Avem o permanenta nevoie de schimbare, de a ne imbunatati calitatea vietii, performantele si tot ce tine de evolutie. Cineva mai destept ca mine a spus cu ceva vreme in urma ca orice decizie e buna, ca n-ar exista decizii proaste. Vrem sa ne fie mai bine, vrem sa fim fericiti. Atunci de ce ne este atat de greu si atat de teama sa luam o decizie care stim sigur ca ne-ar schimba viata in bine? Ne e atat de de teama de ce lasam in urma? Ne e atat de teama de responsabilitati? De ce? Nimeni nu a zis ca trebuie sa fie usor, dar parca nici atat de greu nu ne asteptam sa fie.

Nu exista om care sa nu fi luat o decizie radicala in viata lui. Daca totusi exista, ar trebui sa-si pune anumite intrebari.

Cine nu-si doreste sa iasa totul bine?! Hotaram sa facem un pas. Dupa o vreme poate ne dam seama ca ar fi trebuit sa mai asteptam, sa nu ne fi grabit, sa nu fi hotarat atunci ceva doar de dragul de a spune „pot face asta, pot sa-mi asum responsabilitatea pentru deciziile mele”. Am facut-o si ce mandri am fost de noi atunci. Si acum cum sta treaba? Ne mai putem mandri cu ce-a iesit? Uneori da, alteori nu.

Cand realizam ca lucrurile nu stau atat de bine cum ne-am fi asteptat dupa atata vreme, ce facem? Normal si bine ar fi sa decidem iar, sa schimbam ce putem in bine. Dar daca gresim iar? Daca iese si mai rau? De aici sa porneasca oare frica de fermitate, de hotarare? Si atunci ce? Stam si ne resemnam? Lasam lucrurile asa?

Exista un moment, o clipa atat de pretioasa in care putem lua o decizie. E ca un punct, ca un impuls. Stim ca vrem sa o facem si daca o facem, respiram usurati. A fost asa de greu? Dar daca nu o facem, va fi din ce in ce mai greu. Cu cat asteptam mai mult, cu atat ne indepartam de acel moment in care am fi putut spune DA sau NU. Daca ne indepartam prea mult ajungem sa ducem o viata dubla, sa ne ingropam in minciuni, in regrete si in nefericire.

De unde gasim putere pentru a strange ferm acel moment atat de important si pentru a ne deschide mintea?

Sa fie teama de regretele ulterioare? Sa fie teama de noutate, de mai bine, de mai rau?

De ce ne lasam paralizati de o frica mai mult sau mai putin manifesta?