Intervin din nou. Mi-am amintit ca acum cateva luni am dat peste un blog anorexico-psihotic. O fata preocupata de greutatea ei (realmente peste limitele normalului) s-a gandit sa-si monitorizeze regimul pe blog. Bravo ei ca vrea sa slabeasca (teoretic), dar nu numai ca nu reuseste, dar se mai si plange, autocompatimeste si autoflageleaza verbal. Cat de dus poti fi? As putea si eu sa-mi fac un blog asemanator, insa legat de un viciu… mhm… cum ar fi fumatul.

Ca sa pot fi acuzata ca m-am inspirat copios din blogul individei obsedata de celulita, eu insa fiind obsedata de dependenta nicotinica, ar trebui sa scriu in acelasi stil.

Ziua 1 – Vreau sa ma las de fumat, dar nu pot.

Ziua 2 – Oh wait, nu vreau de fapt.

Ziua 3 – Mi-am propus sa fumez mai putin, insa din cauza stresului pe care-l genera aceasta idee asupra psihicului meu fragil, am fumat si mai mult. Doua pachete de tigari pe zi… in loc de unul… cat fumam inainte sa-mi propus sa o mai raresc.

Ziua 4 – Inca nu ma panichez. Oricui i se poate intampla sa esueze fantastic.

Ziua 5 – Am discutat cu niste fosti fumatori. Uau, cat de plini de vointa erau! Eu nu sunt asa… Nu-mi prea pasa.

Ziua 6 – Sunt vai de mine! Nu sunt in stare sa nu ma ating de tigari. Sunt o ratata!

Ziua 7 – Am aflat ca mai sunt fumatori care au incercat sa se lase de fumat si n-au reusit. Ma simt mai bine. E plin de ratati ca mine.

Ziua 8 – Doamne, in ce hal arat! Ten imbatranit, riduri, degete ingalbenite, halena tabagica si tot tacamul. Sunt jalnica. M-as sinucide daca as avea curaj.

Ziua 9 – Oh Doamne, nici macar curaj n-am! There’s nothing good about me!

Ziua 10 – Ma las pagubasa. Recunosc ca-s prea neputincioasa. Voi fuma si mai mult ca sa ma razbun pe mine insami!

Cata lume nesanatoasa…

As recomanda antidepresive unora. Si nu pentru efectul antidepresiv care se instaleaza dupa 2-3 saptamani de tratament, ci pentru cresterea vointei si curajului care se instaleaza inainte de efectul antidepresiv. Do it! Si nu ma refer la scopuri nobile.