In urma unor discutii in contradictoriu, va intreb si pe voi: Increderea se castiga sau se acorda?

In mod normal, sustin ca increderea se castiga, dar sunt o persoana flexibila. Imi ascult instinctul (cand vreau), mai adulmec oamenii si inainte sa-i cunosc. Daca mi se par persoane demne de incredere, le-o acord. Daca nu, o pot castiga si singuri daca vor.

Ca tot omul, mai si gresim. Nu toate simturile ne sunt atat de ascutite incat sa avem mereu dreptate. Increderea se acorda usor, nici de castigat nu se castiga foarte greu, insa o data pierduta… cam greu de recastigat.

Alta intrebare: Mai poate fi recastigata increderea?

Mereu vor exista urme de indoiala, semne de intrebare, ezitari, chiar daca nu sustinem ferm ca nu avem incredere in cineva. Si asta e tot un soi de neincredere.

Inca o intrebare: Stim cat de importanta este increderea, in orice fel de relatie?

Eu as spune ca e baza tuturor relatiilor. Pana si cand merg sa cumpar merdenele de la patiserie, incerc sa am incredere ca nu mi se vinde nimic cu branza stricata, picioare de musca si mustati de sobolan. Si daca gresesc? Daca gresesc, a doua oara cu siguranta nu voi mai cumpara din acelasi loc. Problema nu e ca nu voi mai cumpara nimic de acolo, ci ca voi stramba putin din nas si la alte patiserii care n-au nici o vina.

Increderea, o data castigata, trebuie respectata si pastrata. Alta sansa nu ti se mai acorda. O data acordata, trebuie iar respectata, dar daca o tradam, ne putem spala mai usor pe maini de vina. Nu noi ne-am aruncat cu capul inainte.

Pentru cei care se simt jigniti de neincrederea altora, va asigur ca prezumtia de nevinovatie se acorda de cel mult… o singura data.