Am inceput spunandu-mi ca ma credeam mai inteligenta. Pe parcurs am realizat ca pur si simplu nu am mintea suficient de incalcita incat sa cred ca pot exista oameni atat de diabolici, care sa mearga atat de departe, care sa calce totul in picioare cu orice pret.

Da, am fost pacalita crunt. Sa ma mai intreb cum de nu mi-am dat seama de la bun inceput? E de prisos. Da, au fost multe semne, au fost mult lucruri care nu se legau, dar nu pretind ca am mereu dreptate. M-am gandit sa stau, sa vad, sa observ, sa nu ma insel. Mi-am spus ca nu e posibil sa existe asemenea fenomene care se autointituleaza „oameni”. Unii din ei au ramas la baza lantului trofic si nu vor avansa niciodata.

Nu e nevoie decat de o afectiune neurologica degenerativa, poate de o psihoza, nevroza, manie si/sau depresie pentru a deveni diabolic. Diabolic… ce cuvant. Pentru multi dintre voi nu inseamna nimic, e doar un cuvant. Pentru mine are o majora semnificatie si putini il intelegm cu adevarat. Oricum, e ceva foarte grav si distructiv.

Ascultati-va instinctul si ghidati-va dupa el. Nu ne insala niciodata. Ne inselam singuri cand alegem sa nu observam evidentul.

Taiati raul de la radacina. Ce nu merge o data, nu va merge nici a doua oara si niciodata. Exista semne asemanatoare celor de circulatie. „Atentie: om periculos!”, „Stop!”, „Inghite in sec si cedeaza trecerea!”. Ne inconjoara. Nu sunt atat de evidente pentru unii, dar ele sunt acolo si putina atentie ne ajuta sa nu le ignoram.

De cate ori v-ati gandit „Ah, si trebuia sa-mi dau seama atunci cand…”, „Mi s-a parut mie ca ceva nu se leaga…” etc.? Cu siguranta v-au trecut astfel de ganduri prin minte dupa ce ati intalnit Monstrul Cel cu Mintea Incalcita. Acesta este o entitate de sine statatoare, altfel as fi spus „monstri”. Ea cuprinde mai multi „oameni” care se organizeaza in turme, copiaza comportamentul fiintelor vii si se comporta ca atare.

Acestia par interesati de soarta celor din jur, iubitori, tandri, intelegatori si au un enorm de mare talent de a se folosi de cuvinte. Ei pot fi depistati usor, insa in timp. Ii recunoastem prin simpla intelegere a unui lucru: nu sunt atat de avansati incat sa-si dea seama ca acele cuvinte extrem de importante ar trebui sa corespunda unor fapte pentru a putea fi incadrate in ceea ce oamenii numesc „sinceritate” sau „adevar”. Ei nu cunosc acest aspect. Trebui eliminati inainte de a-l afla si invata sa-l foloseasca.

Nu prezinta aparent defecte, ci doar calitati, lucru care ar trebui sa ne atraga atentia. Pot deveni extrem de patetici si se hranesc cu suflete sincere si iubitoare.

Nu va lasati pacaliti/pacalite de aspectul lor ingrijit si bland.  Adevarul e dincolo de el.

Cum intalniti un asemenea specimen, rog sa semnalati.