Constiinta, bat-o vina! De ce nu ne putem asculta inima si ignora constiinta?

Ma intreb ce-as face daca as sti exact cat mai am de trait… sau daca as muri maine. Tu ce ai face daca ai sti ca mai ai 24 de ore de trait? Nu ai alege fericirea? Sau ti-ai alege sa traiesti si ultimele clipe cum ai facut-o pana acum: fad, trist, fara dragoste, din obligatie. Nu cred ca e om care n-ar alege sa moara implinit. Si cu toate astea suntem hotarati sa ne complacem intr-o existenta monotona, sa traim ca si cum n-am muri niciodata, ca si cum fericirea noastra si a celor din jur nu conteaza.

Vreau sa-mi traiesc clipa! Am voie? Am voie sa traiesc tot la intensitate maxima? Mi s-a spus ca nu ma gandesc la viitor, ca nu clipa mi-l asigura. Si acum intreb eu: Dar cine/ce imi asigura viitorul? Cine ma asigura ca viitorul va fi exact cum mi-l doresc si cum mi-l planuiesc acum? Mai bine nu-l planuiesc… da, mi-l doresc frumos si implinit. Viitorul meu nu ma implica doar pe mine. Daca ar fi asa, ce simplu si frumos ar iesi!

„Capre diem!” nu presupune ignorarea viitorului, ci doar pretuirea prezentului. Prezentul si trecutul sunt sigure… viitorul… cine stie?!