Lipsa de educatie, de informatie? Negarea? Teama? Ce ne face sa fim atat de reticenti la ajutorul „din afara”? Ce e cu mentalitatea asta tipic romaneasca?

Daca ai impresia ca psihoterapia e o solutie pentru mine, ma faci nebun? Nu, dar daca vei ajunge peste cativa ani legat de pat, in camasa de forta, salivand pe perna, dand din picioare si urland, cu dorinte sinucigase si ucigase, ai sanse sa fii.

Am fost intrebata „Si ce crezi ca rezolva asta?”. M-a dus cu gandul la lipsa de informare si negare. Sunt momente in viata in care cei care recunosc ca putin ajutor din partea altora le-ar face bine merita tot respectul si admiratia.

Psihoterapia nu ajuta nebuni, ci oameni absolut normali. Ignoranta insa nu ne permite sa vedem asta. Psihoterapia ne ajuta sa ne cunoastem pe sine, sa ne dezvoltam mecanisme de aparare eficiente (pentru cei care inca mai cred ca reprimarea sentimentelor este un bun mecanism de aparare, se insala), sa ne dezoltam capacitatea de a relationa cu cei din jur, de responsabilitate. Funny word… responsabilitate… putini tin cont de el sau ii cunosc intelesul si „greutatea”.

Suntem prea plini de noi pentru a accepta sau pentru a ne preocupa o astfel de metoda.

Va invit sa vizitati si cateva link-uri in masura sa va lamureasca mai bine si poate sa va ajute sa va dati seama ca psihoterapia nu vi se adreseaza doar daca sunteti „nebuni” si faptul ca apelati la aceasta metoda nu va face „nebuni”:

http://en.wikipedia.org/wiki/Gestalt_therapy

http://en.wikipedia.org/wiki/Psychodrama

http://en.wikipedia.org/wiki/Psychotherapy