E o dimineata importanta care trebuia sa inceapa la ora 6, dar nu poate incepe la ora asta cand te culci la ora 3:30. Dar de ce sa nu incerci? Perseverenta e totul. Mi-am pus ceasul sa sune la ora 6:00, la 6:05, la 6:10 si la 6:15 ca sa fiu sigura ca ma trezesc. De obicei ma trezesc inainte… m-am programat biologic sa urasc sunetul ceasului care suna (aka telefon ca suntem in 2007). Asa ca il fentez… ma trezesc inainte ca sa anulez alarma. Nu ma ia el prin surprindere!

Ce dulce poate fi viata exact inainte sa sune ceasul, exact inainte sa trebuiasca sa te trezesti. Parca n-ai nici o grija, nici o responsabilitate si parca patul a luat deja forma ta… si stai atat de comod, atat de la locul tau incat ar insemna sa dai tot universul peste cap daca te-ai trezi. Ai infuria fortele supreme… si nu vrei asta. Vezi ca e lumina afara, dar nu conteaza. Tot ce vrei e sa mai dormi putin, mai ales cand stii ca ai o gramada de treaba. Atunci ti-e si mai dulce somnul.

Si uite asa a sunat ceasul la ora 6:00. Trebuia sa ma trezesc numai ca sa nu-l mai aud sunand iar din 5 in 5 minute. In general il pun la distanta de mine ca sa fiu sigura ca-s constienta cand il inchid. Cel mai simplu e sa-ti pui perna in cap si sa-l lasi sa sune pana se plictiseste. Dar nu se plictiseste niciodata! E totul un complot impotriva mea!

Asa ca azi dimineata m-am hotarat sa nu las alarma sa-mi conduca viata. Singura alarma care ar fi putut sa ma trezeasca ar fi fost cea de la masina, dar avand in vedere faptul ca n-am masina, am zambit satisfacuta si nu m-am deranjat prea tare. Furati-mi masina daca o gasiti! Era departe telefonul, iar efortul de a ma ridica din pat ca s-o opresc era mult prea mare asa ca m-am scurs din pat in proportie de 80%, suficient pentru a opri monstrul. L-am si fentat anuland toate celelalte alarme. Ba l-am si inchis.

A sunat la ora 6:00, iar eu m-am culcat la loc. Ce dulce e razbunarea… cred ca a mai sunat mult timp dupa ce eu am atipit iar, dar a sunat cu mana la gura ca era inchis.

Ma intreb cine e a inventat ceasurile cu alarma. Nu mai bine imi notez pe o hartie sa ma trezesc la ora 6? Daca ma trezesc, bine; daca nu, hartia tace. Nu chiuie, nu tipa, nu ma trage de maneca, nu ma exaspereaza.

Dar trezitul la ora 6 cine l-a inventat? Ce prostie mai e si asta? Nu-i cam devreme? De ce rasare soarele asa devreme? Lui nu ii e somn, n-ar mai dormi si el mai mult? Ce lume inconstienta… Ca si astia cu meteo. De ce dau furtuni? Imi place cand ploua, dar sa fie cald ca sa ma pot bucura. Ah, si cand ploua e atat de fain sa dormi, sa motai in timp ce altii se grabesc nervosi spre alte locatii… in care nu doarme nimeni.

Trebuia sa ajung la Eroilor, dar ieri nu au functionat semafoarele. Ce dezastru! Simteam ca e pe cale sa izbucneasca un razboi in trafic. Era bine ca nu-mi mai auzeam nici gandurile de atatea claxoane si injuraturi. Si daca ieri n-au functionat semafoarele (si soferii nu se pricep prea bine cand sunt obligati sa respecte indicatoarele sau regula prioritatii de dreapta), azi cine ma asigura ca ar fi functionat? Nu am vrut sa risc asa ca m-am culcat la loc. Ar fi fost prea stresant pentru psihicul meu obosit. In pat nu ma claxoneaza nimeni.

Dimineata mea care a inceput la ora 6 a inceput de fapt la ora 10:30. Evident, sunt mult in urma cu treaba, dar am avut satisfactia de a nimici ceasul desteptator si de a evita niste posibil nefunctionale semafoare.

Acum am nevoie de cafea, multa cafea. Azza, arunca in mine cu cafea! Acum! Scalda-ma in cofeina.

Ce dimineata frumoasa! Pacat ca imi vine sa ma culc la loc…

Detest orele prea matinale si alarmele iritante care suna in nestire! Opriti-le! Haideti sa dormim cu totii! Ma intreb ce haos am putea genera daca am dormi toti o zi intreaga… Cel mai interesant ar fi sa dormiti voi o zi intreaga ca sa nu mai fie aglomeratie pe strazi si sa nu ma mai bata pe mine nimeni la cap. Nu vreti sa dormiti cateva zile? I have cookies.