ideea asta unui producator de filme porno). Ehe… cine nu-si doreste o baie in lapte?! Daca nu are atata lapte cat pentru o baie, macar la fund sa-l stearga cu cativa stropi.

3. In alt RATB, undeva prin Ghencea de aceasta data, erau niste tate parfumate excesiv, fardate pe masura si cu voci de cutie de conserva. Trecea usor autobuzul pe langa un pseudocamp european unde se gasea un om al strazii care-si aprinsese focul sa-si gateasca probabil ce putea si el… ochiul meu n-a batut atat de departe incat sa-mi dau seama ce facea exact. Noroc cu tatele care au zbierat in tot autobuzul „Ia uite, fă, a iesit la gratar!”. Daca nu erau asa vai de ele poate ca m-ar fi amuzat pentru maxim 5 secunde. Au continuat sa se amuze pe seama nefericirii omului pret de vreo 5 statii… pana au gasit alt subiect de amuzament. Deh, la Apaca la ele nu se schimba peisajul asa de des.

4. Inca o chestie care m-a intrigat: a urcat in masina o femeie pe la varsta a treia care m-a intrebat daca ajunge autobuzul la Sura Mare. I-am spus ca da. M-a masurat din cap pana-n picioare, apoi a zis „Domnisoara, acolo, la mall!”. M-am simtit nevoita sa o informez ca reperele mele nu includ mall-uri, shopping centere, Kenvelouri si McDonald’s-uri. Da, doamna, stiu prea bine cine e Sura Mare… e o actrita, nu? Cand i-am spus ca acolo e capatul s-a mai linistit. Am ajuns acasa si m-am uitat in oglinda. Da, aratam obosita, extenuata, dar ce o fi asa aiurea la mine de n-ai zice ca in afara de mall nu cunosc si alte locatii, nu stiu. Eram imbracata in blugi si in tricou. Eram normala.

5. O chestie oarecum offtopic care ma macina de multa vreme: De ce dupa ce suna, intr-un autobuz mai mult sau mai putin aglomerat, un telefon si posesorul lui raspunde, cel putin 5 calatori pe o raza de 3 metri isi verifica grabiti telefoanele? Le tin in buzunar, poseta, mana… astea mai noi mai si vibreaza pe deasupra. Deci le-ar auzi/simti oricum. La ce sa se mai uite toti in cor la telefon? Si oare ce isi spun in sinea lor? „Ah, uite… pe mine nu ma suna nimeni. Cat de amarat sunt!”? Se uita apoi toti cu o admiratie nemarginita la persoana al carei telefon a sunat initial. Wow… ia uite, cred ca are prieteni sau oameni care tin la ea.

6. Astazi am inmanat o suma importanta de bani unui barbat care isi lacuieste unghiile. Mi-a spus „Te-am vazut ca vii, dar nu stiam ce-i cu tine aici.”. Eh, go figure! Am venit sa-ti dau bani. Ma indoiesc ca uiti asa ceva, dar hai sa facem pe nestiutorii. Poate uiti si ca ti i-am dat ca atunci e jale.

Concluzie: Nu-s normala, deloc perfecta, dar dupa aceasta zi in care am calcat pe ciudati ca pe dude, afirm ca sunt total neciudata.