M-a intrebat astazi o prietena „De ce ne indragostim mereu de cine nu trebuie?”. Am intrebat-o si eu la randul meu ce intelege ea prin „cine nu trebuie” si am ajuns la concluzia ca intrebarea ei era de fapt alta:

De ce ramanem langa cel care ne provoaca suferinta?

1. Cel mai simplu raspuns ar fi pentru ca suntem proaste, dar ne place sa credem ca e mai mult de atat asa ca vor urma si punctele 2, 3 etc.

2. Pentru ca ne plac minciunile frumoase, iar daca el nu ne minte mereu, ne mintim singure. Ne atrag barbatii periculosi, cu potential patogen. Stim de la bun inceput in ce ne bagam, dar mai bine sa nu evitam ca cine stie ce pierdem. De fapt nu pierdem nimic bun, dar castigam suferinta si umilinta. Si apoi cine ramane cu sechele? Nu el, cu siguranta.

Daca nu are deja alta relatie, nici copii, daca nu minte, daca nu ne trateaza execrabil, e neinteresant. Un barbat bland, tandru si cuminte nu are priza la femei. De ce am alege asa ceva? De ce am alege o viata linistita langa un barbat fara probleme si apucaturi obsesivo-compulsive? Mai bine ne aruncam cu capul inainte intr-o relatie cu un barbat plin de „bagaje”, un trecut care poate fi incadrat intr-un anumit tipar… ca doar are experient, nu? Altfel nu ne-ar iesi ochii din orbite cand am vedea fructul interzis.

3. Nu suntem in stare sa acceptam ca nu putem schimba pe nimeni asa ca incercam. Va dau si un exemplu banal. Un barbat care umbla din floare in floare e mult mai interesant decat unul care a avut doua relatii serioase si atat. De ce? E simplu. E o provocare pentru noi. Avem nevoie de ceva care sa ne demonstreze cat de grozave suntem. Il vedem fustangiu si sarim si noi la coada. Ne dorim o relatie de durata, dragoste, tandrete etc. si stim ca el nu poate oferi asta in mod normal, dar noi suntem unice. Poate reusim sa-l schimbam, poate reusim sa-l determinam sa aiba o revelatie, poate ramane cu noi ca doar trebuie sa existe cineva potrivit si pentru el. Daca am reusi, ne-am simti cele mai minunate si mai deosebite femei din lume. Dar nu reusim niciodata, iar apoi ne invinuim, ne scadem singure stima de sine. Nu suntem in stare sa realizam ca nu are nici cea mai mica legatura cu noi. Asa e el, asta il face pe el fericit, sa sara din floare-n floare. Asa reusim sa ne mintim singure ca putem sa spargem in tipar atat de bine cantonat in vietile unor barbati. Daca ar fi deja deschis unei relatii de lunga durata, n-ar mai fi nicio provocare. Ne place sa afirmam ca luptam pentru ceva real, insa niciodata nu o facem. Alergam dupa o himera. Unele femei reusesc sa „puna mana” pe asemenea barbati carora nu le e dat sa ramana cu una singura si sunt tare mandre de ele. Ceea ce nu stiu sau afla prea tarziu este ca el va ramane acelasi barbat. Faptul ca ramane cu noi nu-i confera decat o oarecare stabilitate, o femeie care sa-i gateasca si sa-i spele si la care sa vina zi de zi si sa-l astepte cu bratele deschise. In timpul liber, el isi exercita in continuare capacitatile de cuceritor in randul proastelor ramase in joc.

Si ce facem? Ne plangem de mila ca el e porc, ca nu ne apreciaza, ca nu ne respecta. Ce doreai, draga? Nu stiai in ce te-ai bagat? Credeai ca-l schimbi, dar trezeste-te la realitate. Nu esti decat inca o proasta care a ales sa se lipeasca de un profitor. Ce fericire pe capul tau ca a „ramas” cu tine, ca a ales sa traiasca cu tine. Esti geniala! L-ai prins! Dar pierzi din vedere faptul ca el mai umbla cu inca trei proaste pe saptamana. Daca afli, treci cu vederea ca doar pe tine te-a ales, nu?

4. Pentru ca suferinta deja cunoscuta este cea mai sigura. Suferim ca traim langa un asemenea barbat, dar nu facem nimic, nu schimbam nimic. Am risca sa suferim si mai mult (sau poate deloc) daca am pleca. El se va baza mereu pe faptul ca proastele raman si uite cum ne plangem de mila ca EL ne-a distrus viata… FALS! Noi ne-o distrugem singure. Fiecare e responsabil de viata si de deciziile lui. Daca tu te complaci intr-o viata plina de suferinta, nu e decat vina ta.

Dar, stupoare, aceeasi suferinta retraita poate deveni mai intensa de fiecare data.

5. Pentru ca il iubim. Asta a fost raspunsul prietenei mele. Aici e ceva mai complicat… eu ma intreb ce poti sa iubesti de fapt. E doar o scuza in plus. Iubesti minciuna? Iubesti suferinta? Ce iubesti? Iubesti principiile lui inexistente si lipsa de respect? Iubeste-te pe tine mai bine si cladeste-ti o viata frumoasa. Gaseste curajul sa spui GATA si sa mergi mai departe. Suntem proaste, nu putem.

6. Pentru ca nu recunoastem. Daca e sa va intreb pe voi de ce ramaneti, veti spune ca nu ati trecut niciodata printr-o asemenea situatie. Rareori adevarat acest raspuns. Suntem experte in a pune sirag de perle la gatul porcului.

7. Pentru ca si daca recunoastem si spunem GATA (rar), el va reveni cu vorbe dulci. Da, sa nu cumva sa plece proasta de langa el. Cine-i mai calca lui camasile?! Iubito, tu esti dragostea vietii mele, fara tine sunt distrus. Te iubesc si te ador, intoarce-te la mine. Si proasta pica pe spate de emotie… ia uite, chiar ma iubeste, chiar vrea sa se schimbe, hai sa-i mai dau o sansa. Deci nu mai fiti proaste.

Mie mi se spune ca-s paranoica pentru ca nu cred nimic din ce mi se spune. Fapte, nu vorbe!

Va intreb totusi si pe voi, femeilor, de ce ramaneti? Nu aveti dreptul la viata, la fericire? Nu meritati mai mult? Sincera sa fiu, nu ma astept la prea multe raspunsuri pentru ca ar inseamna sa recunoasteti ca ati inghitit porcariile barbatilor si stim cu „toatele” ca nu suntem asa curajoase.

Eu spun ca satisfactia e mult mai mare atunci cand te ridici si te scuturi de tarate, mergi mai departe si lasi porcul sa grohaie in cocina lui.