„Crime of passion” exista de cand lumea si pamantul. Pe vremuri, mai ales in Franta unde existau romanticii incurabili (acum au ramas doar parfumurile), se mai gasea cate un sot gelos sa-si omoare sotia sau pe amantul acesteia din gelozie, furie, tradare. Nu este o crima recunoscuta prin lege, dar nu poate fi incadrata in randul crimelor cu premeditare. Prin secolul XIX, tot francezii (noroc cu Napoleon) s-au gandit ca ar trebui sa ia in calcul si motivul crimei. Astfel, pedepseau criminalul cu 2 ani de inchisoare in timp ce sotia sau amantul era moarta/mort. Le-a dat barbatilor impulsivi mana libera caci 2 ani de inchisoare e nimic pe langa tradarea pe care o traiau. Pana si avocatii se foloseau de „crima din pasiune” pentru a sensibiliza juriul. Eh, e el criminal, dar o iubea asa de mult si nemernica uite ce a facut! Pana la urma tot victima iese vinovata ca l-a impins sa pe criminal sa faca lucruri necugetate. Eu cand zic ca femeile fac ravagii…

In zilele noastre un viol ia 9 ani de inchisoare cu indulgenta si o crima ia 3.

Pe langa faptul ca sotia moarta e moarta, mai ajunge sa fie si judecata, pictandu-i-se o imagine de sotie nepotrivita, femeie groaznica in fata legii.

V-ati gandi ca in anii 2000, cand se presupune ca am evoluat, o astfel de crima este mai aspru pedepsita, dar depinde de crima (probabil cat de pasionala de la 1 la 10 si cat de nervos era criminalul si cu ce a gresit victima de a indraznit sa-l provoace).

Un articol aparut in 2003 in The Guardian pe mine m-a pus pe ganduri. Daca la ei justitia a ramas in Evul Mediu, la noi unde o mai fi?!

Daca ati fi in acele vremuri blande in care crimele din pasiune sunt privite cu compasiune si nepedepsite atat de aspru, ati recurge la asemenea masuri drastice stiind ca puteti scapa usor? Nu vorbesc de ce e moral si ce nu, ci de cat de purtati de impuls v-ati lasa daca ati sti ca repercusiunile asupra vietii voastre nu ar fi asa de grave? Cat de dulce ar fi razbunarea?

Este o situatie pur ipotetica. Orice ganduri incurajatoare v-ar veni in urma acestor vorbe, ignorati-le! De asta am si postat in „Facts of mind”, si nu in „Facts of life”.